In 2013 au avut premiera o multime remakeuri dar putine dintre ele au reusit sa se ridice la nivelul originalului. Sa vedem ce si cum:

Si anul 2013 a fost plin de remakuri, multe dintre ele, total inutile. La prima vedere pare chiar simplu sa faci un remake. Ai deja povestea cap coada, trebuie s-o mai modifici sau updatezi la prezent, sa faci un casting nou, sa gasesti alte locatii apoi sa lasi totul pe mana unor oameni de marketing priceputi care incearca sa manipuleze audienta spunand ca filmul este mult mai tare sau macar la fel de bun ca originalul.
Problema principala insa este ca filmul va fi intotdeauna comparat cu originalul, iar daca este vorba de un film cult, care are fanii lui fideli, noua productie va fi privita din prima cu suspiciune.
Sa vedem care au fost remakeurile din 2013 si daca a reusit vreunul sa se ridice la nivelul originalului.

Carrie

Intre Carrie lui Brian de Palma si Carrie lui Kimberly Peirce e o diferenta de 37 de ani, primul film produs la 2 ani de la aparitia romanului lui Stephen King, iar cel nou la aproape 40 de ani de la lansare. Ne e clar din start ca din punct de vedere tehnic versiunea cea noua arata mai bine. Dar niste efectele speciale imbunatatite nu inseamna un rezultat total mai bun. Remakeul nu a adus nimic nou la nivel de poveste, doar cateva mici modificari care nu influenteaza cu nimic actiunea. Scena de deschidere este total diferita, in prima o vedem pe Carrie in dus iar in cea noua, ne intoarcem in timp si asistam la nasterea ei, socanta si nedorita. In \’76 nu aveam youtube, facebook, mobile si alte accesorii indispensabile azi, asa ca informatia mergea mai greu. Pentru a-l face accesibil unui public mai tanar au ales o vedeta a adolescentilor, Chloe Moretz, si o actrita iubita de publicul larg- Julianne Moore. Sissy Spacek actrita din filmul original avea 27 de ani cand a jucat acest rol iar Chloe d-abia a implinit 16 ani,  rolul fiind o provocare destul de mare pentru ea. Chiar daca alegerea unei actrite mai tinere e mult mai justificata, pentru ca se apropie de varsta reala a personajului interpretat, este vorba totusi de un rol dificil, si cred ca era nevoie de o actrita mai priceputa. Puterea telekinetica a lui Carrie(Chloe) e mult mai dezvoltata, ea putand chiar sa zboare, in timp ce prima doar misca obiecte..
In noul Carrie parca luam mai mult contact cu lumea rautacioasa a liceenilor, cu glumele proaste ale acestora dar si cu rezultatul dezastruos pe care-l poate avea acest tip de comportament. Carrie este o adolescenta timida, tinuta din scurt de o mama exagerat de credincioasa, care este tinta batjocorii colegilor de clasa.
Au fost si cateva scene interesante, cum ar fi scena de final cand Carrie se eneveraza si dezlantuie haosul, dar una peste alta originalul este mult mai bun.

We are what we are

Somos lo que hai (We are what we are), horrorul mexican regizat de Jorge Michel Grau in 2010 este unul dintre cele mai reusite filme cu canibali, facute vreodata. Doi-trei ani mai tarziu, americanul Jim Mickle a preluat povestea si a incercat s-o faca accesibila unui public mai larg, pastrand totusi atmosfera sumbra si rimtul lent al actiunii. Contextul social din Mexic justifica de minune actiunea, pentru ca intr-o tara in care saracia este un mod de viata, nu e de mirare ca oamenii se pot transforma in animale pentru a supravietui. In cea americana insa, lipseste cu desavarsire acest aspect, motivatia principala fiind apartenenta la o miscare religioasa ciudata. In plus au mutat actiunea intr-un orasel de provincie iar copiii sunt doua fete si un baiat in loc de doi baieti si o fata, cum erau in varianta originala.
Situatia este oarecum asemanatoare ca in cazul filmului Let the right one in versus Let me in, in care tot varianta originala ramane cea valoroasa.

Oldboy

Nu mi-a displacut total remakeul de la Oldboy, cu toate ca tot originalul ramane favoritul meu. Mai ales ca este vorba mai mult o reinterpretare pentru ca Spike Lee a aschimbat foarte mult din poveste, chiar daca a facut-o putin cam neplauzibila. Nu ca cea a lui Park Chan Wok ar fi prea credibila, dar oricum, ii acorzi mai mult credit sau macar pretinzi ca nu intelegi lumea ciudata sau valorile morale dupa care se ghideaza asiaticii. Exista cateva diferente: Daca in filmulul lui Park Chan Wok, Oldboy se trezeste direct in camera de detentie, fara sa stim cine este si de ce a ajuns acolo, Spike Lee ne face portretul personajului inainte sa-l vedem inchis, si ne da motive serioase sa ne gandim ca are multi dusmani, ba chiar ni-l face nesuferit. In plus ii lungeste detentia cu 5 ani si schimba motivatia inchizitorului. Macar nu avem de-a face cu un copy-paste! A pastrat scena cu lupta cu ciocanul,dar nu la fel de impresionanta, l-au facut sa iasa tot din cutie (de data asta una de designeri) si a ne-a aratat la un moment dat si caracatita, de care de data asta insa, nu se atinge. Josh Brolin s-a descurcat decent, dar nu prea mi-a placut cum s-a prezentat personajul negativ (interpretat de Sharlto Copley)
Sunt foarte curioasa care se apropie mai mult de varianta din romanul grafic semnat de Garon Tsuchiya si Nobuaki Minegishi.
Evident, tot originalul ramane preferatul nostru. Despre remake v-am povestit mai multe aici.

Evil dead

Raul original s-a nascut in 1981 sub atenta supraveghere a lui Sam Raimi si cu toate ca a fost realizat cu un buget infim, iar subiectul era pueril, a devenit un horror cult care nu lipseste din filmoteca fanilor de gen. 6 ani mai tarziu a urmat The Evil dead 2 iar in 1992 Army of darkness a transformat filmul in cea mai tare trilogie horror.

Remakeul din 2013 a fost realizat de uruguyanul Fede Alvarez care si-a facut debutul in regie iar Sam Raimi si Bruce Campbell, actorul principal al trilogiei, au fost producatorii principali. 31 de ani mai tarziu, noul film a fost promovat drept „cea mai inspaimantatoare experienta pe care o vei avea vreodata”, dar au incercat pe cat posibil sa respecte versiunea originala si sa nu abuzeze de tehnicile moderne, ramanand fidel spiritului primului film, introducand totodata personaje noi si aducand schimbari subtile intrigii. Una din schimbari e transformarea Miei, tanara care se lupta cu dependenta de droguri, in personaj principal. In rest, scenele violente satisfac orice dornic de „gore” si intorc pe dos stomacul celor neinitiati.
Filmul mi se pare mai degraba amuzant decat horror, iar daca ar fi sa fac o comparatie, tot originalul as vrea sa-l revad. Mai multe despre acest remake gasiti aici.

Acesta nu sunt singurele remakeuri ale anului 2013, lista urmand sa fie continuata..