Genul horror, acea oaia neagra a cinematografiei, are din cand in cand parte de momente de glorie si apreciere atat din partea publicului cat si a criticilor. Mai nou, responsabil pentru acest lucru este James Wan, un tanar cineast care cocheteaza de ceva vreme cu acest gen si care a realizat niste horroruri decente precum Saw, Insidious sau Dead Silence.

Ultimul sau film, The Conjuring, a depasit pragul de 100 de milioane de dolari generati din incasarile de box office iar cronicile sunt in mare parte pozitive.
Ce il face insa atat de special fata de alte filme de gen? Sa fie oare faptul ca e inspirat din fapte reale? Nu de alta dar avem de-a face cu acelasi set-up arhicunoscut: casa bantuita, trecut intunecat, familie care se muta in casa noua unde s-au petrecut lucururi rele, spirit care bantuie, obiecte posedate, echipa de investigatori, demonologie, pivnite, exorcism, vrajitoare etc. Iti vin in cap cel putin 10 filme dintre care unele chiar bune precum The Amityville Horror, Poltergeist, Exorcistul etc. In esenta, filmul calca pe urmele povestilor deja spuse, dar o face discret, pe varfuri si are grija sa nu scartie prea tare podeaua. Regizorul spune ca nu a avut incotro, pentru ca acestea sunt elementele prezente in adevarata povestea a familiei, traite de acestia, asa ca nu avea rost sa improvizeze si sa modifice realitatea. Se pare ca pana si camera cu obiecte bantuite a familiei Warren exista in realitate, iar James Wan nu a avut curaj sa ii treaca pragul.
Pe scurt: departe de a fi un film original, The Conjuring este un clasic bine facut care reuseste ceva ce multe horroruri nu au mai facut in ultima vreme: sa te sperie. Teroarea vine din zgomote (scartait de podea, usi care se trantesc) obiecte (papusi demonice, cutii muzicale, ceasuri care s-au oprit la o ora anume), camera te poarta din cele mai intunecate cotloane si se joaca cu nervii tai, tensiunea fiind atat de bine construita iar suspansul devine cateodata insuportabil. Cu toate ca esti in garda si in fiecare moment te astepti sa te sperie ceva, cand se intampla reuseste cumva sa te ia prin suprindere.
Filmul are o multime de scene terifiante care te fac sa inchizi ochii si sa dormi cu lumina aprinsa in seara vizionarii.
Protagonistii din The Conjuring sunt doua familii: pe de o parte ii avem pe Ed (Patrick Wilson) si Lorraine (Vera Farmiga), doi specialisti in fenomene paranormale, care dau peste cel mai complicat caz din cariera lor si pe de alta parte rezidentii casei bantuite, familia Perron, Carolyn (Lili Taylor) si Roger (Ron Livingstone) si cele 5 fiice ale lor. Daca ne focusam insa pe personajele principale, vom observa ca avem aceeasi situatie ca si in horrorul MAMA: cele mai puternice personaje ale filmului sunt de sex feminin si ambele, mame. Lorraine (Vera Farmiga)  are un fel de al saselea simt si care este cea care pune cap la cap informatiile si salveaza cumva situatia iar Carolyn, mama celor 5 copii, care este totodata cel mai incercat personaj al povestii, gaseste forta interioara de a lupta pentru familie. Ambele actrite sunt versatile si nu-s straine de acest gen, pe Vera Farmiga am vazut-o de curand in Bates Motel, unde joaca rolul mamei lui Norman Bates, cel mai popular psihopat din istoria cinematografiei iar Lili Taylor a mai aparut in The Haunting si in serialul horror Hemlock Grove.
Actiunea are loc in anii 70 iar James Wan reuseste sa recreeze destul de bine atmosfera acelor vremurui, ajutat de scenografi si costumieri.
Alaturi de atmosfera intunecata, creata atat prin imagine cat si prin muzica, distributia contribuie si ea foarte mult la reusita filmului. Daca aveti chef de un horror solid si intens, fara scene violente si rauri de sange, atunci The Conjuring e acela.

Sunt zvonuri ca vom avea parte si de un sequel.

Vazut, placut? Alte filme horror care au premiera anul asta gasiti aici si aici.