Pentru a va atrage atentia, voi incepe prin a va spune ca The kids are all right este un film cu 4 nominalizari la Oscar, 2 premii Globul de Aur si un premiu la Festivalul de la Berlin.

Chiar daca The Kids are All Right este un film despre familie si parinti, cu siguranta nu este genul de film la care sa iti scoti parintii:) Mai ales daca sunt de moda veche.

Pentru ca parintii din acest film distrug imaginea clasica a familiei, oferind o alternativa pe cat de curajoasa pe atat de riscanta: chiar si intr-o perioada de libertate maxima, ca aceasta in care traim, in care cuplurile de acelasi sex au ajuns sa se casatoreasca intre ele, un asemenea film risca sa fie privit din start cu prejudecati.

Si inainte sa aruncati cu pietre si sa ziceti ca acest film distruge mitul familiei, as vrea sa va spun ca si in aceasta familie valorile fundamentale au ramas cele clasice: iubire, intelegere, iertare. Motivul pentru care filmul este reusit, pentru ca recunosc ca mie mi–a placut, are de-a face in special cu naturaletea personajelor. Nu stiu daca stiati, dar Lisa Cholodenko (regizoare si co-scenarista) nu este deloc straina de acesta lume: ea este lesbiana si traieste alaturi de partenera ei de cativa ani, si are un copil facut prin inseminare artificiala. Deci, din punct de vedere emotional, trairile personajelor au o baza solida si realista. Si cum probabil cel putin jumatate din situatiile din film, au fost traite pe propria-i piele, e normal ca dialogul sa curga atat de natural.

Daca facem abstractie de subiectul incomod, filmul are toate ingredintele unui povesti de succes: poveste de iubire, intriga, gelozie, situatii complicate si mult umor. Avem un cuplu de lesbiene mature format din Nic (Annette Bening)si Jules (Julianne Moore), fiecare cu copilul ei. Ambii copii au fost facuti prin inseminare artificiala si au acelasi donator. Cuplul este destul de bine sudat si exista o oarecare armonie, chiar daca observam inca de la inceput mici nemultimiri care sunt caracteristice insa tuturor cuplurilor vechi. Rolurile celor doua sunt bine impartite: Nic este medic, si totodata cea care intretine familia, iar Jules se ocupa mai mult de casa si de copii. Viata lor aparent linistita, este tulburata de aparitia unui barbat. Fiul cel mic, care tocmai implineste 16 ani vrea sa afle cine este tatal sau si o roaga pe sora lui mai mare sa afle numele donatorului de sperma. Cei doi isi intalnesc tatal biologic (Mark Ruffalo) care prin firea lui deschisa si prin farmecul sau, reuseste sa-i cucereasca pe cei doi copii. Cand ajunge sa fie prezentat si mamelor, lucrurile se complica grav, iar cuplul e gata sa se destrame. Pentru ca acest cuplu neconventional are probleme cat se poate de conventionale:

Rutina, micile drame de zi cu zi au sapat incet dar sigur, iar daca pe langa problemele astea mai adaugam si un adulter se poate narui tot ce ai construit o viata. Cu toate ca este destul de solid, scenariul are si cateva secvente cam neverosimile, cum ar fi atractia dintre Jules si Mark care mi s-a parut putin cam fortata. In plus, nu inteleg de ce l-au transformat in personaj negativ, cand de fapt intentiile lui au fost destul de bune.

Cele doua actrite si-au interpretat rolurile cu multa naturalete: Annette Benning are o forta masculina care reiese atata din atitudie cat si din gesturi (voce ingrosata, gesturi brute) reusind in acelasi timp sa-si pastreze sensibilitatea iar Julianne Moore ne convinge cu aerul de fosta hippioata care refuza sa se multumeasca cu rolul de gospodina. Noroc ca scenele de sex sunt doar sugerate si tratate intr-o cheie comica.

Mark Rufallo a condimentat filmul prin rolul sau de macho cool, care cucereste chiar si femeile lesbiene. Joni ( Mia Wasikowska) este inteligenta si matura pentru varsta ei, iar fratele ei, Eddie Hassell are entuziasmul tipic al liceenilor.

Concluzia: un film destul de original, amunzat si cu o interpretare de zile mari. Daca va place va mai recomand un alt film regizat de Lisa Cholodenko – Laurel Canyon.