Asteptam de ceva vreme un film horror care sa ma sperie, asa ca mi-am pus toate sperantele in The woman in black. Din pacate insa nici de data acesta nu am dormit cu lumina aprinsa dupa vizionare.

Imi plac la nebunie filmele de groaza care reusesc sa te faca sa sari de pe scaun si dupa care te uiti timp de vreo cateva saptamani sub pat sa vezi daca nu e ceva acolo. Am vizionat atat de multe filme horror incat uneori am impresia ca am devenit imuna si nimic nu ma mai poate speria sau uimi.
The woman in black este o ecranizare a unui roman de Susan Hill a carei actiune se petrece la sfarsitul secolui 19 si are toate caracteristicile unei povesti gotice: atmosfera intunecata, persoanej misterioase, spirite, razbunari.
Citisem undeva un interviu cu regizorul filmului, James Watkins, care este la al doilea film de acest gen,  care promitea un film care sa te duca cu gandul la filmele horror asiatice, care trebuie sa recunosc ca au o atmosfera aparte. 
Avem intr-adevar de-a face cu ideea razbunarii care revine obsesiv in filmele cu fantome asiatice, in care sufletul celui decedat nu-si gaseste linsitea pana nu e descoperit insa e  transformata intr-o poveste mult mai cumintica, ce nu iese prea mult din tiparul povestilor de gen.
In rolul principal l-au ales pe Daniel Radcliffe, in speranta ca va scapa de aura de actor-copil capatata in Harry Potter. In ochii mei a ramas insa acelasi adolescent caruia d-abia ii cresc firele in barba si pe care nu-l prea vad in rol de avocat, cu atat mai putin de cap de familie. Dar am trecut peste asta, pentru ca stim ca filmul e in mare parte o conventie. 🙂
Sa vedem ce e cu povestea: Atmosfera filmului este destul de bine construita, totusi mi-e greu sa vorbesc despre subiect fara sa dezvalui scene cheie care ar putea strica farmecul vizionarii, asa ca nu am sa desconspir misterul.
Filmul incepe cu o scena destul de reusita, care are rolul de a te pune in alerta si de a-ti arata ca e ceva putred in Danemarca: 3 fetite inocente se ridica de la joaca cu papusile si parca manate de o forta invizibila, se duc la geam si se arunca de la etaj.
Actiunea se petrece intr-un sat, acolo unde intotdeauna oamenii sunt mai creduli si superstitiosi, gata oricand sa creada in fantome. Daniel Radcliffe este Arthur Kipps, un avocat vaduv care vine din Londra pentru a rezolva problemele legate de mostenirea unei cliente. Aici se muta in casa femeii moarte, despre care toata lumea crede ca este bantuita. Foarte curand se loveste de neincrederea oamenilor iar dupa o serie de accidente devine clar ca satenii vor sa scape de el cat mai repede fiind convinsi ca prezenta lui acolo, starneste furia unei fantome care vrea sa le omoare copii. Fantoma este o femeie al carei fiu a murit in conditii suspecte si care nu l-a putut salva. Spre final, filmul ia o intorsatura interesanta, dar totusi previzibila. Regizorul se foloseste de toate tehnicile specifice ale unei povesti de gen: sunete care te iau prin surprindere, umbre, obiecte care se misca singure, etc. Chiar daca actiunea propriu zisa incepe mai greu, el lasa mai multe portite deschise si iti da tot felul de indicii ca tu sa-ti construiesti propria teorie cu privire la mister, apoi vine cu o dezlegare la care poate unii nu se asteptau.
Nu este un film sangeros sau violent, ci este mai degraba un thriller supranatural care exploreaza temerile oamenilor.

L-ati vazut, v-a placut? Aici puteti viziona scena de deschidere a filmului.