Avand pe fundal evenimentele extraordinare care au dus la misiunea NASA de a trimite oameni pe Luna, comedia romantica regizata de Greg Berlanti prezinta relatia turbulenta dintre Kelly Jones (Scarlett Johansson), o foarte talentata specialista in marketing si PR, si Cole Davis (Channing Tatum), directorul responsabil cu lansarea misiunii. Cand presedintele SUA subliniaza ca intregul proiect este prea important pentru a se pune problema unui esec, Jones primeste sarcina de-a regiza o aselenizare falsa in cazul in care misiunea reala esueaza.

 La mai bine de 55 de ani de cand Neil Armstrong si Buzz Aldrin au fost primii care au pasit pe Luna, mai exista oameni care cred ca totul a fost un fals. Potrivit unui studiu Statista publicat in 2024, 11% dintre americani (inca) cred ca aterizarea pe Luna din 1969 nu a avut loc niciodata. In acest context, filmul Fly Me To The Moon, regizat de Greg Berlanti, preia aceasta teorie si o transforma intr-o comedie romantica cu Scarlett Johansson si Channing Tatum.

Filmul are insa un mix intre realitatea din documentele vremii si fictiunile ironice din teoriile care au aparut dealungul timpului, totul sub umbrela unei relatii de iubire – cu o chimie reala – intre Scarlett Johansson si Channing Tatum.

Fly Me To The Moon prezinta o versiune alternativa a istoriei: cum ar fi fost daca guvernul SUA ar fi filmat (cu adevarat) o inregistrare video falsa a aterizarii pe Luna, in cazul in care misiunea Apollo 11 esua.

De fapt nu exista nicio dovada oficiala ca NASA a pus vreodata in scena o versiune trucata a aterizarii pe Luna, dar asta nu a impiedicat teoriile conspiratiei sa infloreasca. Greg Berlanti a declarat in campania de promovare a filmului: „Inspiratia pentru aceasta poveste a fost de a face un film grozav, original, amuzant si inteligent despre posibilitatea ca guvernul SUA sa fi falsificat aselenizarea lui Apollo 11.”

A existat insa o comunicare sustinuta pe tema importantei zborului pe Luna, coordonata de o agentie specializata.

Aceasta campanie de PR a fost analizata intr-o carte in 2014, Marketing the Moon scrisa de David Meerman Scott si Richard Jurek, care spun povestea uneia dintre cele mai de succes campanii de marketing si relatii publice din istorie: vanzarea programului Apollo. Cartea o gasiti aici.

In carte, autorii si ei specialisti in comunicare descriu eforturile sofisticate ale NASA si ale numerosilor sai contractori de a comercializa faptele despre calatoriile in spatiu – prin comunicate de presa, articole, materiale de fond bogat detaliate si reportaje de radio si televiziune complet produse – in loc sa promoveze o agenda.

Astronautii americani, care au semnat acorduri exclusive cu revista Life, au devenit fetele eroice si patriotice ale programului. A existat si plasare de produse: Hasselblad a fost „primul aparat foto de pe Luna”; la bordul capsulei se aflau casetofoane Sony, iar astronautii au fost echipati cu aparatul de exercitii personale Exer-Genie.

In anii 1960, cand razboiul din Vietnam facea ravagii si Razboiul Rece cu sovieticii reprezenta o amenintare nucleara, misiunea lunara parea o cheltuiala inutila pentru multi americani, iar campania de PR a trebuit sa faca totul mai atractiv si accesibil. In total, Statele Unite au cheltuit 25,8 miliarde de dolari pentru misiunea Apollo 11.

Personajul lui Scarlett Johansson a fost inspirat de acesti experti in relatii publice, care erau de fapt jurnalisti.Ei cunosteau nevoile presei si le-au furnizat tot ce aveau nevoie pentru a acoperi misiunile: comunicate de presa, fotografii si planuri detaliate ale echipamentului astronautilor, explica cartea Marketing the Moon.

Revenind la film, Channing Tatum il interpreteaza pe Cole Davis, directorul de lansare fictiv al NASA pentru misiunea Apollo 11.

Cu toate acestea, el se bazeaza pe Eugene Kranz, care a lucrat in controlul misiunilor NASA timp de 34 de ani si a fost directorul de lansare pentru misiunea Apollo 11, dupa cum explica Muzeul National al Aerului si Spatiului.