Fragment carte Ciprian Porumbescu – Jurnal 1879. Cernauti – Stupca

(Traducere din limba germană, studiu introductiv și note de Stanca Scholz-Cionca)

Cronica iubirii romantice e unul dintre straturile textului – o fațetă a portretului intim al lui Porumbescu, căruia jurnalul îi adaugă nuanțe noi, delicate. În structura secvențială a însemnărilor cititorul va desluși – pe lângă impresiile inedite din viața diurnă a unei Bucovine dispărute, pe lângă crâmpeie din viața studențească și muzicală a Cernăuților – drama unei existențe fragile, atacate de boală, și pe cea a unei iubiri asumate cu toată perspectiva ei de neîmplinire. Candoarea cu care sunt dezvăluite este, poate, cea mai prețioasă revelație a Jurnalului.

Jurnalul din 1879 se publică într-o traducere adecvată la 170 de ani de la nașterea compozitorului și la 140 de la moartea sa. Stanca Scholz-Cionca, strănepoata compozitorului este și cea care s-a îngrijit de traducerea Jurnalului din limba germană. Acesta reprezintă cel mai vechi dintre caietele de însemnări diurne ale lui Ciprian Porumbescu, care s-a păstrat integral.

Cartea a aparut la Editura Corint si o gasiti aici

Editura Corint vă invită luni, 25 septembrie 2023, ora 18.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Victoriei, nr. 45, să luați parte la o discuție-dialog dedicată lui Ciprian Porumbescu pornind de la volumul „Ciprian Porumbescu – Jurnal 1879. Cernăuţi – Stupca”.

Stanca Scholz-Cionca, strănepoata compozitorului și cea care s-a îngrijit de traducerea Jurnalului din limba germană, va fi invitata specială a acestui eveniment, alături de care se vor afla Dan Dediu, compozitor și profesor universitar în cadrul Universității Naționale de Muzică București, Filip-Lucian Iorga, istoric, publicist și coordonator al colecției Istorie cu Blazon și, în calitate de moderator al evenimentului, Simona Preda, brand manager al Editurii Corint.

Fragment

Ciprian Porumbescu – Jurnal 1879. Cernauti – Stupca

            3 februarie
            Astăzi se împlinește anul de când am fost achitat în procesul Arboroasei.^[1] Amintiri sumbre. Schorsch e pe gheață. Capăt o scrisoare de la M[arica].^[2] Fire-ar să fie! Sunt teribil de abătut – îmi vine sămi trag un glonte în cap. Tata numi răspunde privitor la plângerea lui Kluczenko, și nici Ferlievici.^[3] Ce mă fac dacă nu capăt niciun ajutor? După-masa îi răspund Marichii, îi trimit o țepușă.^[4] Schorsch nu sa întors acasă. Mă așez la masa de scris. Sosește un băiat trimis de Schorsch cu un bilețel în care mă roagă să trec pe la el că e bolnav. Mă duc. Schorsch e în spital. A răcit, pesemne, aseară la patinoar. Mă întorc acasă și lucrez mai departe, îmi iau cina și meditez la soarta mea tristă. Mă simt singur și părăsit de toată lumea. Mă gândesc la Bertha și mă culc la 9 ½.

4 februarie, marți

            Așadar, am dormit singur în noaptea aceasta. Am visat tot felul de prostii. Mă scol la 8 și lucrez până la 10. După care mă duc la cursuri. Am fost și la Seminar, unde am împrumutat niște cărți de la biblioteca teologilor. După-masa am lucrat până la 3. După care m-am dus la Mandicevschi unde am cântat cu el și cu dra Filia până la 7. Mand. a revizuit câteva compoziții deale mele. Din toate observațiile lui îmi dau seama că știu foarte puțin și mai am mult de învățat. Schorsch e încă bolnav.
În general sunt tare abătut și indispus, nam niciun ban și nu văd nicio ieșire.

            5 februarie, miercuri
            Mă scol destul de devreme și lucrez până la 10 ½, apoi mă duc la bibliotecă. Vecinul meu de cvartir, Popp, se vede că o duce bine, căci la 6 dimineața a expediat din odaia lui o Dulcinee pe care a pupăcito în pragul ușii atât de des și de vârtos că se auzea până la mine. Pe pomicica asta am mai văzuto o dată pe lumină, nu arată rău, dar e cam trecută și uzată. Dar cei pasă unui zurliu ca Popp de frumusețe și stil când în mintea lui ușuratică de pierdevară^[5] socoate că „scopul scuză mijloacele”. După-amiază m-am dus la cursuri unde am făcut interpretări de text la Zieglauer^[6]. Seara am fost la unchiul și am jucat préférence, după care mam întors acasă și am lucrat până la ora 1 noaptea. Schorsch e încă bolnav și eu încă nam parale.

---

^[1] După două luni de închisoare preventivă sub acuzația de înaltă trădare, membrii comitetului Arboroasei au fost achitați la procesul din 3 februarie 1878. Vezi mai sus, Studiu introductiv.

^[2] Marioara Porumbescu (în Jurnal Marica, Marie, Mariechen) (1860–1932): sora și confidenta lui Ciprian, după moartea fratelui păstrătoare a memoriei lui. Căsătorită cu Liviu Rațiu în 1890; mama lui Ciprian Rațiu (jurist) și a Liviei, căsătorită Cionca (dr. med.); bunica Ninei Cionca. Marioara predă arhiva familiei lui Leca Morariu cu care poartă o bogată corespondență.

^[3] Mihail Ferlievici: prieten cu Ciprian din timpul liceului, membru în corul Societății de cântare (Suczawer Gesangverein) înființat de prof. Ștefan Nosievici la gimnaziul din Suceava, apoi coleg la Teologie și membru în cvartetul vocal al Arboroasei. Despre el va scrie Constantin Morariu: „Nu pot uita cum […] basistul Ferlievici cânta solo Sub culme de cetate plâng în o străinătate cu atâta duioșie, încât mie, vrând-nevrând, trebuiau sămi curgă lacrimile numaidecât, mai ales la cuvintele finale: «Saltă și tensuflețește,/măi române, măi./Servilismul părăsește/măi române măi» –, la care cuvinte vocea își ajungea culmea măiestriei în modulațiune.” (cf. Arcadie Dugan-Opaiț, Albumul Mare al Societăților „Arboroasa” și „Junimea” din Cernăuți, Editura Universității Ștefan cel Mare, Suceava, 2015). În fotografia corului teologilor (vezi p. 110), Ferlievici e în primul rând, șezând, al doilea din dreapta.

^[4] În corespondența cu Marica, face adesea aluzii la jocurile lor, pe ton șugubăț.

^[5] Pe acest Popp (care absolvise teologia) îl numește „windiges Schneiderlein”, un flușturatec. „Schneiderjesuitismus” pare să fie o creație lexicală proprie.

^[6] Ferdinand Zieglauer von Blumenthal (1829–1906), născut în Tirol, studiază dreptul și istoria la Innsbruck și Viena, e numit prin decret imperial profesor la Sibiu, apoi în 1875 profesor de istorie la Cernăuți, unde devine al doilea rector al Universității (1876–1877). Ciprian audiază în 1879 cursul lui de istorie a Austriei. În semestrul de vară, Zieglauer îi va elibera un atestat pentru participare activă și sârguincioasă și pentru o lucrare de seminar (datat 6 iunie 1879) (v. p. 95).