Antologia de față cuprinde 23 de texte care abordează feminismul contemporan și actualitatea necesității acestuia. Veți regăsi aici 23 de unghiuri deopotrivă personale și profesionale, povești de formare, de conștientizare, de solidaritate. Istorii personale, îmbinate cu expertize din domenii diverse (justiție, activism, academic, literar, publicitar, jurnalistic, cercetare, artele spectacolului, etc.), care vin cu o optică proaspătă, articulată, vitală.

„Ne-am dorit un volum în care conceptele și teoretizările să fie transpuse în experiențe de viață, tocmai pentru a arăta că feminismul este (și) despre lumea de astăzi, despre noi, căutările, nevoile și speranțele noastre. Autoarele au răspuns generos acestei provocări: este mult mai greu să vorbești la persoana întâi și despre viața ta, de multe ori ne ascundem în spatele conceptelor pentru a nu ne dezvălui vulnerabilitățile. Or partea aceasta este esențială pentru feminism: nu doar că producerea de cunoaștere este de fapt foarte legată de poziția și experiența fiecărei autoare (așa cum a subliniat epistemologia feministă de câteva decenii încoace), dar pentru înțelegerea feminismului la nivel societal aceste povestiri/istorii despre experiențele fetelor și femeilor sunt indispensabile. Sperăm că acest volum va contribui la o producere de cunoaștere feministă despre societatea românească și va ajuta la sporirea solidarităților feministe.“
Ionela Băluță

Cartea a aparut la editura Nemira si o gasiti aici.

„Devenirea mea ca feministă cred că este cea mai autentică poveste despre devenirea mea ca femeie autonomă.”
„Limbajul creează identități, legitimează, include sau exclude.”
Ionela Băluță

„Da, cuvintele sunt importante. La fel și cunoașterea feministă.”
„Atunci când interesele de gen nu sunt abordate în politicile publice, politica nu se adresează pe deplin vieții femeilor.”
„ Pentru mine, gândirea și activismul feminist construiesc o societate democratică Recunosc, îmi doresc să trăiesc într-o astfel de lume.”
„Ce m-au învățat gândirea și activismul feminist este că democrația nu e un bufet suedez din care alegi doar critica sexismului, a clasismului, a homofobiei sau a rasismului. Solidaritatea are un caracter intersecțional.”
Oana Băluță

Fragment carte. Cum am devenit feministă, antologie coord. de Ionela Băluță și Emanuela Ignățoiu-Sora

„Taică-meu ne spunea mereu de străbunica lui gravidă care a plecat în pădure să aducă lemne, iar seara s-a întors nu doar cu un copil în brațe, dar și cu un car de lemne. Așa era și maică-mea.”
„Pentru mine, modul în care am crescut nu are de-a face cu feminismul în sine, ci mai mult cu contextul post-comunist și clasa socială din care vin.”
„Bărbații islandezi pe care i-am cunoscut se simțeau împliniți știind că pot cultiva o relație apropiată cu copiii lor, așa cum făceau doar femeile, în mod tradițional.”
Elena Brodeală

„Pentru mulți dintre noi, drumul către feminism începe cu o conștientizare a inegalităților de gen care persistă în lumea în care trăim.”
„Pentru mine, feminismul nu este doar un concept, ci o chemare la acțiune pentru noi toți, pentru a ne implica și a contribui la schimbarea unei realități alarmante.”
„Fiecare fată și femeie merită să trăiască într-o lume în care ele sunt stăpânele propriilor lor destine.”
Silvia Burcea

„A fi feminist(ă) înseamnă, în esență, a fi democrat(ă), conștientizând că democrația nu este posibilă fără rezolvarea inechităților și injustițiilor generate de discriminarea pe bază de gen, iar aceasta nu este doar o chestiune de politică internă, ci și una de dinamici inter- și trans-naționale.”

„Însă, în ciuda tuturor datelor și a propriei experiențe, în ciuda studiilor, a valorilor democratice și respectului pentru drepturi fundamentale în care cred și în jurul cărora încerc să îmi trăiesc viața, tot mi-a fost greu să accept, pentru multă vreme, că feminismul real este departe de caricatura grotescă pe care o prezintă cei care, conștientizat sau nu, încă îl denigrează. Probabil din teama de a nu mi se pune eticheta în termenii peiorativi care încă domină spațiul public, din teama de a nu fi umilită, din teama de a nu fi hărțuită pentru că sunt femeie (pentru a câta oară?), din teama de a nu fi lăsată singură în fața violenței, fie ea doar simbolică, martoră fiind, de atâtea ori, inclusiv pe propria piele, cum violența psihologică poate lăsa urme adânci sau se poate transforma în violență fizică sau sexuală.”
Luciana Alexandra Ghica

„Multe dintre certurile dintre părinții mei porneau de la farfurii murdare și de la haine nestrânse și poate că de-asta cele mai multe certuri pe care le-am avut în relațiile mele la început au avut de-a face cu împărțirea acestor treburi casnice. Pentru mine, era fundamental ca relația să fie un adevărat parteneriat. De altfel, nici măcar nu mi-am schimbat numele de familie când m-am căsătorit. Trebuia să mă asigur că nu voi fi subjugată, că munca mea nu va fi luată de-a gata, că nu o să îmi pierd creativitatea și personalitatea. Și cred că principalele lecții de feminism le-am luat din casa noastră, din relația părinților mei, din modul în care mama a fost tratată ca femeie și soție de societate, roluri pe care eu le-am respins. Cred că, înainte de a ști cine sunt și ce îmi doresc să fac, am știut cum nu voiam să fiu: nu voiam să mă sacrific pentru ceilalți, nu voiam să fiu folosită sau să îi servesc pe ceilalți. Trebuia să reușesc acolo unde mama nu fusese lăsată. Și recunosc că cea care m-a împins prima pe acest drum, cea care a vrut ca viața mea să fie complet diferită de a ei, a fost chiar mama. Dacă ceilalți copii din comuna mea mai aveau grijă de animale, de frați, mai făceau treburi prin casă, mama nu mă lăsa să fac nimic de acest gen. Singura mea sarcină era să învăț și să citesc.”
Emanuela Ignățoiu-Sora

„Pentru că ești fată este un argument despre care îmi place să cred că nu a stat niciodată în picioare pentru mine, iar auto-îndreptățirea unora de a ști mai bine decât mine ce mi se potrivește și ce nu am perceput-o, când am mai crescut, ca fiind invazivă, iar mai târziu, în viața de adultă, ca pe o formă de abuz.”

„Am devenit conștientă că rezonez cu valorile și principiile feministe abia spre sfârșitul anilor de facultate, când au apărut și primele mele căutări în domeniu. Eram studentă la Jurnalism și aveam o perspectivă critică față de presa glossy feminină, cum i se spunea pe atunci. Nu mă regăseam în modelul de femeie promovat de acele publicații: erau peste 15 reviste cu frecvență lunară în anii aceia, care aduceau în lumina reflectoarelor femeia activă, atractivă, educată, dar și gospodină desăvârșită, femeia modernă ale cărei probleme erau doar niște provocări către reușită, femeia care se împlinește exclusiv prin maternitate și prin capacitatea ei de a fi o super femeie care are succes la bărbați”

„Cu toate că nu am fost niciodată cu adevărat în prima linie, ci am susținut mișcarea feministă din România mai degrabă din umbră, pe parcursul traseului meu activist, pe lângă mesajele care îmi validează discursul și proiectele, am primit și încă primesc mai multe tipuri de reacții de rezistență, glumițe, descurajări, amenințări și chiar atacuri pe marginea identității mele asumate de feministă. Cred că toate feministele din lume trec prin asta.”

„Cred că, dacă am înțelege că noi toți suntem parte din lupta împotriva opresiunii și că, deși fiecare experiență de violență, abuz, nedreptate este unică, cu toții avem o miză în a le combate, lupta pentru egalitate de gen ar deveni o parte esențială și, poate, de necontestat, a identităților noastre.”
Ioana Ilie

„Când am ajuns studentă la Filosofie la Cluj, în urmă cu douăzeci de ani, în facultate încă se mai auzeau pe la colțuri ecouri ale sentințelor unor profesori în vârstă, care clamau că fetele nu sunt făcute să studieze filosofia. Ci, eventual, Literele.”

„Într-o lume de băiețeală filosofică și trudă intelectuală feminină, admirația intelectuală și capacitatea de-a îmbrățișa modele și surse de inspirație feminin rămân testul suprem.”

Veronica Lazăr

„Și acum, abia acum, mi se pare că a apărut și conștiința feministă la un nivel suficient de răspândit și de informat încât să facă diferența, să se instaleze ca domeniu puternic și distinct de studii academice, culturale și de voce competentă și asumată politic în spațiul public. Abia acum. Iar eu am evoluat, din acest punct de vedere, cam odată cu societatea românească. Poate cu un pas înainte și cu un punct de vedere critic și informat. Nici asta nu e puțin. E destul cât să îmi înțeleg și să-mi cresc asumat feminismul.”

Ștefania Mihalache

„Destinul tragic al Olgăi Bancic, care moare la 32 de ani decapitată, este emblematic pentru destinul multor femei îngropate de istoria dureroasă a invizibilizării. Femei care și-au transformat viețile în angajamente revoluționare, în pedagogii eliberatoare. Femei ale căror nume sunt atât de puțin cunoscute, rostite, recuperate. Femei ale căror chipuri și corpuri se pierd undeva, la periferia fragilă a macro-narațiunilor prea puțin contestate. Femei care au riscat tot ce era de riscat: copii, familii, confort, libertate.”

„Până când nu ne vom elibera toate de forme diferite de abuz și violență sistemică, nu vom fi niciodată, cu adevărat, libere.”

„Mirajul excepționalismului individualist are nevoie de o constantă deconstrucție și de o neîntreruptă privire critică. Într-o societate din ce în ce mai dureros și angoasant de competitivă, vom fi tot mai singure dacă luptăm pentru ascensiuni nedirecționate spre colective, dacă nu ne creăm locuri comune de proiectare a unui viitor în care să ne fim sprijin, grijă, curaj. Cele mai vulnerabile dintre noi sunt povești cărora trebuie să le dăm spațiu.”
„Vocile noastre au nevoie de spații comune de învățare.”

„E important să ne conștientizăm istoriile de grup și istoriile de separație, privilegiile care ne țin de multe ori captive în false stabilități și să performăm nesupunerea noastră colectivă neliniștitoare. Putem rămâne performere ale solitarității sau putem înainta, împreună, pe poduri care așteaptă să fie construite. Una alături de alta.”

Mihaela Michailov

„Probabil că am învățat submisivitatea și supunerea încă de la grădiniță, când fetele udau florile în curte și băieții se jucau la computer. Și, în aparență, diviziunile de gen erau privite firesc și inofensiv la acel moment, așa cum e privit inofensiv și când o femeie pleacă plângând de la o conferință, așa cum sunt inofensive și intimidările, așa cum sunt privite inofensiv și remarcile sexuale care contaminează succesul profesional al unei femei. Abuzurile și gesturile contrare principiilor transpar sub forma unei imagini granulate și incomprehensibile. Ce se vede e înaintea a ceea ce se poate face pentru a muta puțin reperele paradigmei. Și, într-adevăr, lucrurile s-au schimbat, însă cum și pentru cine? Câte femei ajung în poziții-cheie în cadrul instituțiilor? Câte femei au putere decizională? Câte femei sunt recunoscute pentru ceea ce fac? Și cum totuși faptul trece ca un dat.”

Ioana Moroșan

„O fiică ne-femeie nu este suficient de harnică, de ordonată, de curată, de cuminte, de supusă. O fiică ne-femeie îndrăznește să nu își știe locul, vorbește prea mult (toacă/trăncăne), îndrăznește să se revolte și să pună întrebări și, astfel, devine cață, oaie neagră, gură mare, impertinentă, pusă pe harță, isterică. O fiică ne-femeie nu (vrea să) știe că este responsabilitatea ei să facă atmosfera în casă, nu (vrea să) știe să își țină bărbatul alături (adică să fie „doamnă în societate, curvă în pat și gospodină în bucătărie”). O fiică ne-femeie, pentru că nu își cunoaște locul, nu are loc în societatea conservatoare, nu are loc la masa femeilor care țin familii, care au/țin bărbați/-i, care au rost, care își fac rost în viață.”

„Dani D., Aura, Delia, Monica, Dani, Cami I. sunt surorile elective din prima mea viață, din cea trăită în patriarhat, și simt acut nevoia să le onorez scriindu-le numele aici. Ele sunt cele alături de care am construit prima mea rețea de solidaritate între femei, alături de care am experimentat pentru prima dată suroritatea, înțelegerea, acceptarea, cele alături de care m-am simțit întotdeauna în siguranță.”

„Între timp, părinții mei au descoperit feminismul: prin mine, alături de mine, uneori contra mea.”

Diana Elena Neaga

„Feminismul meu vine din lacrimile mamei mele,
Din strigătul ei de ajutor doar de vânt auzit,
Din schizofrenia ei magică și genială
Din încuiatul și descuiatul ușii
Din așteptarea fără de sfârșit a zilei de mâine
Din făcut mâncare, pus masa tuturor și mâncat ultima, după ce toți ne vom fi săturat.
Din zestrea din debara.
Din superputerile ei, doar de mine știute.”
Roxana-Magdalena Oprea

„Societatea patriarhală ne determină să avem o înclinație către perfecționism, către autocritică excesivă, care ne conduce pe drumul obsesiei perfecțiunii. Există o presiune socială de a arăta bine, de te afișa în societate în conformitate cu standardele acceptate social de frumusețe, de performanță profesională, de prestigiu, de a fi simultan perfectă în toate – familie, societate, relații intime, profesie. De ce am accepta această presiune? De ce o acceptăm? Câtă îngăduință avem pentru propriile „imperfecțiuni”? Femeia perfectă este un construct mental, o plăsmuire a imaginației, care nu are mare legătură cu viața femeilor așa cum este ea, cum se dezvoltă natural și social.”

Liliana Popescu

„În 2023, în București, panouri publicitare cât Intercontinentalul ne arată femei obiectificate, cu rol strict decorativ, la reclame de pariuri, o industrie adresată covârșitor bărbaților. Cred că asta spune totul despre unde e publicitatea românească.”

„(…) aloc timp majoritar producțiilor culturale feminine. Aleg conștient să-mi petrec timpul cu gândirea, literatura, arta, filmul, muzica și podcasturi create de femei. Surprizele sunt incredibile.”
„Recunosc, cu tristețe, că am așteptări foarte modeste. Aterizarea societății românești dintr-un comunism, cu înfometare pe final, în cel mai sălbatic neoliberalism nu lasă prea mult spațiu obținerii și amplificării unei conștiințe colective feministe. Iar politicul este pur și simplu orb la problemele femeilor din România.”

Ema Prisca

„E foarte probabil să fi deschis cartea asta ca să vezi cum au ajuns niște femei să urască bărbații. Sau să fi primit sarcina să te inspiri pentru un proiect cu fonduri europene, unde egalitatea de gen e criteriu obligatoriu. Dacă nu cumva cauți asta cu orice preț, vei putea afla din povestea mea cum am ajuns convinsă că feminismul te face om.”

„După mine, feminist e oricine pune preț pe umanitatea femeilor la fel de mult cât pune pe umanitatea bărbaților, făcând ca lumea să semene cât mai puțin cu un club exclusivist de dominatori.”

„Feminismul meu e despre cum generațiile noi pot schimba felul în care imaginăm și folosim puterea, un feminism mai puțin academic, mai degrabă al omului simplu.”

„Ce n-a reușit însă comunismul, și nici nu și-a propus, a fost să scoată stereotipurile din stilul de viață al oamenilor care de-acum ar fi trebuit să fie egali. Mama muncea la fel de multe ore ca tata, ba chiar avea un post mai stresant: contabilitatea trebuia să scoată basma curată succesul economiei comuniste când cifrele arătau altceva. Dar, când venea acasă, mama intra în schimbul doi, cu toată intelectualitatea ei: gătea, spăla, călca, se ocupa de mine. Toată munca aia neremunerată pe care negreșit că o mână divină a parafat-o ca anexă la certificatul de naștere la fete. Tata dormea vreo două ore bune în fiecare după-masă și apoi se muta la televizor. Nu-i vorbă, repara una-alta când era cazul.”

Camelia Proca

„Dacă nu exista atanorul prieteniei, poate că feminismul ar fi rămas, pentru mine, un capitol teoretic, corect parcurs și cât de cât înțeles, și nu o forță activă care să atingă tot ce fac și ce aleg astăzi.”

„Creierul de femeie și faptul că am ales să studiez literatura, și nu filosofia sau științele, au fost o sursă a rușinii pentru mine, în special în anii facultății, dar și după.”

„Harta devenirii mele ca feministă a prins alte contururi, extinse și modelate de prietenia cu alte scriitoare, activiste și artiste care asumă acest tip de feminism. Harta devenirii mele ca feministă a inclus apoi mersul la proteste, lecturi împreună cu alte scriitoare, planuri și, pentru o vreme, proiecte comune.”

„Am crescut fără să simt o clipă, cum am simțit odată ajunsă în mediile intelectuale din București, că aș fi mai puțin pentru că sunt fată. Bunicul meu, inginer agronom, mi-a spus mereu că sunt deșteaptă. Amândurora ne-a spus, încă ne spune. La fel și bunica. Nu că suntem frumoase, cum li se spune adesea fetițelor, ci că suntem deștepte ne spuneau. Cuvintele lor și ale familiei mai mari ne-au crescut cu această certitudine și cu plăcerea cititului.”

„Încă îmi simt scrisul în pericol, pentru că în continuare scriu din mijlocul unui mediu sufocat de conservatorism, rasism și sexism latent. În continuare simt presiunea unui mediu clasist și intolerant, simt stresul alb și alienant care adesea face invizibile oazele din care literatura noastră se poate hrăni și trebuie să se hrănească: relațiile noastre, cărțile care vorbesc pe limba noastră, marea sălbatică și nepăsătoare, statul degeaba, blana pisicilor.”

Alina Purcaru

„Pe scurt: am devenit feministă atunci când feminismul mi-a oferit răspunsurile pe care le căutam de când eram mică.”

„ Avem nevoie de feminism la nivel instituțional și politic, pentru a introduce noțiuni de egalitate de gen și violență de gen. Avem nevoie de feminism la nivelul publicului larg, pentru a sancționa fapte de violență și discriminare și pentru a recunoaște experiențele diferite pe care femeile le au în spațiul public. Avem nevoie de feminism ca să știm cum să reacționăm când o prietenă/rudă/fiică/mamă de-ale noastre trec prin hărțuire sexuală, să nu ne fie teamă să vorbim despre asta, să scoatem cazurile de violență de gen la lumină.”

Andreea Rusu
„Băieții ca fratele meu ar fi putut fi salvați de oprimarea patriarhatului dacă discursul feminist n-ar mai face din bărbați un inamic, așa cum spune și hooks, dar nu știu dacă putem vorbi despre retorică feministă în România. Deci cine să educe băieții?”

„În mine se dă o luptă între a folosi feminismul ca să mă îndepărtez complet de bărbați, să-i resping sau să-mi fie indiferenți și a-mi reaminti constant că exploatarea femeilor nu va înceta dacă bărbații nu sunt deloc incluși în lupta feministă.”

„Cu alte cuvinte, nu știu cum am devenit feministă, dar cred că începutul convertirii mele a fost strâns legat de faptul că am crescut cu un frate.”

Cătălina Stanislav

„Am avut norocul să mă nasc într-o familie în care nu mi s-a spus că roz și albastru sunt culori definite pentru fiecare gen. Și am trăit câțiva ani o armonie de jucat fotbal prin cartier cu băieții, având, în același timp, și zile-n care-mi pieptănam păpușile.”

„Cred într-un feminism care deconstruiește rolurile de gen cu care am crescut și care nu ne mai constrânge la alegeri care au la bază frica.”

„Nevoia de a avea femei în toate domeniile este copleșitoare, pentru că doar ele pot înțelege experiența pe care o trăiesc și doar ele pot contribui în mod real la design-ul unei lumi în care să se simtă în siguranță.”

„Feminismul în care cred eu deschide o conversație în care avem toate loc la aceleași mese și în care decidem singure când jucăm fotbal cu băieții și când pieptănăm păpuși.”

Monica Tudorache

„Acesta e primul text pe care îl public cu ambele nume și motivul este acela că feminismul e chiar umbrela care, din câte voi povesti mai departe, le unește solid pe ambele.”

„Nu sunt o activistă militantă, dar cu certitudine sunt o practicantă a feminismului.”

„Avem nevoie în feminismul contemporan de reconcilierea contradicțiilor, de mai multă blândețe cu sinele și mai puține așteptări maximaliste de la feministe, de mai puțină presiune pusă tot dezechilibrat pe femei de către ele însele. A fi feministă în 2024 în România implică o echilibristică complexă, prin care să acomodezi nevoia acută de a pune întrebări dificile despre lume, sine și feminism, în timp ce „admitem umanitatea noastră și ne bucurăm de lucruri uneori nepotrivite” cum spune Roxane Gay.”

„În România nu avem date despre cantitatea de muncă emoțională pe care o prestează femeile, deci ea este invizibilă și în statistici.”

Miruna Vlada/Miruna Butnaru Troncotă

„Mă aflam între două lumi: băieții mă ignorau pentru că nu mai eram ca ei, iar fetele mă respingeau pentru că investisem mult timp în lumea băieților, departe de universul lor.”

„Deși violența asupra femeilor în politică nu reprezintă un fenomen nou, în ultimul deceniu devenim din ce în ce mai expuși cazurilor de intimidare și abuz asupra femeilor care ocupă funcții politice, iar acest fenomen începe să fie recunoscut drept o barieră în calea participării femeilor în politică.”

„Din păcate, studiile ne arată că experiențele femeilor în politică sunt universale în ceea ce privește ostilitatea și violența, sub varii forme și intensități, și că fenomenul e în creștere, dar că e în continuare subraportat.”

„Violența simbolică, deci, transmite atât publicului, cât și politicienelor, mesajul că femeile nu aparțin și nu-și au locul în sfera politică.”

„Refuzul de a flexibiliza gramatical denumirile rolurilor politice constituie o altă tehnică de invizibilizare: cât timp politicienele sunt femei primar sau ministru (standardul aici rămâne masculin) ori primărițe (diminutiv cu sens peiorativ), femeile în roluri politice vor rămâne o formă de alteritate.”

Andreea Voina

„Am încercat să scormonesc până în adâncurile copilăriei după vreun gând feminist, un licăr de idee răsărit în urma vreunei lecturi, dar tot ce am găsit a fost furie. Furie pe femei și, desigur, pe mine. Mi-ar fi plăcut să fi trăit vreo istorie revelatoare, să fi ajuns timpuriu la o înțelegere mai corectă despre locul pe care îl ocup în lume și cauzele care m-au dus acolo, dar nu am găsit nimic.”

„Dintre pagini, aflam din articole scrise într-un ton conversațional, relaxat, „ca unei prietene“, cum ar trebui să fim. Pentru generația mea, asta a însemnat having it all – dar, mai ales, dimensiuni reduse, suficienți bani pentru a cumpăra haine de ultimul răcnet, să fim senzuale, dar de bun gust, inteligente, dar fără să facem caz de asta.”

„În cei peste 15 ani de când lucrez în industrie, ar fi tentant să spun că lucrurile s-au schimbat. Dacă în 2010 vorbeam despre trenduri precum porn chic, acum vorbim despre autenticitate și female gaze. Aproape toate publicațiile pentru femei au trecut prin revelații feministe, abia acest val reușind să se imprime și în textele tipărite sau desfășurate pe ecrane. Pentru că lumea din jur a avut câțiva ani de awakening, revistele au început, și ele, să țină pasul. Deși mă mândresc că și ediția locală a ELLE a reușit asta, abordând în multe rânduri egalitatea de gen, violența împotriva femeilor, accesul la servicii de sănătate sau la educație al femeilor lipsite de resurse, inegalitatea salarizării, munca neplătită, cultura violului, viețile femeilor transgender și alte subiecte care trebuie să fie dezbătute, mă tem că interesul cititoarelor merge tot către versiunile revistei de dinaintea acestei mini-revoluții, către realitățile cosmetizate și digerabile ale acelor vieți.”

„Dacă acum 10 ani brandurile care cumpărau spațiu în reviste erau speriate ca reclamele lor să apară alături de articole care dezbăteau teme încă controversate, azi le caută sau le provoacă, pentru că și feminismul a ajuns de vânzare, încă un resort între rotițele capitaliste care trebuie să se învârtă neîncetat.”

„Am ales să scriu aici despre cum se reflectă identitățile feminine în revistele glossy pentru că acest subiect îmi este cu adevărat familiar și pentru că din această poziție, de femeie care lucrează pentru o astfel de revistă dedicată femeilor, am deschis ochii, pentru prima dată, către toate aceste probleme.”

Ioana Ulmeanu