Moartea ei a fost anuntata de fiul ei, muzicianul Thomas Dutronc, care a scris pe Instagram „Maman est partie” alaturi de o fotografie de copil cu el si Hardy.

Hardy suferea de cancer limfatic din 2004 si a urmat ani de zile radioterapie si alte tratamente pentru aceasta boala. In 2015, a fost plasata pentru scurt timp in coma indusa dupa ce starea ei s-a agravat, iar in anii care au urmat a avut probleme cu vorbirea, inghitirea si respiratia. In 2021, ea a pledat in favoarea eutanasiei, spunand ca Franta este „inumana” pentru ca nu permite aceasta procedura.

Intr-un semn al fascinatiei sale legendare care a continuat peste ani asupra publicului, in 2023, revista Rolling Stone a clasat-o pe Hardy pe locul 162 intr-un clasament al celor mai mari cantareti din toate timpurile. Ea a fost singura interpreta franceza de pe lista.

S-a scris despre ea ca  „a intruchipat simultan raceala franceza si caldura galeza, cu un alto rasuflat, deadpan, care plutea ca fumul Gauloises. Cuvintele ei ii puneau in valoare tonul: scriindu-si propriul material, lucru neobisnuit la inceputul anilor ’60, mai ales pentru femei, a inregistrat si lucrari ale unor maestri precum Serge Gainsbourg, iar interpretarea ei a piesei „Suzanne” a lui Leonard Cohen poate fi cea mai evocatoare inregistrata vreodata, inclusiv a lui”

Faima sa europeana in crestere a insemnat ca a inceput sa-si reinregistreze repertoriul in mai multe limbi, inclusiv in engleza. Cantecul sau din 1964, All Over the World, tradus din Dans le Monde Entier, a devenit singurul ei hit din Top 20 in Marea Britanie, dar faima ei a dainuit in Franta, Italia si Germania. In 1968, Comment te Dire Adieu, o versiune a piesei It Hurts to Say Goodbye  cu versuri de Serge Gainsbourg, a devenit unul dintre cele mai mari succese ale artistei.

Hardy a fost foarte apreciata si de regiroii francezi ai Noului Val si a aparut in filme semnate de Jean-Luc Godard, Roger Vadim, John Frankenheimer.