Gili Avissar: „Cu expozitia de la Art Safari, lucrarea mea dedicata migratiei a facut un cerc inchis pentru ca bunica mea a fost nascuta la Sighet in 1922.”
Pana pe 20 septembrie, in Bucuresti se desfasoara a saptea editie Art Safari, cel mai mare muzeu temporar din Romania cu 800 de lucrari de arta care provin din colectiile a 18 muzee si 84 de colectii private.
Pavilionul principal al evenimentului se afla in Victoria Tower, spatiu dominat de lucrarea invitatului special al acestei editii: Gili Avissar. Va invitam intr-o calatorie prin universul creativ al artistului israelian, printr-un interviu acordat cu amabilitatea Ambasadei Israelului din Romania.
Gili Avissar s-a nascut in 1980, in Haifa, intr-o familie de imigranti ale caror radacini pornesc din Romania. La varsta de 5 ani a inceput sa foloseasca materialele textile gasite prin casa pentru a-si crea costume pe care le purta pentru a se descoperi alte identitati. L-a fascinat transformarea prin care trecea in momentul in care folosea textilele. Ulterior, a inceput sa studieze cursurile facultatii de moda si design unde si-a dat seama ca drumul lui creativ nu este spre crearea unor haine de purtat pe strada, ci despre materiale folosite ca elemente transformative.
Creatiile lui Avissar, rezident al orasului Tel Aviv, sunt instalatii textile realizate la o scala uriasa si filme care ii documenteaza procesul creativ sau il completeaza. Lucrarile lui sunt la intersectia creatiei de obiecte si arta performativa. Rezultatele sunt sculpturi textile, viu-colorate care par in continua miscare. Operele lui sunt reciclate si refolosite de la un proiect la altul printr-un proces care ar putea deschide un drum catre o industrie a artei mult mai sustenabila.
Printre cele mai importante expozitii ale lui Gili Avissar se numara Koal Gallery din Berlin, Kostka Gallery din Praga, Mana Contemporary din Chicago sau Flux Factory din New York. Artistul a beneficiat de sprijinul Ministerului Israelian al Culturii printr-un premiu oferit in 2012 dar si al catorva institutii de arta care i-au oferit rezidente artistice sau burse de creatie.
De obicei locuiesti o perioada in locurile in care creezi si le transformi intr-o experienta artistica nomada. Cum a fost sa iti trimiti lucrarea in Romania si sa o expui intr-un spatiu predefinit?
Pandemia ne-a fortat sa ne adaptam la o noua realitate. A fost o experienta noua sa lucrez la distanta cu echipa tehnica si cu Alexandra Marin, curatorul asistent al expozitiei. Cand Ioana Ciocan, organizatoarea Art Safari, mi-a trimis o poza cu spatiul, am vazut un potential evident iar provocarea de a instala lucrarea fara sa fiu prezent la fata locului s-a dovedit a fi captivanta, mai degraba decat frustranta.
Am lucrat prin conferinta video, fiecare bucata textila a fost asezata pe rand. A fost ca si cum ai face un puzzle prin camera video si m-a ajutat sa imi vad lucrarea prin ochii altcuiva si mi-a oferit o alta perspectiva asupra ei.
Cum a fost procesul creatiei pentru „Other Skies”, instalatia pe care publicul roman o poate vedea la Art Safari. De unde ai inceput?
Lucrez la ea de trei ani deja, acesta este al patrulea an in care o dezvolt si am ajuns la cea mai mare versiune de pana acum. A fost expusa pentru prima data in urma cu 2 ani la Muzeul de Arta din Tel Aviv. Ideea initiala a fost creez panze care sa fie insufletite de vant, o aluzie la istoria migratiilor familiei mele. Prima versiune a fost asociata cu imigrarea bunicii si a mamei mele din Franta in Israel intr-o barca. Cu expozitia de la Art Safari, lucrarea mea dedicata migratiei a facut un cerc inchis pentru ca bunica mea a fost nascuta in Sighet in urma cu un secol, in 1922. Din pacate, pandemia m-a oprit din a intalni publicul roman si de a vedea care este experienta lor cu „Other Skies”. Insa m-a bucurat una din pozele pe care le-am vazut online, o imagine cu un baiat tanar care se uita contemplativ cu ochii mari deschisi, la lucrarea care este deasupra lui. M-am recunoscut pe mine in privirea lui.
Inca visez sa devin un designer de moda. Poate nu pentru ceva purtabil dar pentru a imbraca spatii expozitionale, pentru care obiectele mele ar fi mai potrivite.
Ioana Ciocan, organizator Art Safari si David Saranga, Ambasadorul Israelului in Romania 
Cum a fost perioada de izolare pentru tine, cum te-ai simtit si ce ai invatat despre tine si despre lumea din jur?
Cand a explodat pandemia si lumea s-a oprit, aveam o speranta ca lumea va incepe sa isi schimbe obiceiurile, stilul de viata si ca vor deveni mult mai constienti de mediul uman si inconjurator. Din pacate, magnatii si guvernele – inclusiv cel israelian – au profitat de criza de sanatate in beneficiul personal si politic. In acelasi timp, au instigat ura in randul diverselor grupuri sociale si au intensificat controalele asupra civililor prin folosirea tehnologiilor secrete de supraveghere. In Israel suntem deja in al doilea sau al treilea val al epidemiei si avem mai multi oameni infectati ca niciodata. Cand a inceput izolarea, m-am mutat intr-un orasel din provincie cu iubitul meu pentru ca in Tel Aviv atmosfera este apasatoare si eram pe punctul de a ne urca pe pereti. In acelasi timp, din punct de vedere personal, viata mea de zi cu zi nu e foarte diferita in izolare. De obicei, ma scufund in creatie multe ore pe zi, singur, cu masina de cusut din studio. Asa ca schimbarea nu a fost foarte dramatica, programul de zi cu zi e aproape nemodificat.
Vara aceasta ai petrecut-o in desert cu Noa Reshef in cadrul unei rezidente artistice. Cum a fost experienta si ce ati creat?
Cred ca a fost cea mai buna parte din ultimul an. Cand am ajuns in desert, am simtit ca am inceput de la zero pentru ca am avut cu noi numai materiale neprelucrate. Nu e ceva obisnuit pentru mine, de obicei imi reciclez lucrarile in mod repetat. Desertul ne-a oferit o liniste pretioasa si timp dezlantuit pentru munca, fara sa ne facem griji pentru rezultatul final. In timpul zilei lucram in studioul improvizat iar spre dupa-amiaza, cand era mai racoare afara, ne duceam creatiile in desert unde ne dezbracam, purtam lucrarile pe noi si ne intindeam pe pietrele fierbinti. Am ajuns in desert fara vreun plan iar acest lucru ne-a permis sa ne pierdem in prezent si sa absorbim treptat locul in care ne aflam. Compozitiile au evoluat in acelasi fel, in timp ce eram imbracati in costume semi-umane, semi-animalice, conectati cu natura intravenos. E un sentiment care imi lipseste mult in viata traita in oras.
Creatiile tale sunt un exemplu minunat de sustenabilitate in arta pentru ca strangi materiale vechi de peste tot si le transformi in ceva nou pe care il reciclezi constant. Ai vazut mintea indreptata spre reciclare inca de la inceput? Cat de important este protejarea mediului in ceea ce exprimi prin operele tale?
Ca un intreg, arta nu este o practica sustenabila. Sunt destul de productiv iar prin procesul de productie descopar lucruri noi asa ca nu ma consider cu adevarat ecologic in practica profesionala. Cateodata gasesc moduri mai sustenabile de a crea insa prioritatea numarul 1 este procesul creativ, nu reciclarea. O mare parte din lucrarile mele, chiar daca nu sunt create din materiale reciclate, devin reciclate pentru ca le refolosesc constant. Ma conduce nevoia de schimbare asa ca nimic nu ramane la fel pentru mult timp. Si nimic nu poate ajunge la un statut mitic. Lucrurile trebuie sa fie in flux continuu. Cateodata uit sa ma gandesc la mediu prin materialele pe care le folosesc si incerc sa ma revansez prin a fi vegetarian, a folosi bicicleta si a recicla gunoaiele si ustensilele de unica folosinta. Din pacate, Israelul nu e foarte dezvoltat in materie de reciclat si protejarea naturii.
Unul din lucrurile fascinante care definesc instalatiile tale e faptul ca ai gasit moduri de a aduce o miscare perpetua intr-un mediu nemiscat. Cum ai dezvoltat acest simt incredibil pentru spatiu si volum? Te-a ajutat faptul ca ai studiat moda sa gasesti legatura care lipsea dintre a intelege materialele si textilele si a crea ceva care transcede moda si arta?
De cand am inceput sa creez arta, miscarea a fost un element esential pentru mine. De aceea lucrul in muzee si spatii inchise sau limitate ma provoaca sa gasescmoduri de a crea miscare in interiorul incintei. Deseori includ performance-ul sau dansul ca parte din lucrarea mea pentru a da viata obiectelor. Nemiscarea e un lucru greu de inteles pentru mine si incerc sa creez o experienta cat mai completa privitorului, cand interactioneaza cu lucrarea mea. Ar fi o provocare sa creeze ceva static si mai putin nelinistit. Poate ca agitatia lucrarilor scoate la iveala nelinistea din mine. Am abandonat studiile de moda si design cand am simtit ca eram legat si blocat. Imi place sa creez obiecte purtabile insa moda depinde de imprimeuri prefabricate si nu prea lasa loc pentru intuitie sau miscari spontane.
Inca visez sa devin un designer de moda. Poate nu pentru ceva purtabil dar pentru a imbraca spatii expozitionale, pentru care obiectele mele ar fi mai potrivite.
Daca vrei sa nu te chinui, e mai bine sa nu devii artist. In acelasi timp, nu simt ca ai de ales cand esti artist. Asa ca, respira adanc si asteapta pana cand vezi tarmul.
Ai fost onorat de instutiile de arta si muzeele din Israel de multe ori. Cu aceasta ocazie, lucrarile tale au ajuns in Romania cu ajutorul Ambasadei Israelului in Romania. Cat de mult te ajuta sa fii recunoscut la o scala atat de mare, sa fii promovat si sustinut in toata lumea?
A fost o placere uriasa sa fiu invitat la Art Safari de Ambasada Israelului din Romania. Iar cea mai mare placere a expozitiei a fost sa vad privirea din ochii baietulului, cum contempla uitandu-se la lucrarea din Bucuresti. Cand creez, astept acea privire indelungata, de obicei din partea strainilor, care le permite sa vada opera cu alti ochi. Privirile de genul acesta sunt cea mai satifacatoare parte din recunoasterea primita. Ele imi afirma existenta si ma stimuleaaza sa creez in continuare.
Chiar daca stau in picioare ca instalatii de arta, proiectele tale par imbinate undeva intre opere de arta si performance. Cum vezi acest lucru?
Imi place sa dau viata obiectelor cu care lucrez si deseori, lucrarea este purtabila.Cand nu imbrac un corp uman, simt ca imbrac un spatiu, il decorez. Asa a fost cazul si cu Art Safari. Cand imbrac un spatiu, folosesc acelasi proces ca in cazul unei persoane si e important sa fie confortabil de miscat in jurul lucrarii. Pentru mine, lucrarile sunt o extensie a corpului si este o legatura directa intre performance si static. Cand o lucrare statica prinde viata, simt ca am reusit in ce mi-am propus, intentionat sau accidental.
Ce sfat ai da unui tanar artist care inca se lupta sa reuseasca?
Nu am intalnit un artist care nu se lupta sa reuseasca. Cred ca o mare parte din a fi artist este sentimentul ca ti se misca pamantul sub picioare si ca esti in continua miscare. Daca vrei sa nu te chinui, e mai bine sa nu devii artist. In acelasi timp, nu simt ca ai de ales cand esti artist. Asa ca, respira adanc si asteapta pana cand vezi tarmul.
Daca ar fi sa iti multumesti tie pentru ceva, pentru ce ai face-o?
Hmmm… cred ca recunostinta de sine este ceva ce am incercat sa dezvolt in ultimul an. Primul lucru care imi vine in minte este credinta in ceea ce fac. Chiar si atunci cand ma indoiesc, este un foc mic care arde constant si care imi da credinta.
Cui ai multumi pentru tot ce ai realizat pana acum?
Cand ma plimb prin natura, simt ca nimic nu e mai presus. Copacii, pasarile si toate plantele si animalele, ele sunt adevarata opera de arta. E o sursa infinita de inspiratie pentru mine iar pentru asta sunt recunoscator.
De ce crezi ca este arta esentiala pentru supravietuire?
Arta in sine este un act politic, non-esentialismul sau este motivul principal pentru care este vitala. Lumea capitalista incearca sa ne cucereasca prin consumul nesfarsit si prin a decide in locul nostru si ce este esential pentru supravietuire. Arta te opreste din gandit si iti pune intrebari. Arta este acea gura de aer, acel spatiu, acele mici momente in care ne oprim si luam o pauza de la lumea in care traim. Te forteaza sa sapi mai adanc si sa descoperi, ce inseamna arta pentru tine si de ce avem nevoie de ea. Nu e doar pentru a crea ceva frumos sau colorat, e mai mult pentru a te face sa actionezi. Si cand creezi un act neesential, il insuflezi cu putere.
