Considerat maestrul artei olandeze al secolului al XVII-lea, Rembrandt van Rijn este recunoscut pentru utilizarea constrastului de lumina si intuneric si pentru pensulatia experimentala a picturilor sale. In timp ce alti artisti sunt celebri pentru anumite lucrari, Rembrandt este apreciat pentru intregul sau portofoliu in care a reusit sa experimenteze si sa gaseasca noi modalitati sa exprime intensitatea dramatica si emotiile in pictura.

Recent, Biblioteca si Muzeul Morgan din New York a pus la dispozitie gratuit online aproape 500 de gravuri originale ale lui Rembrandt.

Biblioteca si Muzeul Morgan, institutie care celebreaza anul acesta 100 de ani de existenta, a digitalizat “aproape 500 de imagini din exceptionala colectie de gravuri Rembrandt”.

Unele dintre aceste gravuri includ autoportrete, precum si alte diverse schite cu scene din Biblie, din viata de zi cu zi si peisaje. Lucrarile — care pot fi accesate aici, fiind impartite in patru categorii — au fost create de la sfarsitul anilor 1620 pana la mijlocul anilor 1660.

Pe site-ul lor, expertii Morgan afirma: „Renumite in istoria gravurii, gravurile lui Rembrandt sunt faimoase pentru intensitatea lor dramatica, psihologia patrunzatoare si umanitatea lor emotionanta”. Sunt aspecte greu de redat in mod obisnuit in gravura, Rembrandt reusind sa surprinda o intensitate aparte in seriile lui de imagini care se schimbau cu fiecare stadiu al placii utilizate pentru imprimare.

In gravura lui Rembrandt este vorba despre o transformare a tehnicii intr-un element care tematizeaza si contribuie la semnificatia operei. Nici macar cu ajutorul noilor tehnologii, specialistii in gravura sustin ca nu pot sa inteleaga toate operatiunile pe care le facea artistul.

Considerat cel mai pretuit gravor al secolului al XVII-lea, Rembrandt a avut o atitudine experimentala fata de gravura.

Desi nu a facut gravura colorata, a folosit diverse cerneluri, diverse tipuri de hartie, fiind primul care a utilizat hartia japoneza. 

Obisnuia sa experimenteze cu gradul de atac al acizilor folositi in procedeul de realizare al unei gravuri, folosind diverse tipuri de acizi si de actionare. Astfel, a reusit sa transforme gravura dintr-o arta a reproducerii intr-o arta care aproape rastoarna ideea de reproductibilitate perfecta de la un exemplar la altul. 

In gravurile lui aproape nu exista exemplare identice, reusind sa ilustreze in cel mai inalt grad abilitatea tehnicii acvaforte de a transmitate calitatea autografa, de a dezvalui inventiunea, procesul creativ al artistului.

Sunt aspecte vizibile in special in portretele si autoportretele puse la dispozitie de Biblioteca si Muzeul Morgan, dar si in peisaje. 

Istoricul de arta Alison McQueen a dedicat in 2004 o carte foarte interesanta cultului lui Rembrandt: “The Rise of the Cult of Rembrandt: Reinventing an Old Master in Nineteenth-Century France”.

Alison McQueen scria ca venerarea lui Rembrandt s-a produs mai intai in Franta secolului al XIX-lea, fiind readuse in prim plan in secolul al XX-lea de cultul personalitatii si obiectele pop-art.

Imaginea geniului olandez a ajuns sa fie reprezentata de la o pasta de dinti la o carcasa de smartphone la o companie de fonduri monetare — Rembrandt Funds —, un aspect destul de ironic daca se tine cont de faptul ca artistul a trecut prin faliment spre finalul vietii.

„In cultura populara contemporana, numele lui Rembrandt are o asemenea rezonanta incat titlul unui articol din New York Times Magazine din 1995 se referea la frizerul la moda Franky Avila ca fiind Rembrandt al frizerilor. Prin invocarea numelui lui Rembrandt, autorul stia ca cititorii sai vor intelege ca aceasta legatura implica faptul ca indemanarea lui Avila cu lama de ras o egaleaza pe cea a lui Rembrandt cu pensula sau cu acul de gravura… chiar daca un cititor nu a vazut niciodata vreo lucrare a lui Rembrandt.”, scria McQueen. 

Maestrul olandez a fost uimitor de prolific, pictand, desenand si gravand sute de portrete ale sale si ale patronilor sai, precum si naturi moarte, peisaje, scene din mitologie si foarte multe subiecte biblice. 

S-a nascut pe 15 iulie 1606 in Leiden, Olanda si a abandonat studiile facultatii pentru a se dedica picturii. A inceput ca ucenicul lui Pieter Lastman, artist specializat in subiecte istorice si biblice.

In 1631 s-a mutat in Amsterdam unde si-a conturat stilul care l-a transformat intr-unul din cei mai cautati portretisti ai vremurilor. Fiind inspirat de Caravaggio, care murise in 1610, Rembrandt a inovat prin realismul folosit pentru a reda luminile dramatice, a creat tablouri teatrale cu substrat psihologic.

Desi este cunoscut pentru portretele legendare realizate la comanda, Rembrand a pictat si tablouri istorice, scene religioase, mitologice, alegorice, peisaje, autoportrete, desene si schite.

Pana la finalul anilor 1640, Rembrandt si-a cheltuit toata averea, a fost nevoit sa-si vanda casa, atelierul si numeroase obiecte si tablouri din colectia personala, inclusiv presa de tipar. Ulterior, a dat faliment si murit in saracie, in 1656, fiind ingropat intr-un mormant nemarcat.

Opera lui Rembrandt a lasat o urma marcanta in istoria artei, interesul in creatiile sale este in continua crestere, fiind unul dintre cei mai recognoscibili artisti din randul Vechilor Maestri.