Haruki Murakami, cel mai bine vandut autor japonez, a castigat anul acesta Premiul Printesa de Asturias pentru literatura. Potrivit unui anunt al fundatiei spaniole care decerneaza prestigioasele premii, Meryl Streep este laureata a trofeului pentru Arta.

Murakami a fost ales dintre 37 de candidati de diferite nationalitati. Printre laureatii anteriori se numara irlandezul John Banville si scriitorul american Richard Ford. 

Juriul institutiei a laudat „unicitatea” eseurilor, povestirilor si romanelor scriitorului in varsta de 72 de ani, nascut la Kyoto, care au fost traduse in peste 40 de limbi si s-au vandut in milioane de exemplare.

In comunicatul de presa remis de Premiul Printesa de Asturias, juriul subliniaza „capacitatea lui Murakami de a reconcilia traditia japoneza si mostenirea culturii occidentale intr-o naratiune ambitioasa si inovatoare”.

Murakami a fost ales castigator in cadrul reuniunii de la Oviedo unde juriul pentru Premiul Printesa de Asturias pentru Literatura 2023 a fost compus, printre altii de Xosé Ballesteros Rey, Blanca Berasátegui Garaizábal, Ana Santos Aramburo, Jaime Siles Ruiz, fiind prezidat de Santiago Muñoz Machado.

Premiul pe care il va primi este de 50.000 de euro, fiind unul dintre cele opt trofee decernate unor specialisti care exceleaza in domeniile lor: artele, comunicare, sport, literatura sau stiinta. Ceremonia de decernare a premiilor are loc in luna octombrie a fiecarui an in orasul Oviedo din nordul Spaniei.

Declaratia comuna a juratilor sustine ca Murakami „a reusit sa exprime unele dintre marile teme si conflicte ale timpului nostru: singuratatea, incertitudinea existentiala, terorismul si dezumanizarea in marile orase, precum si grija fata de propriul corp si propriile reflectii asupra procesului de creatie. Exprimata in diferite genuri, vocea sa a influentat generatii considerabil de diverse. Haruki Murakami este unul dintre marii alergatori de cursa lunga ai literaturii contemporane.”

Murakami a scris cateva zeci de carti si a tradus, de asemenea, lucrari ale unor autori precum Raymond Carver, F. Scott Fitzgerald, Truman Capote, J. D. Salinger si John Irving.

Autor cult, tradus in peste patruzeci de limbi, Murakami este, potrivit specialistilor, un scriitor cu o proza care dezvaluie influentele unor autori precum Dostoievski, Dickens, Capote si Vargas Llosa (laureat al Premiului pentru Literatura al Printului de Asturias in 1986).

Unul dintre primele sale mari succese a fost „Padurea norvegiana”, in 1987, care s-a vandut in peste 10 milioane de exemplare si a fost tradus in aproximativ 35 de limbi.

Colectia sa de povestiri „Blind Willow, Sleeping Woman” a castigat prestigiosul premiu international de povestiri Frank O’Connor in 2006, iar povestirea sa „Drive My Car” a inspirat filmul cu acelasi nume al regizorului japonez Ryusuke Hamaguchi, premiat cu Oscar.

Haruki Murakami este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori contemporani, recunoscut international inca din anii 1980.

Murakami a inceput sa scrie fictiune in timp ce avea un lucra intr-un bar de jazz in Tokyo, dupa ce a absolvit universitatea. Cunoscator si mai ales colectionar de muzica, Murakami povesteste des in interviuri despre pasiunea sa pentru muzica. De la inceputul pandemiei, in Japonia, Haruki Murakami a devenit si gazda unei emisiuni radio pentru a ajuta la motivarea populatiei in vremea izolarii.

Totodata, publicul il poate asculta la Murakami Radio – Run & Songs, iar playlistul sau se gaseste pe Spotify.

In Romania scrierile lui Haruki Murakami sunt traduse la editura Poliron si le gasiti aici. Despre barul sau de jazz a scris in 1992 in romanul „La sud de granita”.

O mare parte din colectia lui Murakami de muzica si manuscrise se afla in recent deschisa biblioteca in campusul universitar unde a studiat, la Universitatea Waseda din Tokyo.

In prezent, biblioteca cuprinde aproximativ 3.000 de carti, manuscrise si alte materiale ale lui Murakami, inclusiv traduceri ale operei sale in zeci de limbi si o parte din colectia sa imensa de discuri, printre viniluri regasindu-se Billie Holiday, Sonny Rollins, John Coltrane si Miles Davis.

Proiectul de arhivare a lucrurilor scriitorului a aparut in 2018, cand Murakami s-a oferit sa doneze colectia sa de materiale, care a crescut atat de mult in ultimii 40 de ani, incat a ramas fara spatiu de depozitare la domiciliu si la birou.

Meryl Streep este probabil cea mai mare actrita in viata, cu roluri si transformari exceptionale si cu un palmares de premii care aminteste de marii sportivi ai tuturor timpului: 21 de nominalizari la Oscar (dintre care trei premii castigate), 32 de nominalizari la Globurile de Aur (cu 8 premii castigate).

Juriul i-a acordat trofeul pentru arta lui Streep „pentru ca a imbunatatit arta actoriei si a facut ca etica si coerenta sa transpara prin opera sa, cu virtutea de a sublinia ca fiinta umana, si in special femeia, trebuie sa rasune si sa atraga atentia pe baza unicitatii sale, a faptului ca este diferita.”

Streep a declarat ca este foarte onorata sa primeasca acest premiu, urmeaza sa viziteze Spania in luna octombrie si sa se intalneasca cu familia regala spaniola.

Actrita a fost nominalizata pentru premiu de Pedro Almódovar, laureat la randul lui al aceluiasi trofeu in 2006. Despre Streep, cineastul spaniol a declarat ca: „Putine actrite din istoria cinematografiei americane au versatilitatea lui Meryl Streep, o actrita cu o gama larga de registre si o stapanire a tuturor genurilor, inclusiv comedie, drama si musicaluri, printre altele. Ea le face pe toate atat de bine si toate cu atata naturalete si sinceritate.”

Ca o mangaiere a orgoliului romanesc, o precizare. In biografia sa “Becoming Meryl”, aparuta in romaneste la editura Publica, actrita povesteste cum in studentie (a terminat actorie la Yale) a mers de multe ori la repetitiile tanarului regizor Andrei Serban a caruit munca era foarte diferita de ce se intampla in epoca.

 Iata cum e descrisa in carte colaborarea pentru o montare Livada de visini, in care Meryl avea un rol mic.

“Repetitiile au inceput ciudat. Serban nu o vazuse pe Meryl decat in 27 de vagoane pline cu bumbac, iar cand actrita a intrat pe usa in prima zi s-a uitat la ea scandalizat. “Nu esti grasa!”, a marait el, cu accentul lui romanesc intens. “Nu grasa, nu amuzant”.

In continuare, tensiunea n-a facut decat sa creasca. Serban detesta conceptul de stil si le-a spus actorilor ca voia sa joace “simplu”. Dar ce inseamna asta? Meryl l-a intrebat: Nu era “simplu” un stil anume?

Si mai frustrante erau exercitiile de improvizatie pe care le organiza Serban la repetitii. Intr-unul, i-a pus pe asistentii de regie sa citeasca textul cu voce tare, in timp ce actorii mimau actiunea. Irene Worth a pus in aplicare tehnicile lui Serban si, la un moment dat, a imitat o lebada in atac. Dar Meryl era nerabdatoare. Poate era nemultumita ca juca rolul servitoarei sau poate ca jocurile de improvizatie ii aminteau de oribilele zile de inceput de la Yale. Iritarea i-a dat pe dinafara intr-un exercitiu, in care a exprimat sentimentele Duniasei, care deja pareau sa se fi impletit cu ale ei.

“N-am vazut improvizatie mai furioasa decat a lui Meryl cand i-a cerut sa-si imagineze cum isi vedea viata persoana aceasta, servitoarea”, avea sa-si aminteasca Mary Beth. “Se tara pe podea, scuipa si horcaia. Fata era foarte furioasa pe Andrei Serban.”

Dar Serban era multumit.

“Nu-i era frica de nimic”, avea sa-si aminteasca el. “De obicei ne temem sa ne aruncam in afara normei acceptate drept metoda standard si dura de a-I juca pe rusi: o atitudine emotionala artificiala, sentimentala fata de personaj. Dar pe Meryl n-o interesa decat ce era valid si viu in clipa aceea. Pe ea n-o ajuta nicio metoda, doar pura descoperire care se naste din improvizatie”

Pentru orice cinefil, mentionarea numelui lui Meryl Streep include si o reverenta in gand. Cariera sa e un spectacol in sine, cu roluri alese foarte inteligent si cu transformari uluitoare.