Podcastul Ruxx (cu 5 episoade) face parte din proiectul urban.ro In Culisele Filmelor Romanesti – un proiect care isi propune sa va arate mai multe laturi ale productiilor de cinema din Romania.

RUXX este o noua productia HBO Max Romania, o drama moderna despre relatii si tânara generatie din România, care traieste intr-o tara prinsa intre trecut si viitor. Serialul urmareste framântarile personajului principal, Rux (Ruxandra) interpretata de Raluca Aprodu, care incearca sa isi echilibreze cariera solicitanta, lucrând pentru un mare dezvoltator imobiliar din Bucuresti, cu celelalte prioritati ale vietii ei: isi sustine financiar familia si are o relatie la distanta. Rux planuieste sa se mute in SUA, dar viata are alte planuri pentru ea: trebuie sa coordoneze cel mai mare proiect al sefului ei, campania electorala a sotiei sale.

In rolurile principale: Raluca Aprodu („Câini”, „In deriva”) si Alec Secareanu („God’s Own Country”, „Cannibal”, „Strike Back”), alaturi de Madalina Craiu („Umbre”, „Mo”) si Serban Pavlu („Umbre”, „Babardeala cu bucluc”, „Monstri”), Alina Chivulescu („Selfie”), Bogdan Dumitrache („Pororoca”, „In deriva”, „Pozitia copilului”), Ioana Bugarin („Miracol”, „Mia isi rateaza razbunarea”) si Marian Olteanu („Alice T.”).

Podcastul urban.ro In Culisele Filmelor Romanesti este un proiect care beneficiaza de sprijinul Banca Transilvania, un promotor sustinut al evenimentelor din cinematografia noatra de la TIFF la premiile Gopo.

In episodul de astazi al podcatului urban.ro ne intalnim cu Madalina Craiu, actrita care o interpreteaza pe Cristina, sora lui Ruxx.

Mai jos este o transcriere a catorva fragmente din dialogul pe care-l puteti asculta aici. El a fost inregistrat in regim de live, fara nicio editare.

 Madalina, cum ai descrie tu personajul care se numeste Cristina, personajul tau din Ruxx?

As descrie-o ca pe un om care inca nu stie exact unde se indreapta dar, care pe parcursul acestui sezon, incepe sa gaseasca aceasta directie si o face cu curaj. Cred ca cred ca si eu ca pe o fiinta curajoasa.

Ea este o jurnalista care face un program de stiri la o televiziune de scandal sau televiziunea e serioasa si ea face program de scandal. Din perspectiva omului care ii fost supus la multe interviuri, desi esti foarte tânara si la multa expunere in spatiul public din perspectiva rolurilor tale cu audienta foarte mare, acum ai mai multa intelegere fata de oamenii aia care scriu mascari mondene?

Acum si din felul in care ai pus intrebarea e destul deevident ca nu suntem foarte de acord cu genul acesta de jurnalism. Recunoasc ca am deja 10 ani de când nu ma mai uit la televizor, tocmai din pricina acestui gen. Mi se pare ca massmedia e pe o pozitie privilegiata in care ar trebui, sau asa ar fi frumos, sa educe si sa promoveze niste valori umane. Si mi se pare ca genul asta de emisiuni de fapt ne incurajeaza sa fim din ce in ce mai meschini si din ce in ce mai putin generosi, cu din ce in ce mai putina compasiune unii pentru ceilalti.

Dar tu ca sa o joci pe Cristina a trebuit sa gasesti niste parti bune ale ei, inclusiv in meseria ei si atunci ce ai cautat in meseria ei?

Am cautat o farâma de interes autentic fata de oameni. Cristina e construita asa si asta mi-a placut foarte mult la ea. Ea face televiziune, sa ii zicem de scandal, dar real pe ea chiar o intereseaza anumite particularitati ale oamenilor. In primul episod are o invitata cu un animal foarte exotic si, chiar daca e speriata de ce se intâmpla, are o zona de curiozitate de interes autentic pentru pentru ce vede. Adica am construit-o astfel incât sa nu fie de pe pozitie de judecata.

(…)

• 

• 

• 

„Asa este, am fost foarte chinuita emotional in majoritatea rolurilor pe care le-am facut pâna acum. Ce-i face pe acesti oameni sa se uite la mine si sa zica: vrem foarte tare sa o chinuim pe Craiu nu stiu sa zic exact. (rade) Anul trecut mi-a spus un prieten ceva ce nu mi s-a parut foarte interesant: orice ai face tu, ai o forma de tristete in ochi care se vede pe orice; chiar daca tu esti vesela, e ceva care se citeste in ochii tai care se duce intr-o alta zona. „

Apropo de siguranta si vorbim de siguranta emotionala in primul rând. In ultimii ani ai avut parte de niste roluri in care te-au chinuit oamenii astia foarte rau. Stiu ca râzi si imi place ca râzi, ca te descopar foarte vesela desi imaginea mea când ma gândesc la tine – te rog sa ma ierti – este Magda care plânge pe baricade in Umbre. Imi pare rau, dar e impactul a ceea ce vede omul când se uita la televizor.

Chiar daca am acest privilegiu sa vorbesc cu tine si sa descopar ca esti vesela joviala, super simpatica, eu te stiu in primul rând personajul de acolo.  De ce crezi ca te distribuie regizorii in rolurile astea in care esti foarte chinuita emotional?

Asa este, am fost foarte chinuita emotional in majoritatea rolurilor pe care le-am facut pâna acum. Ce-i face pe acesti oameni sa se uite la mine si sa zica: vrem foarte tare sa o chinuim pe Craiu nu stiu sa zic exact. (rade) Anul trecut mi-a spus un prieten ceva ce nu mi s-a parut foarte interesant: orice ai face tu, ai o forma de tristete in ochi care se vede pe orice; chiar daca tu esti vesela, e ceva care se citeste in ochii tai care se duce intr-o alta zona.

Acum nu stiu exact daca asta este lucrul care ii face si pe regizori sa se raporteze la mine asa, sau ma rog directorii de casting când ma cheama pe genul asta de roluri.

Eu am inceput cu tipul asta de rol. Primele câteva scurtmetraje pe care le-am facut toate au fost intr-o zona similara si cred ca pe acele roluri am confirmat si cumva oamenii s-au gândit “bun, ea pe zona asta pare ca duce, si ca e confortabila si ca livreaza”.

Dar din ce te incarci dupa niste secvente din astea, si niste zile de filmare de 12- 13 ore, in care stai prin vreun spital te dai cu capul de pereti. Exagerez, dar incerc sa setez un cadru pentru cei care asculta. Genul asta de rol te consuma imens dupa 12 ore de filmare, cred ca esti zob când ajungi acasa.

Da sint foarte obosita, ai dreptate si nu exagerezi deloc. Chiar a fost o zi de filmare la Umbre, sezonul 2, ziua cu spitalul, intr-adevar. A fost o zi crunta. Am avut sase secvente, care e foarte mult intr-o zi. Si toate cele sase secvente solicitau de la mine sa plang. A fost o zi pe care n-am s-o uit niciodata; intr-adevar am obosit foarte tare. Il tin minte pe Bogdan Mirica, regizorul de la Umbre, ca se uita la mine si imi zicea “pe cuvantul meu daca inteleg cum poti sa-ti faci tie asta atât de mult timp, sustinut”.  

Ideea e ca secventele foarte grele emotional sunt la fel de complicate si in acelasi timp la fel de putin complicate ca orice alte secvente. Adica eu nu simt neaparat ce zici tu ca iti trebuie o putere mult mai mare sa duci genul asta de secvente, nu daca te raportezi cu adevarat autentic la tot ce faci, adica orice secventa. E greu din punct de vedere al autenticitatii, sa nimeresti  fix o directie super autentica si uneori chiar alea comice sunt mai grele câteodata.

(…)

  Mie cel putin imi da un confort când te aud ca spui asta pentru ca imi aduc aminte de secventa la care ne referim din Umbre din spital când eu ma uitam la televizor si imi doream sa te iau in brate. Adica era foarte greu.

 Multumesc. Mi-ai facut un mare compliment care inseamna ca te-am atins. Asta e foarte important pentru mine ca inseamna ca am facut treaba buna acolo.

O sa fac o mica paralela intre Umbre si Ruxx unde te intâlnesti de doua ori cu domnul Serban Pavlu. Tu, practic, ai crescut in filmele cu Serban Pavlu. Cum simti tu ca s-a schimbat relatia ta profesionala cu el de la primul sezon de Umbre pâna acum la Ruxx.

De fapt, noi ne stim de dinainte de Umbre. Varul lui, care lucra cu tatal meu, ne-a facut cunostinta pentru ca eu eram la liceu si voiam sa dau la actorie si s-a gândit tata sa-mi faciliteze o intalnire. Si tin minte ca ne- am vazut la vreo doua trei sindrofii din astea de familie si eu ma plimbam dupa el, intrebandu-l tot felul de curiozitati despre actorie sau despre teatru.  Imi raspundea la tot, era super disponibil, a fost incredibil de dragut cu mine dintotdeauna. M-a chemat la spectacole de-ale lui, ma astepta in spate ca sa mi dea bilet.

Relatia s-a modificat foarte interesant pentru ca de unde el era o forma de mentor initial pentru mine –  si dupa aia am jucat tata si fiica si s-a solidificat cumva acest mentorat –  am crescut, lucram de foarte multi ani impreuna, am mai facut si alte proiecte impreuna si undeva s-a stabilizat – si asta si de pe partea lui si apreciez foarte tare si ii multumesc – s-a stabilizat zona de colegialitate. Adica nu mai e mentorat cât e colegialitate si apreciez asta enorm din partea lui. Ma face sa ma simt foarte in siguranta de fiecare data când lucram impreuna. Este foarte generos, e extrem de atent. In Ruxx asta ne-a ajutat foarte tare pentru ca aici s-a schimbat foarte mult natura relatiei personajelor.

(…)

Ultima intrebare este o rugaminte sa faci o introspectie personala si un exercitiu in directia budista: daca ar fi sa-ti fii recunoscatoare tie, sa-ti multumesti tie pentru ceva personal sau profesional pentru ceea ce esti tu acum in acest moment in viata ta, pentru ce iti multumesti?

E foarte grea aceasta intrebare, dar o sa ma straduiesc sa raspund. Cred ca a fost o vreme cand m-am gandit eu la asta, daca a fost ceva care pe mine m-a facut sa ma duc in directia care m a adus aici in viata. Cred ca e curiozitatea.

Sunt foarte curioasa si poate ca asta, la un moment dat, m-a salvat; am fost foarte curioasa in niste directii atât de dureroase si aici ma refer la terapie. Am fost realmente curioasa daca pot de-adevaratelea sa ma vindec de niste lucruri si m-am dus deschisa si, in cele din urma, am inceput sa ma vindec de acele lucruri.

Mi se pare ca aceasta curiozitate initiala este ce m-a salvat ulterior.

*

In podcast Madalina vorbeste si despre cum abordeaza munca intr-o echipa de filmare, de ce spune despre ea ca e tocilara, cum a ajuns la lectii de calarie si cum discuta cu parintii despre scenele mai delicate pe care le filmeaza.

Podcastul In Culisele Filmelor Romanesti este sustinut de Banca Transilvania, partener al evenimentelor din cinematografia noastra, de la TIFF la premiile Gopo. Multumim pentru sprijin.

Zilele viitoare veti putea citi aici fragmente din celelalte episoade ale podcastului cu Alina Chivulescu, Iulia Rugina si Alec Secareanu protagonisti. Episodul 1 cu Raluca Aprodu poate fi ascultat aici.