Podcastul Ruxx (cu 5 episoade) face parte din proiectul urban.ro In Culisele Filmelor Romanesti – un proiect care isi propune sa va arate mai multe laturi ale productiilor de cinema din Romania.

RUXX este o noua productia HBO Max Romania, o drama moderna despre relatii si tânara generatie din România, care traieste intr-o tara prinsa intre trecut si viitor. Serialul urmareste framântarile personajului principal, Rux (Ruxandra) interpretata de Raluca Aprodu, care incearca sa isi echilibreze cariera solicitanta, lucrând pentru un mare dezvoltator imobiliar din Bucuresti, cu celelalte prioritati ale vietii ei: isi sustine financiar familia si are o relatie la distanta. Rux planuieste sa se mute in SUA, dar viata are alte planuri pentru ea: trebuie sa coordoneze cel mai mare proiect al sefului ei, campania electorala a sotiei sale, interpretata de Alina Chivulescu.

Podcastul urban.ro In Culisele Filmelor Romanesti este un proiect care beneficiaza de sprijinul Banca Transilvania, un promotor sustinut al evenimentelor din cinematografia noastra de la TIFF la premiile Gopo.

In episodul de astazi al podcastului urban.ro ne intalnim cu Alina Chivulescu, interpreta Lilianei Moscu.

Mai jos este o transcriere a catorva fragmente din dialogul pe care-l puteti asculta aici. El a fost inregistrat in regim de live, fara nicio editare. Pe alocuri ne “contram” in gluma pe ideea de frumusete si dezbatem nu doar personajul pe care-l interpreteaza in RUXX, ci si cartile pe care le citeste si autorii in mintea carora i-ar placea pentru o clipa sa fie in aceste vremuri.

Alina, cum ai descrie-o pe doamna Moscu personajul pe care il interpretezi in Ruxx.

In primul rand, de la punctul de plecare al acestui personaj – sau cel putin ce a fost in capul meu in constructie. Liliana porneste cu un capital de imagine urias. Startul ei in nici un caz nu e pe zero, asta vorbim acum in virtutea urmatorilor pasi ca ea se angajeaza intr-o lupta politico administrative. Si se trezeste in fata unui eveniment in urma caruia ea se decide ca poate face ceva pentru cei asemenii ei. Nu nu stie concret in ce se baga desi intuieste foarte bine.

Personajul tau candideaza la primarie, are un background important: este vicecampioana europeana la patinaj, o stie o lume intreaga.

De asta vorbeam eu de capitalul ei de imagine, pentru ca se formeaza un tip de atasament fata de sportivii care aduc astfel de victorii in tara. Si avem slava Domnului exemple absolut spectaculoase. Si ma dandesc, de exemplu, la Nadia Comaneci.

(…)

Insa sotul ei care o influenteaza sa candideze la primarie va profita din asta, daca ea va iesi primar. Crezi ca Liliana este ghidata de niste decizii corecte si va fi corecta ca primar? Tu stii mai mult din ce se va intâmpla mai departe pentru ca ai filmat deja. Dar crezi ca e etica?

Liliana nu simte  niciun tip de nevoie de recunoastere sa spunem. Deci tot ceea ce face ea, toti pasii pe care ii face, ii face realmente dintr-un altruism si din nevoia ca niste lucruri sa fie schimbate. Evident ca nu traieste intr-o bula ca sa nu intuiasca anumite interese ale sotului ei, dar se bazeaza pe fair play-ul barbatului pe care il cunoaste totusi de atâtia ani si care i-a fost alaturi atâtia ani. Nu anticipeaza sau nu se asteapta la un asemenea tip de reactie din partea lui.

Da, dar facând o comparatie: Alina Chivulescu versus Liliana Moscu. Tu, acasa esti in modulul ”Ingerul dreptatii” cum e Liliana in secventa aceea când practic zdrobeste niste oameni din cuvinte, intr-o forma foarte eleganta, pentru ca ei nu s-au purtat frumos cu niste tinere?

Cred ca traim totusi niste vremuri in care macar privilegiul unei pareri merita respectat fara sa-ti fie teama ca te trezesti cu o galeata de laturi in cap. Sper, cel putin. Imi lipseste totusi partea asta de inger al dreptatii, ai spus foarte frumos. Nu ma vad doritoare de a ma afirma in vreun fel. Adica cred ca in umbra meseriei sau, ma rog, a pozitiei pe care o am, daca pot sa fac ceva util, fac. Altfel, la nivel de declaratie si de implicare, nu m-as vedea facând lucruri.

Voi sunteti in acest serial un grup de tinere doamne care pareti scoase din revista: toate superbe, frumoase, minunate. Am intrebat-o pe Iulia Rugina, regizoarea, cum v-a ales pe toate, zici ca sunteti la concursul de Miss. Sigur va potriviti in personajele voastre, dar asta este: sunteti toate niste superbitati. Tie cum a fost castingul pe timp de pandemie?

Multumesc de compliment, dar sa stii ca sunt si baieti foarte frumosi. Dar, recunosc, in primele zile de filmare stateam si ma uitam si am zis “Noi chiar suntem toti good looking”. Deci nu ne ascundem dupa copaci ca n-are niciun sens, dar nici nu cred ca a fost asta un criteriu pentru distributie; cred ca mai degraba a fost o intâmplare.

Castingul pe timp de pandemie, cel putin in ce ma priveste, a fost un self tape. Adica a fost prima data când am facut un self tape, m-a invatat Domnica Cârciumarul, directorul de casting cum sa fac. A fost atât de bine intentionata Domnica si multumesc in absolut orice moment.

(…)

„Jur, cred ca oamenii pe care ii intâlnesti conteaza. Mie mi se pare chiar ca este loc sa cerem mai mult de la noi. Nu sunt eu perfectionista pamântului, chiar nu, dimpotriva. Câteodata ma suspectez ca sunt prea lenesa, ca nu fac suficient, ca nu n-am determinarea suficienta.”

• 

• 

• 

Acum va urma o serie de intrebari la care anticipez, dupa cum ai reactionat putin mai devreme când am zis ca si in bascheti esti ca o printesa, ca o sa protestezi un pic.

Esti una dintre cele mai frumoase femei din România si cu toate astea nu ai exploatat aceasta frumusete cum au facut alte doamne din meseria ta sau chiar care nu sunt in meseria ta. Nu cred ca atunci când erai mica – 5-6 ani când nu avea in minte aceasta meserie – nu cred ca nu te-ai prins ca esti mai frumoasa decât media. Cred ca te luau matusile,  mai trecea un vecin, te mai ciufulea in breton. Dar unde in educatia ta s-a intâmplat sa ii iei decizia ”Eu nu voi specula aceasta frumusete”.

Hai sa o luam de la momentul ala cu ciufuleala. Pâna pe la.. multi ani… insemnând, cred, adolescenta sau poate prea-adolescenta, eram un fel de baietel. Probabil ca daca as fi trait in vremurile astea eram incadrata macar la tulburare de comportament. Am avut par scurt ca un baiat pana intr-un moment in care stateam la o coada la alimentara, cum era pe vremea aceea, si a venit un om mai in vârsta si mi-a spus “Pustiule ia si mie o pâine”.

Nu le-am spus alor mei ce s-a intâmplat, dar le am spus “eu de astazi nu ma mai tund”. Deci nu a fost profilul pe care ii vedeai tu absolut deloc.

Iar asta cu frumusetea, nu stiu, ma incurca putin. Evident ca imi face placere in momentul in care aud “esti misto” sau “ce draguta esti”. Dar jur, acum pe bune chiar incerc sa fiu super sincera, nu mi se pare ca am vreun merit in toata povestea asta. Si atunci probabil e mai degraba dintr-un caracter destul de introvertit asa, nu simt nevoia nici sa expun povestea asta.

Sigur ca sunt atenta si eu, dar pe de alta parte mi se pare o tortura atitudinea asta cu filtrele pe instagram, proiectia asta de femeie perfecta cautarea neaparat a frumusetii. Ce face acum Kate Winslet mi se pare minunat. In sfârsit zice cineva despre frumusetea falsa; Mai ziceam si eu acum niste ani când vedeam niste afise mari cu fete foarte tinere care faceau reclama la crème antirid. Si le mai spuneam prietenelor mele “nu-i corect, nu e ok unde mergem”

Absolut, dar in acelasi timp, ca vorbeai de filtrele de social media, tu nici nu esti foarte prezenta in social media. Adica in epoca in care toata lumea se pozeaza in toate unghiurile, tu esti super cuminte. Ai 30 de poze. Toate.

Din pacate, dar asta nu e ceva bun sa stii, pentru ca vine tot din dorinta de a iesi public doar atunci când ai ceva de spus. Din pacate, am cenzura asta penibila câteodata. Ma intreb “da’ de ce sa spun, e util cuiva?”. Mi se pare un sprijin urias atunci când am ceva de promovat pentru ca mi se pare ca am de ce sa ma bag in seama. Dar nu cred ca e bine ca nu postez mai mult.

(…) Eu admir foarte mult oamenii care reusesc sa faca din povestea asta pâna la urma chiar un business pentru ca asta este,  n-ai de ce sa te ascunzi. E un câstig, dar e si o munca.

Dar, revin la atitudine. Esti printesa si in bascheti, cum ziceam. Mai am o vorba despre eleganta si despre gratia care nu tin neaparat de sportivi in viata si nu se obtine doar cu cartile pe cap, ci si cu cartile in cap. Asa ca vreau sa stiu ce citesti.

Noi am apucat perioada in care se citea. Si nu e neaparat de blamat generatia asta pentru ca informatiile care vin lor, le vin cu o alta viteza si pâna la urma trebuie inteles cred momentul asta.

Cred ca sunt un cititor bunicel. N-as vrea sa ma laud ca am citit nu stiu câte biblioteci dar citesc. In momentul asta, de exemplu, citesc Michael Caine. Mi s-a parut misto, este si un tip de jurnal si un tip de lectie de meserie. Asa mi se pare biografia lui.

Daca ar fi acum sa imi doresc sa fiu in mintea cuiva, si nu neaparat in mintea ca e deja aproape blasfemie, dar daca ar fi sa vreau sa stiu niste ganduri gânduri ale cuiva, mi-ar placea sa stiu ce zice, ce simte Margaret Atwood.

E mic ce spun, dar mi-ar placea sa stiu ce crede doamna acum despre aceste vremuri de azi când se inchide o pandemie si se deschide un razboi la noi.

Gata, ai scapat de discutiile despre frumusete.

Apropo de frumuete, iarta- ma, stiu ca la un moment dat a fost un curent când daca erai frumoasa –  ce naiba o insemna asta, frumoasa – nu erai dorita nici macar la castinguri.

Deci te-a incurcat frumusetea in cariera.

 Nu, nu, nu. Atat timp cat gandul asta nu e in mine, nu aveam de ce sa ma impiedic. Mi s-a spus la un casting: arati prea bine. Si a fost una din putinele dati când am avut curaj sa zic “Dar primiti-ma si pe mine la casting”. Am insistat si am dat si l-am si luat.

Conteaza sa nu crezi foarte tare ca e definitoriu si ca pâna la urma sunt atât de multe adevaruri. De aceea cred ca trebuie citit foarte mult. Noi nu mai acceptam astazi cel putin – sau asa mi se pare mie – nu mai acceptam decât un unilateral adevar când de fapt lumea asta e atât de diferita.

Daca ar fi sa-ti fii recunoscatoare tie in cel mai pur stil budist al multumirii pentru ceva personal sau profesional, pentru momentul in care esti acum in viata ta, pentru ce ti-ai fi recunoscatoare?

.Niciodata in viata mea, niciodata, niciodata –  o sa implinesc 48 de ani – nu m-am gândit ca exista posibilitatea, necesitatea momentului multumirii fata de propriul om care esti.  Am ajuns pâna la momentul asta in viata pentru ca am intâlnit niste oameni care m-au sprijinit, pentru ca chiar cred ca am avut un Dumnezeu deasupra.

Adica mi se pare ca eu am fost cea care am incurcat lucrurile de foarte multe ori nu stiu. (…)

Jur, cred ca oamenii pe care ii intâlnesti conteaza. Mie mi se pare chiar ca este loc sa cerem mai mult de la noi. Nu sunt eu perfectionista pamântului, chiar nu, dimpotriva. Câteodata ma suspectez ca sunt prea lenesa, ca nu fac suficient, ca nu n-am determinarea suficienta.  Le-as fi recunoscatoare oamenilor pe care i-am intâlnit. Imi pare rau daca te dezamagesc cu raspunsul asta.

In podcastul pe care-l gasiti la inceputul acestui articol mai puteti afla ce ar face Alina Chivulescu daca ar fi primar in Bucuresti, ce alte carti mai citeste, cum e sa ai acasa un regizor (Dan Chisu) si sa iti ghidezi cariera pastrandu-ti personalitatea, dar si detalii de la filmarile RUXX.

Podcastul In Culisele Filmelor Romanesti este sustinut de Banca Transilvania, partener al evenimentelor din cinematografia noastra, de la TIFF la premiile Gopo. Multumim pentru sprijin.

Putea citi aici fragmente din celelalte episoade ale podcastului: episodul 1 cu Raluca Aprodu poate fi ascultat aici, episodul 2 cu Madalina Craiu poate fi ascultat aici, episodul 3 cu Alec Secareanu e aici. Din serie mai avem un episod pe care-l ascultati saptamana viitoare, cu regizoarea serialului, Iulia Rugina