Pe 11 iulie de la ora 17.00 are loc premiera nationala a spectacolului „Inchide ochii si ai sa vezi mai bine” la Sala Atelier a Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” in cadrul Galei Absolventilor.

Primul spectacol de teatru pentru publicul larg, accesibilizat in totalitate publicului cu dizabilitati care este de fapt lucrarea de dizertatie masterat a Oanei Popa, regizor de teatru de animatie si papusar, fost om de radio si tv ( a lucrat pentru Europa FM, Antena 1, Protv), acum implicata in programe de incluziune a copiilor cu dizabilitati.

Mai jos descoperiti povestea incredibila a unui spectacol realizat cu bani din donatii, gazduit si creditat de profesori UNATC si gandit pentru a fi accesibil copiilor – tipici, atipici. Copii. Un proiect unic in Romania.

Dupa ani de radio, tv si de fapte bune, de ce te-ai indreptat catre regia de teatru de animatie?

Pentru ca asta este meseria mea de fapt. Am inceput in radio la 13 ani, apoi in tv dar ca studii care sa ma formeze ca om adult, a fost teatru de papusi. Suna paradoxal, nu? Asa ca meseria mea de baza, pe langa cea de jurnalist, este actor manuitor de papusi si marionete. Evident, ca de la un punct incolo vrei ceva mai mult decat atat. Asa ca am profitat de anul pandemic si, ca sa nu o iau razna, am dat la master de regie teatru de animatie. Cred ca imi va folosi mult in viata mea de ONG-ista.

Cum ti-ai ales aceasta tema pentru spectacolul de licenta? Ce au spus reprezentatii scolii.

Este un vis de-al meu mai vechi. In viata mea, a aparut la un moment dat, acum 13 ani,  o fetita, pe nume Olga. Ea este fetita unor prieteni foarte dragi si mi s-a parut atat de nedrept ca nu e la fel ca ceilalti copii, ca mama ei trebuie sa gaseasca resurse pentru a o tine in viata, ca nu se va putea bucura niciodata la maximum de joaca sau de un film sau o piesa de teatru… Asa ca Olga a devenit motivul meu de a muta muntii din loc. Olga a crescut intre copii tipici si a evoluat fantastic de bine atat cat a putut ea evolua. Ea m-a inspirat in tot ce am facut pentru copiii cu dizabilitati. Am creat pentru inceput, la scoala mea de joaca, o zi pe saptamana in care copii ca Olga sa vina sa se joace impreuna cu cei tipici. Apoi, am facut sezatori impreuna, evenimente, mama Olgai a initiat un proiect de accesibilizare a filmelor (Filmele Olgai) iar eu, visam demult ca povestea scrisa de unchiul meu sa fie o piesa de teatru pentru toti copiii. Tipici si atipici.

Cum au reactionat cei din scoala?

 Intai mi-au spus ca sunt nebuna. Dar ca pare foarte interesant cee ace fac si ca nu s-a mai facut in Romania asa ceva. Am intrat in asta stiind ca mama Olgai (Ruxandra Mateescu de la Asociatia Supereroiprintrenoi) ma va sprijini pe accesibilizare.
M-a speriat putin faptul ca voi fi prima in Romania care va face asta. Dar totodata m-a si ambitionat foarte tare. Eu nu pot sa fac lucruri mici. Ori fac circ pe langa mine, ori nu mai fac nimic. Asa ca nici examenul asta nu putea fi ceva banal.
Se mai face accesibilizare in tara. Cei de la Timisoara de la Teatrul Basca fac pentru nevazatori si pt cei lipsiti de auz. Dar eu am vrut sa fac pentru toti copiii. Si se pare ca mi-a iesit. Vorbim limba romana pe scena. Pentru cei tipici, dar in sala ajung inca 6 limbi diferite: ne facem intelesi de surzi, de nevazatori, de autisti, de cei cu sindrom down, de cei paralizati… Astfel ca am demonstrat ca putem trai impreuna in acelasi spatiu fara sa ne deranjam reciproc.
Cand am povestit toate astea la scoala, profii mei si-au facut cruce, dar nu m-au descurajat nici un moment.

Profesorul meu coordonator de lucrare de dizertatie Conf Dr Univ. Gabriel Apostol, m-a batut pe umar si mi-a zis ca un frate mai mare: Popa, o facem. Oricat ar fi de greu. Si asa am pornit la drum

Cat ati lucrat pentru spectacol?

2 ani. Vorbesc serios. Cat am stat in case, vorbeam pe Zoom cu profu’ despre scenariu, schite papusi, schite décor, apoi am venit clandestin la scoala sa ne apucam de treaba. Am terminat papusile intr-un an si jumatate. Si asta pentru ca nu am acceptat bugetul scolii. Exista o lege tampita in scolile de arta cum ca daca investeste scoala in productia ta, productia ramane a scolii. Ori asta este un spectacol al oamenilor. Nici macar al meu. Asa ca am facut cheta pe retelele de socializare sub numele campaniei “Hai sa facem impreuna o piesa de teatru pentru copiii cu dizabilitati” si oamenii s-au implicat cu cat au putut. 103 oameni si 7 asociatii si companii si-au dat mana pentru acest proiect.
Primii care au spus DA, au fost cei de la Asociatia Magic. Ei ne-au dat startul. Am crezut ca ne putem incadra in bugetul oferit de ei, dar nu am luat in calcul ca dupa pandemie, toate s-au scumpit de 3 ori. Asa ca am strigat dupa ajutor. Si surprinzator, l-am si primit.

Textul iti apartine, de la ce a plecat? Ce ai vrut sa faci cu el pentru ca e mai mult decat un spectacol de dizertatie, dat fiind contextul in care l-ai pus “primul spectacol integrat total pentru copiii atipici, indiferent de dizabilitate”

Textul nu-mi apartine. Apartine unchiului meu, Dumitru Radu Popa. El a scris pentru fetita lui Maya (verisoara mea) “Inchide ochii – Povestea semintei”, iar pe prima pagina a cartii sta scris un mesaj: “Pentru Maya, sa nu uite sa vorbeasca romaneste”
Ei au fost nevoiti sa fuga din tara. Acum traiesc la New York iar Maya este femeie in toata firea si nu a uitat cum se vorbeste romaneste.
Pornind de la acest mesaj si gandindu-ma la copiii cu nevoi speciale care nu inteleg marea majoritate ce li se spune, care traiesc intr-o lume paralela, care nu aud sau nu vad, am spus ca fiecare dintre ei poate sa fie MAYA. Si fiecare dintre ei are dreptul sa inteleaga romaneste. Sau o poveste.

• 

• 

Ce inseamna accesabilitatea in acest caz? Sigur e vorba de traducere in limbajul semnelor pentru cei care nu aud, dar e mai mult decat atat. Aveti consultant accesabilizare sunet si lumini, naratori speciali…

Da, cum ti-am spus mai sus, am lucrat in paralel cu o echipa de accesibilizare coordonata de mama Olgai sau simplu Ruxandra Mateescu de la  Asociatia Supereroi printre noi.
Pe limbajul semnelor lucram cu Lavinia Chitu de la Asociatia  “O lume pentru toti” iar pentru nevazatori, am decis sa trainuim actori pentru ca este un spectacol pentru copii. Asa ca am lansat provocarea asta colegilor mei Andrei Cristea si Miki Brebinaru Gheorghe. Ei vor face cu randul

Cum l-ai convins pe Iulian Vrabete sa scrie muzica spectacolului cu voi?

De Holograf ma leaga cam toata copilaria mea. Am cam crescut pe boxele de la concertele lor. Tatal meu era regizor de teatru si in fiecare an era presedinte de juriu la Gala tanarului actor din Costinesti. Actuala Gala Hop. Iar eu ma plictiseam maxim la al 3 lea spectacol. Si eram si rockerita infocata, fana Iris, Holograf si Celelalte cuvinte. Asa ca tata, ca sa scape de mine si sa ma stie si in siguranta ma ducea la Hotel Forum, acolo unde cantau ei, ma punea pe boxele lor si le lasa mesajul ”daca pateste ceva, v-am terminat”. Si evident ca ma luau in grija. Mugurel era singurul responsabil pentru ca el deja avea o fetita. Si de atunci, avem asa, o legatura extrem de familiara.

Cum l-am convins? L-am sunat si i-am spus: uite ce vreau sa fac. Nu vreau sa fac o muzica de copii cretina. Vreau sa fie un pic mai rock, asa. N-am bani ca sunt vai steaua din cauza pandemiei. Te bagi? Si cred ca n-a avut incotro. Ca daca zicea NU, mai sunam odata pana zicea DA. Dar cred ca i-a placut si lui ideea. Nu cred ca a mai compus muzica pentru copii pana acum. Totul are un inceput si un debut.

Va avea o viata acest spectacol integrat si post dizertatie?

Asa sper. Asa vreau. As vrea sa pot constientiza toate companiile si institutiile statului ca acesti copii exista. Sunt printre noi, au aceleasi nevoi ca si noi doar ca le manifesta dferit. Si stii ce-I mai ingrijorator? Ca vin din ce in ce mai multi. Eu am o teorie: Acesti copii nu vin intamplator asa pe lume. Pentru mine, sunt ingeri neintrupati. Cu siguranta vin ca sa ne invete lectia despre iubire, acceptare, empatie si cred cu tarie ca daca vom reusi sa facem o lume mai buna lumea asta in care traim, li se va datora.

Acest spectacol va trebui sa-si gaseasca finantarea de la cei care o pot da pentru a putea ajunge in fata acestor copii in mod gratuit
Da, voi face tot ce tine de mine ca acest spectacol sa nu moara.

Care a fost cel mai emotionant moment din timpul lucrului la spectacol? Dar cel mai surprinzator, chiar si pentru tine, care intelegeai putin din accesabilizarea propriu zisa.

Pana la intrarea echipei de accesibilizare la lucru, spectacolul a fost montat normal. Evident ca au existat si momente emotionante si momente tensionate in echipa. Este ceva nou pentru toata lumea. Dar cel mai emotionant lucru a fost cand la repetitiile de accesibilizare am chemat reprezentanti ai fiecarei dizabilitati.
A venit Ramona – nevazatoare adult. A spus ca spectacolul asta este despre noi toti. Si ca a vazut cu inima absolut fiecare detaliu.

Apoi, Jeni – adult surd – ne-a explicat ca ei nu au o cultura teatrala. Ei nu ies din casa. Si ca e musai, ca si la nevazatori, sa li se povesteasca si partea vizuala pentru ca ei nu o pot deduce logic. Ei traiesc prin semne si atat.

Ingrid – fetita cu autism de 12 ani. A stat toata repetitia scriind ceva. Nu stiu daca a fost atenta la vreo scena. Dupa repetitie mi-a intins un bilet pe care scria: flori, seminte, primavara, future colorat, nu stie cine e, vara magica o floare de toamna.
Practic… rezumatul spectacolului

Iar cine ne-a pus capac, a fost Filip de 4 ani. Baietelul colegului nostru de la accesibilizare sunet.

El este epileptic. Este operat pe creier si nu poate merge decat de-a busilea. Tatal lui ne-a spus ca s-ar putea sa-l deranjeze anumite sunete. Ca nu va sta locului… Ce mai… ne asteptam sa ne stea intre picioare. In momentul in care a inceput spectacolul, a incremenit in fata scenei iar dupa ce a cazut primul décor, a venit de-a busilea la noi si a stat lipit de masa unde erau papusile.
Cam asta este efectul.
Iar cel mai si cel mai emotionant moment a fost pe 2 iulie in Gradina Botanica. La primul spectacol cu public incluziv.

120 de copii tipici si cu diverse dizabilitati au stat  o ora nemiscati.

*

Persoanele cu dizabilitati care doresc sa participe la spectacol sunt rugate sa se inscrie intr-un formular pe care il gasiti aici. Acest lucru ii ajuta pe organizatori sa sa vina in intâmpinarea nevoilor lor.

Dupa spectacol va fi o sesiune de Q&A cu echipa de accesibilizare si cu invitatii.