In ultimii ani, aplicatiile si software-urile bazate pe Inteligenta Artificiala sunt tot mai prezente in sectorul cultural, incepand de la procesul de creatie artistica la promovare, educatie sau completarea experientei unor expozitii si spectacole desfasurate in spatii fizice. Una dintre cele mai controversate aplicatii de acest gen este DALL-E care si-a luat numele din titlul sub care este cunoscut celebrul artist suprarealist „Salvador DALI” si simpaticul robot din animatia „WALL-E”. 

Recent, a fost lansata a doua versiune a aplicatiei DALL-E care i-a provocat pe internauti sa contextualizeze si interpreteze una dintre cele mai cunoscute imagini din istoria artei: episodul cu „Nasterea lui Adam” din fresca pictata de Michelangelo pe tavanul Capelei Sixtine.

Pe scurt, DALL-E este un model de limbaj generativ care preia propozitii si creeaza imagini originale corespunzatoare indicatiilor oferite, avand ca vocabular o baza de date uriasa. Rezultatele sunt in mod obisnuit considerate o forma de arta fotorealista in care sunt generate imagini, idei si lucruri care nu existau inainte.

Lucrarea lui Michelangelo este una dintre cele mai des asociate cu motivul creatiei care sta la baza ideologiei iudeo-crestine despre natura universului si aparitia vietii umane. Iar pentru ca in ultimii ani se doreste constant o largire a viziunilor antice despre modul in care este privita si traita viata, utilizatorii aplicatiei – este un sofwtare cu sursa deschisa, oricine il poate descarca, utiliza si modifica – s-a folosit DALL-E pentru a completa capodopera lui Michelangelo si pentru a gasi un raspuns la natura universului.

Initiatorul proiectului a fost Eugene Grebenchuk care a cerut software-ului sa construiasca o imagine pe baza unei cereri scrise, prin filtrul frescei lui Michelangelo. Desi rezultatul nu arata deloc precum ceva ce ar fi realizat sau preferat acel „uomo universale” care era Michelangelo, imaginea generata este uluitoare si ridica intrebari interesante legate de natura universului. 

In plus, din punct de vedere artistic, imaginea pare sa fie asemanatoare cu preferintele artistilor Manieristi, care lucrau sub influenta lui Michelangelo si Rafael si preferau armonia, simetria si coloritul intens mai mult decat pictorii Renascentisti.

Pentru a crea imaginea, Inteligenta Artificiala care sta la baza DALL-E a fost „hranita” cu un mic fragment din pictura lui Michelangelo, restul a ramas la latitudinea software-ului. Grebenchuk a declarat pentru HuffPost ca a primit „cinci variante diferite. Si am ales-o pe cea mai interesanta.” Rezultatul il veti descoperi in videoclipul de mai jos.

Grebenchuk a spus ca „Inteligenta Artificiala a creat ceva care arata ca o masa galbena, cu farfurii pe ea, asa ca i-am trimis o ultima cerere care era „o masa cu feluri de mancare, vazute de sus, ca ale lui Michelangelo”. Dupa o noua sesiune de randare algoritmica, imaginile au fost inlocuite si s-a nascut un nou model vizual care ar putea fi redat intr-o fresca.

Desi este un concept interesant, lucrarea, prin complexitatea sa si sentimentul de ciudatenie pe care il provoaca, arata limitele actuale ale Inteligentei Artificiale in replicarea realitatii dar si posibilitatea de a avea un loc stabil in lumea artei, in viitor.

Michelangelo a pictat Capela Sixtina intre 1508 si 1512 la comanda Papei Iulius al II-lea. Artistul a folosit cei 800 de metri patrati ai capelei pentru a-si dovedi talentul ca pictor, nu doar ca sculptor sau arhitect asa cum devenise cunoscut pana atunci. 

Compozitiile sale ilustreaza intr-un mod idealizat evenimentele descrise in Vechiul si Noul Testament, de la Geneza si pana la Judecata de Apoi. Initial, la primirea acestei comenzi, artistul florentin nu era dispus sa o accepte, fiind recunoscut mai mult ca sculptor. In 1505, a calatorit la Roma pentru a sculpta mausoleul Papei Iulius al II-lea iar un an mai tarziu, datoria impresiilor bune facute tronului papal, a primit sarcina de a picta Capela Sixtina. Papa si-a dorit ca frescele capelei sa fie decorate cu scene care ii infatiseaza pe cei 12 apostoli, dar Michelangelo sustinea ca aceasta tema nu este suficient de complexa asa ca a propus o extindere a unor teme mai vaste care sa cuprinde diverse scene veterotestamentare si neotestamentare care au intrigat clerul cat si laicii pana in zilele noastre. 

Michelangelo a pictat Geneza in 9 registre centrale ale tavanului capelei, printre care cea mai cunoscuta si controversata este ”Crearea lui Adam”.

In timp ce un ciclu de fresce cu aceasta tematica incepe cu crearea pamantului si a oamenilor si se sfarseste cu caderea omului in pacat si izgonirea din rai, Michelangelo a decis sa includa si scene din viata lui Noe si alte scene biblice, reprezentari de profeti si sibile ale Antichitatii. Cu toate acestea, artistul si-a folosit si abilitatile de arhitect pentru a picta rame si cadre arhitecturale care sa sustina picturile si sa creeze un efect tridimensional care sa accentueze dinamismul compozitiilor. Mai tarziu, dupa 4 ani si jumatate, pe 1 noiembrie 1512 frescele pictate de Michelangelo Buonarroti au fost inaugurate si aclamate de catre cler, intregul ciclu pictural fiind realizat de unul singur, in conditii de lucru dificile.

20 de ani mai tarziu, in 1536, Michelangelo s-a intors la Roma la cererea Papei Clement al VII-lea care comandase o noua fresca pentru peretele altarului capelei. Artistul a lucrat 5 ani, pana in 1541 pentru a crea ”Judecata de Apoi” care il infatiseaza pe Isus in centrul compozitiei ca mare judecator care separa oamenii intre cei alesi si cei damnati. 

Desi este faimoasa pentru tavanul pictat de Michelangelo cu „Geneza”, Capela Sixtina include opere create de alti mari maestri ai Renasterii.

Domenico Ghirlandaio, Pietro Perugino, Cosimo Roselli, Matteo da Lecce, Hendrick van den Broeck si Sandro Botticelli au lucrat frescele care decoreaza peretii din Capela Sixtina.

In ciuda faptului ca numele lui Michelangelo este cel mai des asociat cu Capela Sixtina, geniul Renasterii a incercat sa se sustraga de la aceasta sarcina. Pe de o parte, considera ca nu e un pictor indeajuns de priceput si ca exceleaza mai degraba in sculptura. Un al doilea motiv era faptul ca nu avea deloc experienta cu pictatul frescelor. Al treilea motiv era suspiciunea ca acest proiect a fost aranjat de cei care il invidiau si isi doreau sa il faca de ras.

Era nemaiauzit sa refuzi o cerere venita de la Papa asa ca in 1508 acceptat si a lucrat patru ani cu pensula in mana pentru a termina tavanul.

La un an de la inceperea proiectului, Michelangelo a refacut o mare parte din pictura dupa ce mucegaise.

Unul dintre motivele pentru care Capela Sixtine starneste fascinatie este personificarea lui Dumnezeu ca un barbat cu parul carunt si cu barba. A fost printre primele portrete ale lui Dumnezeu de acest gen.

Dumnezeu apare de 6 ori in frescele lui Michelangelo. Printre acestea, a strecurat si doua autoportrete in care pictorul apare suparat sau nemultumit pentru ca a fost nevoit sa accepte un comision pe care nu si-l dorea.

Artistul a scris si o poezie despre perioada nefericita prin care a trecut in timp ce lucra la Capela Sixtina. Intr-o scrisoare adresata prietenului sau Giovanni da Pistoia a menionat ca „Mi-a crescut deja o gusa de la tortura asta. Nu sunt in locul potrivit, eu nu sunt pictor.”

La finalul anului trecut a fost publicata si o colectie formata din 3 carti cu fotografii detaliate ale capelei. Mai multe detalii puteti descoperi mai jos.

AICI veti gasi un tur virtual gratuit prin Capela Sixtina care va permite sa priviti mai indeaproape capodopera.