Foto Alex Damian

Versatil si carismatic, actorul Adrian Vancica, a avut numeroase roluri in teatru si film, a jucat 15 ani pe scena Teatrului Nottara (pana in 2021); este si scenarist, contribuind la diverse proiecte de televiziune si film. De asemenea, timp de 10 ani a sustinut spectacole de stand-up pe diverse scene din Romania si in strainatate.
De 12 ani joaca rolul lui Celentano in serialul „Las Fierbinti”, pentru care a scris peste 150 de episoade si care a devenit un fenomen cultural in Romania.

Adrian Vancica a fost nominalizat la Premiul Gopo pentru Cel mai bun actor în rol secundar in 2009 pentru rolul Vali Iordache din filmul „Boogie” (r. radu Muntean) si in 2018 pentru rolul politistului din „Ultima zi” (r. Gabriel Achim).
Rolul care i-a adus cea mai mare vizibilitate internationala este cel din „Cadoul de Craciun”, regizat de Bogdan Muresanu, cel mai premiat scurtmetraj romanesc (72 de premii, castigator al premiului pentru Cel mai bun scurtmetraj european (2019), Premiul Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj (2019) si al trofeelor pentru Cel mai bun scurtmetraj la Berlin, Clermont-Ferrand, Cottbus, TIFF si multe altele, aflat pe lista de propuneri pentru nominalizarile la Premiile Oscar 2020.
Acum, lungmetrajul „Anul Nou care n-a fost”, care completează cu multe povesti actiunea din „Cadoul de Craciun” (din care au fost remontate aproximativ 70% din scene), se pregateste sa intre in cinematografe (pe 24 septembrie), dupa premiera mondiala de la Festivalul International de la Venetia (unde este selectat in sectiunea competitionala Orizzonti, fiind prezentat pe 1 septembrie).
Adrian este unul din protagonistii filmului si este, de asemenea, producator asociat.
Il veti vedea in rolul lui Gelu, muncitor intr-o fabrica bucuresteana, un tip simpatic si aparent calm, care face parte din tipologia des intalnita a tatilor din epoca de dinainte de 90,  care puteau trece intr-o clipa de la gluma la accese de autoritate…

Pe 20 decembrie 1989, Gelu (Adrian Vancica) afla ca fiul sau, Marius (Luca Toma), a inclus in scrisoarea catre „Mos Gerila” un mesaj foarte periculos, asa ca, impreuna cu sotia sa Mariana (Ioana Flora), se chinuie sa gaseasca o solutie care sa-i scoata din bucluc.

Cum a fost prima intalnire cu personajul GELU si cum s-a dezvoltat povestea lui  in filmul Anul Nou care n-a fost? 
Din primul moment povestea prin care trece Gelu m-a agatat si nu mi-a mai dat drumul.
E o situatie limita in care nervii sunt intinsi la maxim si stresul e la el acasa. Ce iti poti dori mai mult ca actor de la povestea in care trebuie sa joci? Apoi, plecand de la scenariu, am tot discutat cu Bogdan despre resorturile interioare ale lui Gelu si usor-usor am inceput sa il facem sa apara.

Care sunt, din punctul tau de vedere, cele mai importante calitati ale scenariului? Ti-a starnit amintiri sau curiozitati, avand in vedere ca actiunea are loc la final de 1989?

Scenariul are mai multe calitati care il fac sa fie un scenariu foarte bun… are ritm, surprinde, are replici excelente si situatii inedite. Mai degraba mi-a starnit amintiri decat curiozitati, mi-a trezit lucrul la film,  pentru ca am trait si eu vremurile acelea, eram in clasa a 7-a cand a venit Revolutia. Cat de rara era o portocala pe vremea aceea e greu sa explici in ziua de azi unui copil, dar eu stiu pentru ca am trait asta. Si bananele pe care daca le prindeai le prindeai verzi si se coceau pe ziar, sus pe vitrina.

Ce te-a ajutat cel mai mult la lucrul pentru acest personaj?
Pe de o parte a fost experienta personala, pentru ca am trait si imi amintesc destul de bine acele vremuri cu frig in apartament si televizor alb-negru care functiona cateva ore pe zi pentru ca atat era programul, iar pe de alta parte a functionat foarte bine nostalgia pe care mi-au dat-o decorul si costumele. Hainele alea sterse care parca au fost facute sa iti stearga orice urma de personalitate si mobilierul din apartament m-au ajutat enorm.

Pe GELU il vedem mereu confruntat cu o problema: dar cum se raporteaza personajul tau la cenzura, familie, care e busola lui morala? Cum privesti tu, acum, aceasta poveste?

Busola morala a lui Gelu e cam intepenita din cauza fricii de Securitate. Si ce moralitate sa ai atunci cand iti e teama ca cineva da cu biciul? Puscariile au fost pline pe vremea aceea de oameni morali, dar nu e cazul lui Gelu, verticalitatea asta morala nu e chiar ceva cu care sa se poata lauda. Dupa atatia ani de la Revolutie, povestea lui Gelu ma sperie foarte tare, si stii de ce? Mi-a teama ca, daca nu avem grija, se poate repeta.

Care au fost cele mai mari schimbari pe care le-ai perceput, dupa 89? Ce crezi ca s-a schimbat in bine si ce lucruri neplacute mai pastram inca, desi ar trebui sa scapam de ele?

Au fost multe schimbari, insa va dati seama ca am fost atent la cele care m-au lovit personal. Pe unele le-am inteles, iar pe altele le-am luat ca atare. Brusc m-am trezit ca nu e bine sa fii pionier. Pentru cine nu stie, in clasa a doua eram facuti pionieri si apoi in liceu utecisti (UTC = Uniunea tineretului Comunist). Pionierii erau asadar primul pas spre inregimentarea in comunism. De unde mi se bagase in cap ca e o mandrie asta, acum intelegeam cat era de rau… ok… si la pachet cu asta nu mai era nevoie de uniforma la scoala. Mi se parea absolut SF sa pot sa vin la scoala imbracat cu hainele cu care mergeam si la film sau in vizita.
Apoi, televiziunea trecuse de la un program de cateva ore pe zi la difuzari nonstop. Lumea era brusc mai vesela,  mai vorbareata, toti se pricepeau la politica si toti voiau ceva. Fiecare altceva.
Inainte de ’89, chiar daca aveai multi bani nu puteai sa ii afisezi… daca iti luai doua masini sau mai multe case imediat erai luat la intrebari cu Legea ilicitului, acum insa poti sa faci asta si in acelasi timp sa trezesti invidii mari pana la cer. Mi se pare ca, din discrepanta asta atat de mare, s-a accentuat in romani sentimentul de: „sa moara capra vecinului”. De asta ar trebui sa scapam, insa, e foarte greu pentru ca am impresia ca il avem deja in ADN. 

Cum aratau copilaria si adolescenta ta si cum ti se pare ca arata copilaria si adolescenta acum – si ce aspecte legate de schimbarea asta crezi ca ar trebui sa ne amintim mai des sau sa mentionam intr-un fel sau altul copiilor? Cum ai abordat acest subiect in familie?
Copilaria mea a fost cam 80% din timp petrecuta afara in aer liber si 20% in casa. Azi, cu atatea ecrane si dupa modificarile comportamentale din pandemie, cred ca raportul s-a schimbat. Adolescenta, fundamental e la fel… nu stii cine esti si ce vrei de la tine si te tot cauti… unii pana la 18, altii pana la 20-24 de ani, fiecare dupa cum poate si are noroc. Altii imbatranesc adolescenti. Fetele mele sunt la adolescenta si le observ cum se conformeaza sa fie neconformiste.

Care sunt, din punctul tau de vedere, temele importante pe care le atinge filmul si mesajele acestuia?

Pai cred ca una dintre temele importante ale filmului este „supravietuirea”. Conditiile nu sunt extreme, ca nu e un film la Polul Nord, dar nu e usor sa rezisti intr-un regim totalitar, unele personaje se revolta, altele se supun, altele au gandul sinuciderii… sunt mai multe variante, veti vedea.
O alta tema care mi se pare iarasi mare e „Familia”: in film se arata multe disfunctionalitati ale „celulei de baza a societatii” asa cum era numita familia in comunism. Vedem relatii ba armonioase, ba abuzive, de tot felul. Mai sunt si alte teme, insa, astea doua mie mi se par majore.

Filmul „Anul Nou care n-a fost”, regizat de Bogdan Muresanu, distribuit de Forum Film, ii are in distributie, alaturi de Adrian Vancica, pe Nicoleta Hâncu, Emilia Dobrin, Iulian Postelnicu, Mihai Călin, Andrei Miercure, Luca Toma, Ioana Flora, Vlad Ionut Popescu, Marian Ralea, Angel Popescu, Radu Gabriel, Ion Sapdaru, Gabriel Spahiu, Manuela Harabor, Vasile Muraru, Mircea Lăcătus, Ada Gales, Elvira Deatcu, Floriela Grapini, Ilinca Harnut, Victoria Raileanu, Virgil Aioanei, Nicodim Ungureanu, Ioan Paraschiv, Sorin Cocis, Dana Voicu, Theodor Soptelea, Alice Cora Mihalache, Doru Catanescu, Marius Damian, Marian Adochitei, Mircea Andreescu, Lemne Mihail, Razvan Vasilescu, Vlad Jipa, Iulian Burciu, Remus Stanescu, Dana Piroiu, Florin Calbajos, Afrodita Androne, Florentina Nastase si multi altii.
Cu mai multe personaje ale caror povesti se intersecteaza in puncte invizibile, acest lungmetraj, construit asemeni unei simfonii, spune o poveste complexa despre oameni care cauta normalitate, siguranta, iubire, libertate si sens, intr-o lume absurda, alimentată de frica. Actiunea începe in 20 decembrie 1989 si se petrece pe parcursul a aproximativ 24 de ore, pana la momentul Revolutiei, in Bucuresti.
 „Anul Nou care n-a fost” este „un film cu o viziune simfonica asupra unui eveniment istoric care a fost poate de prea multe ori prezentat in filmele noastre printr-o singură lentilă.”, spune regizorul Bogdan Muresanu.

• Imaginea – Boróka Biró, Tudor Platon; Montajul – Vanja Kovačević, Mircea Lăcătus
• Scenografia – Iulia si Victor Fulicea; Costumele – Dana Anghel; Machiaj: Iulia Roseanu; Coafura: Domnica Bodogan.
• Sunet: Alex Dragomir, Iolanda Gârleanu; Montaj, design & mixaj sunet: Sebastian Zsemlye/ Raza Studio;
• Colorizarea – Laurent Morel
• Castingul – Viorica Capdefier
• Producător – Bogdan Muresanu
• Ada Solomon (Nomada Solo), Viorel Chesaru (Chainsaw Europe), Vanja Kovacevic (All Inclusive Films, Serbia), sunt coproducătorii filmului, alături de Claudia Nedelcu Duca din partea  TVR. Irina Enea si Bogdan Luca sunt producătorii executivi ai filmului. Producători asociați: Theo Nissim, Dan Burlac, Adrian Văncică si Adriana Bumbes.
• Producător creativ – Roxana Ardelean; Director de producție – Marian Pascale