Interviu Ada Gales, Anul nou care nu a fost. „Libertatea este esenta existentei mele. A artei mele. Inseamna sa ai puterea de a-ti alege drumul, de a-ti exprima gandurile fara teama si de a trai conform propriilor valori”
Ada Gales are, la 33 de ani, un bogat palmares de roluri in teatru si film, fiind una din cele mai apreciate si talentate actrite ale generatiei sale. Absolventa UNATC (2014), Ada a primit premiul UNITER pentru debut in 2016 si joaca la Teatrul National Bucuresti, dar si pe multe alte scene din capitala sau tara.
Printre filmele in care a jucat se numara: „Fright Night 2: New Blood” (2013, regia Eduardo Rodriguez), „Love Bus: Cinci povesti de dragoste din Bucuresti” (2014, regia Roxana Andrei, Mihai Mincan, Constantin Radu Vasile); „Cuscrii” (2014, regia Radu Potcoava); „In Blue” (2017, regia Jaap van Heusden); „Un om la locul lui” (2018, regia Hadrian Marcu, film prezent la Festivalul International de la San Sebastian); „Complet necunoscuti” (2021, regia Octavian Strunila, disponibil pe Netflix); „Scara” (2021, regia Vlad Paunescu); „Odata pentru totdeauna” (2022, regia Iura Luncasu); „Dragoste pe muchie de cutit” (2023, regia Germain Kanda); „Interior zero” (2024, regia Eugen Jebeleanu). In filmul „Anul Nou care n-a fost” (2024, regia Bogdan Muresanu), joaca rolul Camelia Dinca.
Tesut din povesti interconectate se desfasoara intr-o singura zi, filmul ne poarta prin diferite locuri si vieti in tensiune, din ziua de 20 decembrie 1989, pe parcursul a 24 de ore.
Ada Gales joaca rolul Cameliei, o tanara sefa din fabrica in care lucreaza Gelu (Adrian Vancica), pe care-l aduce, impreuna cu echipa sa, la rugamintea sotului securist (Iulian Postelnicu), ca sa ajute la mutarea lucrurilor din casa soacrei ei (Emilia Dobrin). Personajul ei este o femeie eleganta, puternica si sensibila, pe care o vedem intr-o serie de interactiuni in familia sa, in care, indiferent de pozitia pe care o au fiecare dintre membrii ei, frica si-a facut loc.
Regizat de Bogdan Muresanu, lungmetrajul selectat in cadrul Festivalului International de film de la Venetia va putea fi urmarit in cinematografele romanesti din 24 septembrie.
Cum a fost prima intalnire cu personajul Camelia Dinca din filmul ANUL NOU CARE N-A FOST? Cum ti s-a parut scenariul? Dar personajul?
Scenariul m-a atras imediat prin umorul si autenticitatea lui, iar Camelia, cu toate contradictiile si stralucirile ei, mi s-a parut o provocare fascinanta. Este o femeie care incearca sa gaseasca o anume normalitate intr-un context social absurd astazi.
Am vazut in ea o forta tacuta si o sensibilitate care o fac sa fie mult mai mult decat un simplu personaj dintr-o poveste despre o perioada trecuta.
Care sunt, din punctul tau de vedere, cele mai importante calitati ale scenariului? Si ce curiozitati sau intrebari ti-a starnit, avand in vedere ca actiunea are loc la final de 1989?
Scenariul filmului ANUL NOU CARE N-A FOST este o fresca vibranta a unei perioade tumultuoase, cu dialoguri bine scrise si personaje conturate minutios. Mi-a starnit o serie de intrebari despre cum era viata in acea perioada, dincolo de tot ceea ce stim si m-a facut sa reflectez asupra libertatilor pe care le avem acum. Fiecare scena, fiecare replica are un substrat emotional care iti ramane in minte. Mi-am amintit povestile parintilor mei despre acei ani si m-am intrebat cum as fi reactionat eu in acele circumstante. M-am intrebat ce m-ar fi bucurat si am incercat sa-mi raspund la asta pe dedesubtul fiecarei priviri din cadrul secventelor.
Cum a fost pentru tine experienta de filmare, ce te-a ajutat cel mai mult la lucrul pentru acest personaj?
Filmarile au avut loc intr-o atmosfera incarcata de energie creativa. Ce m-a ajutat cel mai mult a fost pregatirea intensa si discutiile detaliate cu regizorul Bogdan Muresanu. Am beneficiat de o echipa extraordinara care a reusit sa recreeze fidel atmosfera anilor ’80. Totodata, interactiunile cu colegii de platou au fost esentiale pentru a-mi dezvolta si nuanta personajul.
Pe Camelia Dinca o vedem in casa soacrei ei, Margareta (Emilia Dobrin) unde-l directioneaza pe muncitorul Gelu (Adrian Vancica), si in casa unde locuieste impreuna cu sotul ei Ionut (Iulian Postelnicu), care lucreaza in Securitate. Cum e Camelia la munca, in relatia cu soacra si cu sotul si cat din acest personaj e in continuare un portret des intalnit al unei femei in prezent?
Camelia este o maestra a echilibrului intre rolurile pe care le joaca. In relatia cu soacra, incearca sa fie respectuoasa, dar isi mentine independenta. Cu sotul ei, Ionut, este o femeie care nu ezita sa-si exprime opiniile si care are ea insasi mult umor interior autentic, nu doar ca forma de aparare. Acest portret al femeii care jongleaza intre multiple fatete ale vietii ei este, inca, foarte actual. Femeile de azi inca se lupta sa gaseasca un echilibru intre cariera, familie si propria identitate. Inca depun un efort urias in cautarea acestui echilibru pentru ca societatea, cu toate ca s-a imbunatatit considerabil, este inca profund patriarhala.
Ce crezi ca s-a schimbat, cel mai mult, la nivel interior, in ultimii 35 de ani sau speri ca s-a schimbat, ce lucruri mai pastram inca, desi ar trebui sa scapam de ele?
Cel mai mare castig interior al ultimilor 35 de ani este constientizarea libertatii si a dreptului de a te exprima liber. Cu toate acestea, mentalitatile invechite si frica de schimbare sunt inca adanc inradacinate. Sper ca am invatat sa fim mai deschisi si mai toleranti, dar mai avem de lucru la a scapa de stereotipurile si prejudecatile care ne tin in loc. Este esential sa continuam sa educam si sa inspiram noile generatii sa gandeasca liber si sa actioneze cu empatie.
Cum arata copilaria ta in anii 90 si cum ti se pare ca arata copilaria acum – cat de mare e schimbarea si ce aspecte legate de schimbarea asta crezi ca ar trebui sa ne amintim mai des sau sa mentionam intr-un fel sau altul copiilor?
Copilaria mea in anii ’90 era un amestec de libertate si simplitate. Ma jucam pe strada cu prietenii de la bloc, inventam jocuri si ne bucuram de micile placeri ale vietii. Eu aveam rude care fugisera in strainatate si care imi trimiteau jucariile pe care nu le mai folosea verisorul meu mai mare. Aveam un set de Lego pe care il imparteam cu toti copiii din cartier.
Tinerii de azi cresc intr-o lume digitalizata, cu acces instant la informatie, dar si la un volum imens de stimuli. Schimbarea este enorma, dar poate trebuie sa le reamintim valoarea conexiunilor umane reale, importanta jocului in aer liber si bucuria de a trai momentele simple, departe de ecrane. Sunt destul de ingrijorata de calitatea timpului petrecut cu si in fata gadget-urilor, si de impactul pe care il are mediul digital asupra creierului.
In mare masura, filmul pune in lumina lipsurile, rezilienta, dar mai ales lipsa de libertate. Ce inseamna pentru tine libertatea?
Libertatea este esenta existentei mele. A artei mele. Inseamna sa ai puterea de a-ti alege drumul, de a-ti exprima gandurile fara teama si de a trai conform propriilor valori. Este o resursa vitala care ne permite sa crestem si sa evoluam ca indivizi si ca societate. Filmul subliniaza importanta acestei libertati si ne aminteste cat de pretioasa este atunci cand este amenintata sau restrictionata.
Filmul ANUL NOU CARE N-A FOST va aparea in Romania la scurta vreme dupa premiera mondiala de la Venetia.Care e principalul tau mesaj catre publicul cinefil sau curios sa vada filme romanesti?
Principalul meu mesaj pentru public este sa vina cu inima deschisa si sa se lase purtat de poveste. ANUL NOU CARE N-A FOST este o invitatie la reflectie asupra trecutului nostru si asupra valorilor pe care le pretuim. Este un film care te va face sa razi, sa plangi si sa te gandesti la ce inseamna cu adevarat libertatea si rezilienta umana. Sper ca publicul sa iasa din cinema cu o noua perspectiva si cu o apreciere mai profunda pentru istoria noastra comuna. Sunt convinsa ca se vor bucura de el.
Joci, in continuare, roluri diferite, sensibile si puternice, in teatru si in film.
Cat din documentarea sua procesul de lucru pentru fiecare rol are un impact interior, schimba ceva la viziunea sau perceptiile tale asupra vietii, asupra interactiunilor umane?
Fiecare rol pe care il joc ma transforma si ma imbogateste interior. Documentarea si procesul de lucru pentru fiecare personaj ma obliga sa explorez noi fatete ale umanitatii si sa ma pun in pielea altora. Aceste experiente imi schimba viziunea asupra vietii, imi adancesc empatia si intelegerea fata de diverse perspective si realitati. Este un proces continuu de invatare si crestere, care ma face sa apreciez si mai mult complexitatea interactiunilor umane.
Cum iti incarci bateriile, in special in perioadele foarte incarcate? Ce muzica te bucura? Ne poti impartasi una din piesele din playlistul tau de energie, bucurie?
Pentru a-mi reincarca bateriile, imi place sa ma retrag in natura, sa citesc o carte buna sau sa petrec timp de calitate cu familia. Muzica este un alt refugiu pentru mine – ma ajuta sa ma relaxez si sa ma reenergizez.
Am fost recent la Londra la doua concerte si va recomand albumul de debut al Oliviei Dean si orice album de-ale lui Nils Frahm.
Unde te vedem in film si teatru anul acesta?
Anul acesta, ma puteti vedea in mai multe proiecte interesante atat in film, cat si in teatru. La Teatrul National Bucuresti sunt implicata in doua spectacole noi, unul regizat de David Schwartz si celalalt de Alexandra Badea, pe care le astept cu nerabdare.
Toate celelalte spectacole in care joc se vor relua si ele din septembrie.
In plus, astept cu entuziasm si premiera filmului „Interior Zero”, regizat de Eugen Jebeleanu.
In ceea ce priveste spectacolele din stagiunea trecuta, am avut premiera „Descult in Parc” de Neil Simon, regizata de Claudiu Goga, la Brasov, si ma bucur sa anunt ca acest spectacol se va relua in toamna.
