De astazi, HBO Max prezinta Spy/Master un  serial in 6 episoade care prezinta o saptamana din viata lui Victor Godeanu (Alec Secareanu), mana dreapta a lui Nicolae Ceausescu si cel mai important consilier al acestuia care este insa agent dublu si vrea sa fuga din Romania.

Este ajutat de o agenta Stasi sub acoperire si fosta iubita (Svenja Jung, Deutschland ’89), dar si de un agent CIA (Parker Sawyers, Southside with You), ca sa evite agentii KGB si spionii propriei tari (Ana Ularu si Laurentiu Banescu), pe deplin constient ca dezertarea ii pune familia in pericol de moarte.

Serialul va trezi multe nostalgii publicului roman pentru ca, desi e fictiune, vor gasi trimiteri la multe intamplari din epoca comunista. Godeanu are ceva din Pacepa, sotia lui are un destin asemanator cu cel al actritei interzise pentru ca era prea frumoasa, Violeta Andrei ( e interpretata de Andreea Vasile), iar Nicolae Ceausescu – interpretat de Claudiu Bleont si Elena Ceausescu (Elvira Deatcu) au mult din aroganta si paranoia care erau celebre pentru toti romanii.

Filmarile au avut loc in Romania si in Ungaria.

Urban.ro a stat de vorba cu Alec Secareanu, actor nominalizat la British Independent Film Awards, cunoscut publicului pentru rolul din filmul God’s Own Country, pe care l-ati vazut recent intr-un alt serial HBO, Ruxx.

Personajul tau, Victor Godeanu, mana dreapta a lui Nicolae Ceausescu, e unul fictiv, desi ne duce cu gandul la Pacepa. Rolul acesta este cel mai matur dintre tot ce ai lucrat pana acum, sau din ce am vazut noi,  fie si din perspectiva faptului ca ai un copil care e adolescent, iar rolul implica o alta relatie emotionala decat ce ai avut pana acum. Cum l-ai descrie pe Victor Godeanu?

Cred ca aici ai pus punctul pe i si anume ca are o fata adolescenta. Din pespectiva lui Victor acesta este unul dintre punctele lui slabe, este zona in care el este descoperit pentru ca isi iubeste foarte mult fiica. De aceea, una dintre mizele lui foarte importante in aceasta poveste este sa-si aduca fiica in siguranta. Aceste doua povesti vor merge cumva in paralel intodeauna pe parcursul serialului.

Din punctul asta de vedere, da, e cel mai matur rol pe care l-am facut. Am mai facut un rol de tata in The Bike Thief, aveam tot o fata adolescenta care era tot la varsta de 14-15 ani. Dar aici copilul este Calcaiul lui Achile pentru el, este descoperit si va avea de suferit din cauza asta.

Stiu ca esti super preocupat de ceea ce faci pe set si foarte constiincios. De data aceasta, in relatia cu fata din film ai avut-o pe Alexandra Bob, care e o actrita foarte tanara, are 22-23 de ani si mai putina putina experienta cinematografica. Cum a fost sa lucrezi cu ea, sa o si protejezi, dar sa iti faci treaba?

Alexandra este un actor foarte bun, are un atu incredibil si anume ca arata inca a pustoaica, chiar daca are 23 de ani. Este un actor matur. A terminat facultatea la Cluj si, de la prima intalnire de casting, mi s-a parut ca a surprins personajul foarte bine. Poate nu are chiar atat de multa experienta, dar a mai lucrat si in strainatate,  are experienta in performing si, pana la urma, cum spunea si domnul Cojar, adevarul tau este la celalalt si, daca te concentrezi pe partener si reactionezi la ce-ti ofera el, vei duce si secventa pana la capat. A fost o placere sa lucrez cu Alexandra, a fost foarte profesionista si concentrata si ne-am facut treaba foarte bine.

Serialul acesta are distributie internationala, dar si actori romani foarte importanti si mari. Sunt foarte simpatice personajele Elena Ceausescu si Nicolae Ceausescu, in versiunea Elvira Deatcu si Claudiu Bleont. Cum se simte mixul dintre o scoala de actorie romaneasca versus o scoala americana si o scoala germana.

Stii ce mi-am dat seama de cand am inceput, cand am lucrat proiectul la Bienala de Arta de la Venetia? (n. red. In 2013 artistii Alexandra Pirici si Manuel Pelmus au creat cu participarea a mai multor actori momente importante din istoria artei in cadrul Pavilionului Romaniei ). In ceea ce priveste actoria, toti avem acelasi limbaj, cautam aceleasi lucruri, metodele sunt cumva similare. Nu sunt foarte multe metode de actorie si, mai devreme sau mai tarziu, daca faci o scoala, le vei intalni. A fost surprinzator cand am inceput sa lucrez afara si ma intalneam cu colegii mei pentru repetitii, sa vad ca avem acelasi tip de abordare a unei secvente. Urmarim aceleasi scopuri pentru ca, pana la urma, vrem sa spunem povestea. Deci, nu mi s-a parut vreo diferenta de abordare, de metoda intre actorii romani si actorii straini. Din contra, mi s-a parut ca toata echipa am fost pe aceeasi lungime de unda, am spus aceeasi poveste si a fost un spirit comun.

Eu cu colegii mei din scenele directe m-am intalnit inainte de cateva ori, am avut ocazia sa repetam. Inclusiv cu Parker (n. red Parker Sawyers, actorul care il interpreteaza pe cel care il ajuta pe Godeanu sa plece din tara), pentru ca alaturi de el am avut partea cea mai mare de secvente si, din prima zi, am discutat sa ne intalnim pentru repetitii. Aveam in fiecare saptamana o zi doua in care, in timpul nostru liber, ne pregateam secventele care veneau in saptamana urmatoare, plus secvente in avans. Intotdeauna incercam sa ne pregatim secventele in avans si ne-a ajutat foarte mult pe set asta, mai ales ca, uneori, s-a schimbat programul si a trebuit sa filmam secvente care erau programate peste 3 sau 4 zile. Pentru ca eram pregatiti, am putut sa acceptam schimbarea cu optimism si cu buna dispozitie.

S-a filmat in casa lui Ceausescu din Primaverii si in Palatul de la Snagov. Ce stiai despre locurile astea inainte sa ajungi sa joci in film?

Nimic concret. Auzisem de ele, stiam ca exista, dar nu am fost niciodata sa vizitez nici casa din Primaverii, nici palatul de la Snagov. Si am vorbit si cu colegii din echipa si nu multi romani au fost sa le vada. Vorbeam cu regizorul (n red. Christopher Smith), care era si el surprins ca palatul nu are multi vizitatori romani, ci mai multi straini.

Cum ti s-au parut?

In casa din Primaverii eu nu am filmat. Am filmat in palat, Mi s-a parut impresionant. Abia dupa ce am ajuns acolo mi-am dat seama de ce romanii nu le viziteaza. Ar trebui sa dea o suma de bani care nu stiu exact cat e, sa se programeze pentru ca nu este deschis publicului oricand, apoi sa vada acest lux si aceasta opulenta in care traia Ceausescu, in timp ce poporul roman facea economie la electricitate si manca salam cu soia si asa mai departe.

Omul asta avea o piscina interioara facuta cu mozaic si toalete cu aparatura din aur, si tot felul de lucruri de genul asta. Nu stiu daca ne-am detasat de perioada aceea astfel incat sa putem sa le privim ca la muzeu.Trezeste mult prea multe sentimente mixte in noi.

Din documentarea ta, ce te-a surprins cel mai mult despre epoca si despre securisti si serviciile secrete externe, zona in care este personajul tau.

Am aflat foarte multe lucruri despre cum era organizata Directia de Informatii Externe, cum se numea atunci. Am pus tara intr-un context socio -politic-istoric si mi-am dat seama ca, la sfarsitul anilor 70, Romania nu o ducea chiar foarte rau din punct de vedere economic. Din punct de vedere tehnologic chiar era pusa la punct cu industria si am aflat ca se facea spionaj industrial. Vorbeam cu regizorul, cu Chriss, si imi spunea ca publicul din Vest o sa fie un pic confuz, pentru ca au impresia ca tot ce era dupa ce blocul estic, era sub KGB. Dar fiecare tara din blocul estic avea serviciul secret propriu.

„Inca suntem o societate destul de cicatrizata dupa cei 40 de ani de comunism. Cumva, e interesant ca un subiect de genul asta trezeste in continuare amintiri si discutii. Fiecare are cate o intamplare, cel putin una care merita povestita; era o perioada a extremelor, nu aveai voie sa vorbesti, nu aveai libertati.”

Si Romania se rupsese de ceva timp de Uniunea Sovietica, in momentul in care Ceausescu s-a opus trecerilor tancurilor sovietice prin tara ca sa invadeze Cehoslovacia. Am aflat multe lucruri interesante despre perioada aceea mai ales ca am avut acces la un soi de arhiva online, cu imagini din perioada, filmulete si asa mai departe.

Victor Godeanu e un personaj care are si parte pozitiva si parte negativa, din perspectiva spectatorului. Adica ne bucuram ca vrea sa plece din tara, aflam asta in primul episod. In acelasi timp, are o zona de smecherie romaneasca, stie sa se descurce in sistem. Cum l-ai vazut tu?

Total de acord. Eu nu mi-am dorit sa fac un personaj placut. Nu ma preocupa lucrurile astea. Pana la urma, oamenii au multiple straturi si un personaj, cu cat are mai multe straturi, cu atat este mai intrigant. Si Victor este tipul de om care nu ofera foarte multe informatii despre ce simte si ce gandeste. Este foarte continut. In acelasi timp, se gandeste constant care vor fi urmatoarele lui miscari.

Partea putin dificila a fost sa stiu in fiecare punct al povestii in ce moment al arcului evolutiei lui ma aflu, pentru ca de multe ori nu am filmat in ordine cronologica si ar trebui sa-mi fac foarte bine temele si sa-mi iau repere emotionale corecte alaturi de colegi.

Erai foarte mic pe vremea lui Ceausescu, dar parintii tai au trait din plin aceasta experienta. Ai discutat cu dansii despre ce ai descoperit cand te pregateai pentru rol?

Stii ce m-a surprins, apropo de parinti si de prieteni? In momentul in care vorbeam cu oameni apropiati si le spuneam despre proiectul la care lucrez, fiecare auzise despre Pacepa si avea cate o parere despre ce s-a intamplat atunci. Simplul fapt ca serialul are un subiect de genul asta va trezi discutii in fiecare grup, pentru ca toti avem reperele noastre referitoare la comunism. Fiecare l-a simtit intr-un fel, chiar si eu.

Aveam 5 ani cand a murit Ceausescu, cand a fost executat, dar chiar si anii 90 au fost au avut umbra de comunism.

Inca suntem o societate destul de cicatrizata dupa cei 40 de ani de comunism. Cumva, e interesant ca un subiect de genul asta trezeste in continuare amintiri si discutii. Fiecare are cate o intamplare, cel putin una care merita povestita; era o perioada a extremelor, nu aveai voie sa vorbesti, nu aveai libertati.

Ce te-au intrebat spectatorii straini cand serialul a fost prezentat la Festivalul de Film de la Berlin?

Am avut si public roman la Festivalul de Film de la Berlin, dar vesticii care au fost la proiectie au fost surprinsi sa afle ca exista o altfel de poveste in spatele zidului din est.

Spunand povestea noastra din perspectiva unei tari din Est publicul descopera si nuantele tarilor din zona aceasta, pentru ca fiecare tara avea mizele ei. Avea fiecare serviciul secret propriu si o agenda proprie.

„Astazi, din punctul meu de vedere, traim niste vremuri istorice de libertati pe care le avem pe teritoriul Romaniei, ca acces la piata internationala si la informatie, si la libera exprimare.”

La vremea respectiva erau multe interdictii inclusiv in zona artistica. Cum crezi ca simteau actorii presiunea, mai ales ca sotia ta din film este o actrita care nu mai joaca.

Da, dar care nu mai joaca din niste motive care poate ca nu sunt politice. Am sa le spun acum doar motive conjuncturale.

 Mie mi s-a parut ca e o trimitere la Violeta Andrei, care pe vremea lui Ceausescu a fost interzisa pentru ca nu o placea Elena Ceausescu. Nu e o trimitere exacta, dar e in film un moment in care Elena Ceausescu are remarci insinuante la adresa sotiei personajului tau, interpretata de Andreea Vasile.

 Dar nu este singurul exemplu. Stiu ca au mai fost cazuri in perioada aceea de artisti, de performeri, cantarete sau actrite carora le-a fost interzisa aparitia. Nu era luata o decizie directa, nu era o circulara trimisa. Erau pur si simplu niste persoane care erau trecute pe o lista neagra de cineva din partid.

Astazi, din punctul meu de vedere, traim niste vremuri istorice de libertati pe care le avem pe teritoriul Romaniei, ca acces la piata internationala si la informatie, si la libera exprimare. Nu stiu daca Romania a mai avut o perioada de libertate atat de mare in istoria ei.

De ce le-ai recomanda oamenilor sa vada serialul? Sa mai precizez o data ca este o fictiune, nu este un film istoric in care se vorbeste despre evadarea lui Pacepa din Romania. Este o fictiune inspirata din niste fapte reale.

Este un serial cinematografic, arata ca un film american cu actori romani foarte talentati, cu o poveste specifica tarii noastre, inspirata din niste fapte reale si care ne poate da cel putin o perspectiva noua asupra vremurilor. Ar putea sa fie interesant pentru oamenii care sunt pasionati de genul asta de intamplari din istorie.

Ce proiecte ai in viitorul apropiat? Te vom vedea in vreun teatru in Bucuresti sau in Romania?

Din pacate, nu cred. Mi-ar placea foarte mult sa fac teatru din nou in Romania, dar programul pe care il am acum nu e chiar potrivit cu sistemul in care se face teatru in Romania.

Noi avem sistemul de teatru de repertoriu in care repeti cateva saptamani, dupa care iese spectacolul si se joaca de doua trei ori pe luna. In momentul in care am un proiect international, lipsesc doua, trei, chiar patru luni si nu vreau sa-mi incurc colegii de la teatru. Daca as gasi un proiect teatral care sa joace ca in Londra, in care sa stii ca ai spectacol in fiecare zi si joci de opt ori pe saptamana, doua luni de zile, cu siguranta as lua in calcul un asemenea proiect in Romania.