Il stiti pe Alexandru Tomescu din perspectiva violonistului de exceptie, cel care canta pe o vioara Stradivarius care i-a apartinut initial muzicianului Ion Voicu. A avut concerte la New York, Seul, Tokio, Paris, Londra, Roma etc si, in paralel cu cariera internationala, organizeaza annual Turneul Stradivarius care aduce muzica clasica aproape de multi romani din tara.

Alexandru este insa si un pedagog dedicat, organizand masterclass-uri anuale in care le arata tinerilor cum se practica muzica clasica privita din mai multe perspective care ii ajuta in perfectionare, unde puterea mentala si disciplina sunt esentiale.

Am vorbit cu Alexandru Tomescu despre aceste aspecte ale educatiei muzicale care pot fi adaptate si pentru cineva care doar asculta muzica, fara sa cante la  un instrument.

Am concerte adesea cu Dragos Ilie, chitara, si pianista Sanziana Mircea. Amandoi sunt tineri muzicieni romani care au studiat in strainatate si care au redevenit activi pe scenele de concert din Romania. Cu amandoi am facut turnee,  am avut-o ca invitat in cadrul Turneului Stradivarius pe Sanziana mai multi ani. Are si un spirit d-asta de antreprenor cultural, a avut o scoala de muzica in Bucuresti, acum preda in Italia.

Dragos are o cariera stralucita de chitarist, cu foarte multe concursuri castigate, a facut doctorat in Statele Unite si s-a intors, a revenit in tara. Poate am si eu o particica de vina in chestia asta pentru ca l-am avut ca invitat in Turneul Stradivarius din 2022.

De fapt, acesta era unul dintre scopurile invitarii acestor tineri muzicieni stabiliti in strainatate in turneele mele. Pentru ca pot sa vada ca in Romania se poate face muzica, exista proiecte culturale de valoare, exista interes pentru muzica clasica.

Dragos a prins curaj si a zis ca revine in tara pentru a sprijini dezvoltarea unui cadru cat mai potrivit pentru tinerii care studiaza muzica clasica; a facut la Iasi, orasul lui natal, o  scoala de chitara si facem numeroase proiecte impreuna. Zilele trecute a avut primul lui recital la Sala Mare a Ateneului. Cantam acum in strainatate, un program foarte, foarte frumos, de Paganini, cu sonate de vioara si chitara. Predam impreuna, am facut doua editii de masterclass la Cabana Caraiman, avem cursuri de vioara si de chitara.

Acum cativa ani mi-ai povestit despre puterea de concentrare pe care trebuie sa o aiba un muzician. Eu ma gandesc la tine ca la un sportiv de performanta, pentru ca pregatirea ta necesita un antrenament zilnic. Exersezi multe ore pe zi. E pur si simplu o rigoare si o rutina, ca la un sportiv de performanta. Si m-am gandit daca faci exercitii de concentrare mentala sau exercitii de mental fitness ca sportivii.

Sa stii ca da, e un lucru foarte important. Ma bucur ca l-ai adus in discutie. Am discutat cu multi oameni care au facut performanta in diverse domenii, cu Tibi Useriu, cu David Popovici, cu Simona Halep. Si toti mi-au spus, fara exceptie, ca cea mai importanta putere a lor este forta mentala. Ceea ce mi-a dat de gandit. Am incercat sa ii provoc atat pe studentii mei, cat si pe elevii cu care lucrez la masterclass, sa se gandeasca inainte sa cante, sa vada lucrarea in intregimea ei, sa conceapa din punct de vedere muzical ce forma vor sa ii dea.

Si concentrarea asta mentala este intr-adevar foarte, foarte importanta, pentru ca orice om de scena, orice om care vorbeste, care canta in public se confrunta la un moment dat cu senzatia aia de trac, de blocaj. E un lucru foarte, foarte complex, foarte complicat.

Stii, desigur, celebrul studiu facut in America, care spunea ca cel mai mult si mai mult americanii se tem de vorbitul in public, nu de moarte. E ceva mai inspaimantator decat moartea.

Si e foarte important sa fii foarte centrat pe tine insuti, sa fii centrat pe muzica pe care o ai de cantat, pe ce ai tu de facut, pentru ca artistul este foarte vulnerabil pe scena unde se pot intampla tot felul de lucruri in sala, de la un telefon care suna, la oameni care fac galagie sau o coarda care se rupe.

La vioara orice se poate intampla si trebuie sa fii pregatit, pentru ca artistul pe scena ar trebui sa fie ca pestele in apa. Acolo esti tu, in elementul tau, tu poti sa controlezi tot ce se intampla acolo, trebuie sa fii constient de puterea asta nemaipomenita pe care o ai si sa stii cum sa o gestionezi.

Eu am incercat la cursurile pe care le tin la cabana Caraiman, impreuna cu Dragos Ilie, sa le oferim copiilor exact deschiderea in directiile astea de care ai amintit. Pe langa cursurile de vioara si de chitara, am avut invitat un psihoterapeut care a discutat cu ei despre spaimele lor, despre tracul de scena, despre cum isi gestioneaza emotiile si asa mai departe. Am avut un instructor de yoga care i-a ajutat sa isi corecteze postura. Cantatul la vioara si la chitara ajunge sa dauneze grav sanatatii, daca nu faci nimic in sensul asta, deci partea fizica e foarte importanta.

Si am avut si un specialist in marketing care i-a invatat cum sa comunice ceea ce fac. Nu mai e suficient doar sa canti foarte bine, trebuie sa si stii in ce fel comunici lucrurile acestea. Si in ultimul rand, am avut si un medic voluntar care a tinut un curs de prim ajutor. Primul ajutor poate salva vieti, oriunde te-ai afla ca esti la o cabana, in varful muntelui, la un concert, ca esti pe strada. E o chestie uluitoare, foarte, foarte utila.

Deci am incercat sa le deschidem mintea, sa isi caute fiecare dintre ei calea personala, pentru ca in domeniul asta mental nu exista neaparat retete prefabricate. Fiecare are propria sa minte, propriile sale temeri, propriile sale puteri, propriile sale slabiciuni, iar toate acestea trebuie explorate. Mai ales cand vrei sa faci performanta.

Nu stiam ca faceti aceste lucruri, Pentru ca i-ai mentionat pe sportivi, pe Halep, pe David Popovici, sa precizam ca ei sunt niste oameni care se protejeaza de orice inseamna agresiunea informationala din jur. Nu stau pe social media, nu stau mult in online. Studentii tai cum fac? Tu cand te-ai apucat sa faci muzica era altfel: atentia, puterea ta de concentrare si spam attention tau era mai mare decat e al tinerilor de acum, ca ei sunt mult mai agresati de informatie. Cum faci sa ii ajuti sa nu o ia razna in social media?

Ce sa zic, nu poti sa ignori social media sau sa te izolezi total. Cred ca trebuie sa iti educi mintea pentru a face fata si agresivitatii din viata de zi cu zi si agresivitatii din online. Trebuie sa fii imun la o multime de lucruri de genul acesta. E adevarat ca eu am crescut intr-o perioada in care nu exista nici internet, nici telefoane mobile si eram neobisnuit de norocosi, fara sa o stim.

Eu cred ca cei care fac muzica clasica beneficiaza totusi de un atu, sa zicem in plus, si anume faptul ca muzica clasica se desfasoara pe alte durate temporale.

Adica este o simfonie de Beethoven, Simfonia a IX-a, de exemplu, care dureaza o ora si un sfert.  Ca sa te poti concentra asupra ei, fie ca o asculti, fie ca o canti, ai nevoie de o alta concentrare care depaseste cu mult atentia aceasta de care vorbim acum, de 30 de secunde. Muzica clasica curge in timpul ei si, daca vrei sa o canti bine, trebuie sa intri in acel timp, sa te ajustezi cu curgerea lui.

Simti asta si la fetita ta, care are 10 ani, cu atentia, cu puterea de concentrare, pentru ca, banuiesc, are acces la internet?

Da, numai ca n-a facut acest pas de intrare in internet, pentru ca nu stiu daca e pregatita pentru tot ce e acolo. Nici nu isi doreste neaparat. Ii plac foarte mult activitatile in aer liber, activitatile sportive, adica ii place sa interactioneze cu alti oameni, cu copii, asa ca nu a simtit nevoia sa se anestezieze in felul acesta.

Ma rog, inteleg ca pentru foarte multi parinti este extrem de confortabil sa ii puna copilului in fata o tableta cand mananca sau cand e agitat. Si gata, l-ai linistit. Dar totusi, cred ca copilul trebuie invatat cum sa isi gestioneze impulsurile, energiile, sa invete ce sa faca atunci cand se plictiseste. Mereu ii spun ”daca te plictisesti, e un sentiment extraordinar. Cele mai grozave idei din istoria omenirii s-au nascut din plictiseala”. Nu trebuie musai sa o tii ocupata cu ceva.

Tu ai crescut intr-o familie de muzicieni, iar acum ea creste cu tine. Tu ai fost, banuiesc, expus la muzica de la primele ore de viata. Ea cum percepe muzica pe care o asculta zilnic in casa? Vrea sa mearga in directia asta?

Cum spuneam, cred ca mai degraba o atrag activitatile sportive si activitati in aer liber. Intr-o vreme visa sa devina instructor de alpinism, de catarare. Mama mea, care e profesoara de vioara, a vrut sa o atraga in aceasta lume de violonisti, de pianisti, a facut ore de vioara, a facut ore de pian. Dar, cum spuneam, e mult mai interesant sa iesi in parc sau sa iesi la munte decat sa stai sa studiezi la vioara. Si o inteleg. E foarte important ca un copil sa isi urmeze chemarile lui proprii, nu sa urmeze nu stiu cerinte sau vise ale parintilor.

Sa vorbim putin despre George Enescu, pentru ca anul viitor vei avea un turneu dedicat lui.

Sunt diverse proiecte in diverse directii, asa, pe care le exploram. Sigur, la anul sunt 70 de ani de la moartea lui George Enescu. E un moment important care trebuie marcat intr-un fel. Eu m-am simtit intotdeauna foarte legat, foarte atras de personalitatea lui George Enescu. Parintii mei au fondat in 1999, Fundatia Remember Enescu, o fundatie care este activa si in ziua de azi, face zeci, sute de concerte, de concursuri de festivaluri, masterclass-uri, turnee. Mama mea implineste acum 76 de ani si organizeaza aproape cot la cot cu mine turnee, concerte.

E foarte, foarte implicata. Eu am cantat in urma cu cativa ani, toate lucrarile lui George Enescu pentru vioara si pian, impreuna cu pianistul Eduard Kunz, laureat al Concursului George Enescu.

Avem o inregistrare de o calitate incredibila care asteapta sa vada lumina tiparului, ca sa zic asa. Trebuie sa lansam acest CD cu integrala lucrarilor lui George Enescu. Si da, cant in mod constant lucrari de-ale sale. Enescu acopera o paleta foarte larga de expresivitate, pornind de la piesele sale super raspandite, Rapsodiile care sunt cele mai celebre sau Balada pentru vioara si orchestra si pana la lucrarile lui de maturitate. Lucrarile sale mai complexe opera Oedip sau cum e Sonata a treia in caracter popular romanesc, cum sunt Sonatele pentru pian.

Sunt lucrari care iti cer un anumit ragaz pentru a le asculta, pentru a le intelege, pentru a intra in energia lor. E nevoie de timp in clipa in care astepti de la muzica sa produca in tine miracole care sa te faca mai iluminat, sa te faca mai mai bun. Cum zicea Beethoven, trebuie sa-i dai muzicii timpul ei, atentie.

Adica nu poti sa stai sa asculti opera Oedip sau Sonata Adrian Enescu, sa le asculti in timp ce faci ceva la bucatarie sau in timp ce raspunzi la mailuri, mai dai cu aspiratorul prin casa si mai faci si altceva. Muzica te vrea pe tine cu totul. Dar, la fel ca in orice relatie, la fel ca in orice comunicare, nu poti sa te imparti, trebuie sa fii acolo si cu trupul, si cu sufletul.

Cum ai ajuns in proiectul lui Toma Enache, despre Enescu, stiu ca ai interpretat coloana sonora din filmul “Enescu, jupuit de viu”.

Dar nu in intregime. Este un moment in care cant o lucrare de vioara solo. Si anume prima parte din suita Impresii din copilarie. El m-a cautat cand filmul era inca intr-o faza incipienta.

Mi s-a parut ca era foarte pasionat, foarte dedicat proiectului acesta si l-am ajutat cu cea mai mare placere.

O sa fie in cinematografe in aceasta toamna.

As vrea sa ma intorc la formarea ta,  disciplina si rigoarea ta. Noi toti avem zile bune si zile proaste, cateodata n-avem chef sa facem niste lucruri. Tu exersezi disciplinat in fiecare zi. Simona Halep, David Popovici la fel. Cum  reusesti sa te motivezi sa exersezi chiar si atunci cand n-ai chef? Ma gandesc ca e ceva din ce ne-am putea inspira si noi.

Da, as vrea sa am asa o solutie magica, intr-adevar. Si atunci cand esti violonist sunt zile dificile. Astea sunt zilele cele mai grele, cele in care nu ai chef sa faci nimic sau, pur si simplu, esti absorbit in alte proiecte, dar ajungi sa te cunosti cu timpul si ajungi sa iti dai seama ca fiecare pauza costa. Si e necesara intr-adevar aceasta rigoare de care ai amintit si tu. Ajungem iarasi la forta mentala; pentru ca tu decizi in cele din urma. Da, domne, n-am chef, imi pun vioara in cui si am plecat sa ma plimb prin padurea asta. Dar daca vrei sa faci performanta, daca ai un concert care se apropie, nu iti permiti sa faci ceva de genul acesta si atunci trebuie sa exersezi. Si de multe ori, tocmai exersand, reusesti sa reconstruiesti acea stare de echilibru, acea stare de creativitate pe care trebuie sa o accesezi. Nu e intotdeauna usor, intr-adevar.

Am intalnit foarte multi tineri care au talent, dar pe langa talent, mai e nevoie de o multime de alte ingrediente si daca lipseste unul dintre ele, unul dintre ele fiind aceasta rigoare de care ai amintit, nu poti sa ajungi sa faci performanta.

Si intrebarea ultima este dintr-o zona de introspectie personala. Daca e sa te gandesti la tine, pentru ce trasatura din caracterul tau ti-ai multumi? Sa iti fii recunoscator pentru ceea ce esti.

Cred ca pentru indrazneala, pentru curaj. Pentru multe din deciziile pe care le-am luat, ca pentru multe momente din viata fiecaruia, a fost nevoie de curaj. Ai nevoie de curaj ca sa iesi pe scena, sa canti. Conceptul de Beethoven, spre exemplu, e un element foarte important si frumos. Asta inseamna, dupa cum ai zis, inseamna ca a fost o lupta acolo, in tine, candva, ca sa faci pasul acela.

Eu, ca personalitate, sunt mai degraba introvertit. Sunt exact opusul unui om de scena. Dar orice lucru se poate, se poate construi.

E frumos sa stie lumea ca esti introvert. Si banuiesc ca multi dintre tinerii care vor sa se expuna mai ales in directia muzicii clasice, au mega emotii si teama de a fi judecati aspru.

Tinerii sunt foarte, foarte prudenti, de aceea isi seteaza de multe ori obiective mai jos decat ar putea ei cu adevarat. Dar orice lucru poate fi convertit, orice teama poate fi depasita. E nevoie de efort, de perseverenta, de munca. Atunci cand esti plictisit, cum ai zis, e nevoie sa stii ca ai ceva de facut. Adica e nevoie de o determinare foarte puternica.

Cand vei mai avea urmatorul masterclass?

O sa-l facem in vara anului viitor. Le anuntam de obicei pe facebook pentru inscrieri.

M-am bucurat foarte mult ca anul acesta copiii au fost mult mai curajosi fata de prima editie, au fost mult mai deschisi. Chiar am avut un participant, un violonist care ne-a cerut permisiunea la un moment dat sa impartaseasca cu noi o tehnica de meditatie, o tehnica de concentrare mentala pe care a facut-o la un alt masterclass, undeva in Elvetia.

Banuiesc ca pe vremea cand tu faceai scoala nu se punea problema asta. Nu se discuta despre yoga si despre exercitii de concentrare.

Cel putin in scoala in care am fost eu, nici in ziua de azi nu se discuta aplicat. Sigur ca se studiaza psihologia, dar una e sa studiezi psihologia la modul general si alta e sa discuti despre problemele concrete cu care te confrunti cand esti artist.

Eu sper sa le deschid mintea. Ii incurajez sa gandeasca, sa ia decizii pe cont propriu, pentru ca in etapa asta de studiu a Conservatorului, a Universitatii, ar trebui deja sa fie lasati sa zboare pe cont propriu tot mai mult, adica sa fie mai degraba un dialog intre profesori si studenti ca sa ia diverse decizii, sa discute despre ideile muzicale ale fiecaruia, nu sa astepte totul gata preparat.