In timp ce lumea filmului pare ca se opreste in loc si intra si in izolare, aseara o actrita din Romania – Alina Serban- a avut emotii mari asteptand sa vada daca va castiga premiul pentru cea mai buna interpretare, intr-un film german, al German Film Awards unde era nominalizata. Ceremonia s-a desfasurat la Hamburg, s-a transmis in online.

Alina n-a fost castigatoarea, dar nominalizarea in sine e o recunoastere a muncii sale pentru Gipsy Queen, un film in care e mama a doi copii si practica box… in cea mai lunga secventa “dintr-o singura bucata” filmata vreodata.

Pentru rolul din Gipsy Queen, Alina a primit deja premiul pentru cea mai buna actrita, anul treut la festivalul de film de la Tallinn.

Desi nu e important decat in context motivational, Alina e de origine rroma, a locuit pentru o vreme intr-un centru de plasament si , cu o ambitie exceptionala, astazi este absolventa a Royal Academy of Dramatic Arts si e prezenta cu munca ei in festivaluri internationale.

“Seule a mon mariage”, “Gipsy Queen” sunt doar doua dintre productiile in care ai jucat si vorbesc despre rromi. “Marea Rusine”, spectacolul pe care l-ai scris si regizat e tot despre rromi.

Consideri o datorie sa te implici in productii care vorbesc despre rromi?

Eu ma consider o povestitoare si imi folosesc instrumentele artistice pentru a spune povestile in care cred, indiferent daca ele se refera sau nu la rromi.

Intr-adevar, reprezentarea rroma este importanta pentru mine, nu doar pentru ca am aceasta istorie in spate, dar mai ales pentru ca eu am crescut vazand portretizari distorsionate – fie exotice, fie pline de stereotipuri. Ori eram prezentati ca fiind numai muzicanti si trebuia sa distram lumea, ori eram „cei rai”.

Productiile in care ma implic vin sa aduca in prim plan latura umana, pe care inca nu am prea vazut-o. Asta cred ca este si datoria artistului, sa puna o oglinda in fata societatii in care traim. Crescand intr-o familie de rromi si traind in societatea romaneasca, mi-am dorit sa-mi aduc contributia. Sa intorc orglinda si sa aduc povestea de acasa, cea umana. O poveste despre oameni, cu calitatile si defectele noastre, o poveste pur si simplu despre viata.

E o forma de marketare – actrita care interpreteaza rolurile de rromi?

Avand in vedere ca a declara public ca esti rrom nu a fost niciodata ceva cu care sa ai succes, nu m-am gandit sa folosesc asta ca o tehnica de marketing. Mi-am afirmat public etnia de la inceput pentru ca stiam ca reprezentarea e importanta. Desi am absolvit Royal Academy of Dramatic Arts in Londra, unii directori de casting ma vad doar prin prisma etnica, ceea ce de multe ori ma limiteaza ca actrita, dar cred in mine si in ceea ce pot eu sa ofer unui rol, indiferent de registrele personajelor interpretate.

Rolurile pe care le-am jucat in “Singura la Nunta Mea” si “Gipsy Queen” au fost recunoscute din punct de vedere actoricesc si nu aveau legatura cu etnia. Ultima nominalizare vine recent chiar pentru Gipsy Queen in cadrul German Film Award, pentru cea mai buna actrita in rol principal.

Noi, in Romania, nu suntem inca obisnuiti cu diversitatea. Din pacate, vedem aceleasi fete care joaca in productiile mainstream, de tv sau film. Apoi, avem de-a face si cu tipuri de jurnalism de senzational, care incearca sa descrie lucrurile unidimensional.

Sigur ca avem nevoie de mult mai multi actori si actrite rrome, oameni de culoare, oameni cu dizabilitati, oameni descrisi in toata plenitudinea lor umana. Sa vedem productii care sa ne faca mai curiosi, pentru ca viata nu este descrisa in linii drepte, iar lucrurile sunt mult mai nuantate decat am crezut sau ni s-a spus cand eram mici.

Filmul Gipsy Queen nu a ajuns inca in Romania. Ne povestesti putin despre el?

Gipsy Queen este un film cu o parte de poveste universala, a unei mame care incearca sa ofere copiilor sai o viata mai buna, in care ne putem regasi cu totii. Si in plus, mai are si scenele foarte puternice de box. Ali este o mama singura cu doi copii, imigranta in Germania, care se lupta atat in ring, cat si in viata de zi cu zi pentru demnitate, respect si o viata mai buna. Ce are Gipsy Queen interesant este ca reprezinta o premiera in cinematografie, fiind cele mai lungi scene de box filmate fara cut (4 runde). Va promit ca este un film de vazut!

Si va veni si in Romania. Era programat initial pentru toamna, dar in contextul actual va fi nevoie sa ne adaptam.

Ce a fost cel mai provocator? Ai luat lectii de box ca sa te pregatesti?

Tocmai pentru ca ne-am asumat ceva ce nu mai fusese facut pana atunci – cea mai lunga scena de box filmata – nu stiam sigur daca o sa reusesc. Nimeni nu putea sa spuna care va fi rezultatul. Dar i-am promis atat lui Huseyin Tabak, cat si mie insami, ca nu o sa renunt. Am crezut amandoi foarte tare in aceasta poveste, cu atat mai mult cu cat este si dedicata mamei lui. Ea, ca imigranta kurda (din Turcia) in Germania, a fost o inspiratie pentru Huseyin in crearea personajului principal.

Aici, in tara, m-am antrenat la sala de box a dlui. Marian Cocos, in Bucuresti. Totodata, m-am antrenat cu Steluta Duta in Buzau si dl. Voicilas. Dupa cum stiti, Steluta este medaliata national si international. Pentru mine a fost o onoare sa ma antrenez cu oameni valorosi ai boxului romanesc. In Hamburg m-am antrenat cu Maria Lindberg, care imi este si oponenta in film si e campioana mondiala. Asadar eu, cu nici patru luni de box, aveam in ring un campion mondial. A fost din nou o onoare, dar si o provocare pe care nu o pot descrie foarte bine in cuvinte. Va invit sa vedeti ce ne-a iesit.

• 

• 

• 

Mama mea a fost, de fapt, inspiratia principala pentru modul in care urma sa interpretez personajul, fiindca am vazut-o pe ea luptand asa de tare pentru mine si fratele meu.

Filmul e si despre relatia mama fiica. Cat de important a fost pentru tine sa pui pe ecran o asemenea relatie?

Pentru mine a fost important sa vedem povestea de viata a unei femei. Sa o vedem asa cum vedem si femeile din viata noastra. Femeia din povestea noastra se intampla sa fie si rroma. Huseyin mi-a spus ca filmul este dedicat mamei lui, iar citind scenariul, eu am regasit-o pe mama mea. Mama mea a fost, de fapt, inspiratia principala pentru modul in care urma sa interpretez personajul, fiindca am vazut-o pe ea luptand asa de tare pentru mine si fratele meu. Mi s-a parut accesibila aceasta experienta si asta am incercat eu sa transpun. Ma bucur ca personajul este rrom, insa filmul este universal, povestea este complexa. Nu ai doar dinamica relatiei mama-fiica, ci si cea a relatiilor de putere, gasesti referinte despre toate straturile vietii. Ne face sa intelegem complexitatea relatiilor, noi putem gresi fata de parintii nostri, si ei pot sa greseasca fata de noi. Cum si noi la randul nostru cand devenim parinti, putem fi eroi in ochii copiilor nostri, dar si sa ii dezamagim.

Cu cine ti-ar placea sa lucrezi din Romania?

Sincera sa fiu, sunt foarte multe persoane cu care mi-ar placea sa lucrez. Insa cel mai mult ma intereseaza proiectul si contextul sau, nu neaparat persoana. De fapt, tot ceea ce imi doresc este sa imi ating maximum de potential ca artist. Nu numai ca actrita, dar si ca regizor.

Perioada aceasta a izolarii pe care o traim e si una in care avem timp sa ne gandim la multe ale noastre, sa fim recunoscatori pentru ce avem si am trait. Daca ar fi sa-ti multumesti tie pentru ceva, pentru ce ti-ai multumi?

Cred ca mi-as multumi pentru capacitatea de a vedea dincolo de conditii, de a nu fi considerat contextul in care am crescut, si cu care deseori ma confrunt, ca pe o sentinta sau ca pe un dat. Ma bucur ca am fost atat de incapatanata sa cred in povestile pe care le spun si nu am lasat lucrurile din exterior sa-mi determine viata intru totul.

• 

• 

Daca ar fi sa alegi pe cineva sa-i multumesti, cine ar fi si pentru ce i-ai multumi?

Nu exista doar o singura persoana pe care as putea sa o aleg, doar clipind imi vin in minte o sumedenie de persoane din viata mea carora ar trebui sa le multumesc. Desigur, pornesc de la mama mea, cea mai importanta persoana in viata mea, apoi cei apropiati care mi-au fost alaturi de cand visele mele erau doar pe hartie si pareau imposibile. Prietenele mele care m-au sustinut in peste 11 ani plini de dubii, frici, dar si momente frumoase. As vrea sa le multumesc tuturor oamenilor buni pe care i-am intalnit in calatoria mea, dar si celor care mi-au lasat ”cicatricile” care ma fac sa fiu cine sunt astazi.

Vorbind despre Gipsy Queen, nu pot sa nu ma gandesc la Huseyin Tabak care mi-a oferit ocazia sa joc un rol in care am crezut intru totul si care ma onoreaza.

Cand se va termina cu izolarea, ce proiecte in teatru ai?

Mi-ar placea ca alaturi de Centrul National de Cultura al Romilor si Teatrul Excelsior sa reluam piesa de teatru „Marea Rusine”, pe care am scris-o si regizat-o. Mi-ar placea, desigur, sa reiau si un one-woman show, pe care tot eu l-am scris, se numeste „Cel mai bun copil din lume”.

Pe langa teatru, am terminat si postproductia primului meu scurtmetraj, „Bilet de iertare”, pe care as vrea sa il transform intr-un lungmetraj si care isi incepe deja drumul la festivalurile de film. Sunt foarte curioasa, sa imi tineti pumnii, sa vedem cum va fi primit atat pe plan national, cat si international.

Gipsy Queen va fi distribuit în România de The Story Lab, divizia de content a grupului de comunicare Dentsu Aegis Network.