Interviu. Cristian Stan, Head of Special Events Sublime Romania „Muzica trap este o revolta, este un glas de disperare care spune “We don’t need your education”. Nu luati versurile ad litteram.” Imediat dupa amenda pentru Gheboasa la UNTOLD, Sublime Romania a anuntat un concert pe 31 noiembrie la Filarmonica Banatul din Timisoara.
Editia din acest an UNTOLD a fost marcata de amenzile date de jandarmerie,.mai intai artisului trap Gheboasa, apoi cateva zile mai tarziu lui Cheloo si Ombladon de la Parazitii si lui Macanache, pentru „cantece cu versuri care contin un limbaj vulgar, licentios sau rasist”, conform anuntului Jandarmeriei Cluj.
In contextul unor amenzi date la un eveniment privat, pentru un act de pe o scena, am vorbit cu Cristian Stan, Head of Special Events Sublime Romania, companie organizatoare de evenimente artistice activa de 20 de ani pe piata noastra, care are in palmares unele dintre cele mai mari turnee nationale pentru Holograf, Directia 5, Smiley sau spectacolele la Sala Palatului cu Badea, Bordea si Micutzu…
A doua zi dupa disputa online cu amenda data lui Gheboasa pentru versurile cantate la UNTOLD, Sublime Romania a anuntat un concert cu Gheboasa, pe 31 noiembrie la Filarmonica din Timisoara. E o forma de protest pentru ca vorbim de o data care nu exista. Cata lume s-a prins ca anuntul e un protest, semnalizarea unei situatii grave?
Cam jumatate dintre cei care au vazut mesajul.
Noi am inceput de la a face o gluma cu substrat. Cum este toata comedia, pana la urma. Nu e doar ca sa radem, ci si ca sa aratam niste stereotipuri din societate.
Iar faptul ca acum un an, daca nu ma insel, la Filarmonica Banatul, concertul unui alt artist (de manele) a fost anulat, facea foarte organic si amuzant ca urmatorul pas, in absurdul intregii situatii, sa fie anuntul unui concert de trap la Filarmonica.
Data am pus-o special inexistenta, pentru ca nu a fost o campanie agreata, bineinteles, nici cu Filarmonica, nici cu managementul artistului si nu am vrut sa inselam pe nimeni. Era efectiv o activare menita sa atraga atentia asupra acestui fenomen al cenzurii. Mai mult decat atat, oamenii nu s-au prins si, literalmente, nimeni nu a facut vreo referinta la numele concertului – “Dau moda”, respectiv titlul cantecului care dadea numele concertului lui Jador. (nota redactiei, cantaretul de manele interzis la Filarmanica anul trecut)
Ati avut reactii contra?
Foarte multe. Au fost multi oameni care au zis ca asta a ajuns Filarmonica, ca da, promovati toate gunoaiele si toate non-valorile. Dintre cei putini care s-au prins, s-au dus foarte mult in zona “Ce muzica este asta, de ce facem lucruri de genul asta?” Dar actiunea si revolta noastra nu erau despre genul muzical sau calitatea momentului artistic, ci despre faptul ca un act artistic, indiferent cum este el, indiferent cat de vulgar, indiferent cat de minuscul, de antisocial, are dreptul sa fie exprimat in forma lui. Pentru ca daca noi interzicem astazi trap-ul, maine putem sa interzicem manelele, poimaine rock-ul si raspoimaine…vom ajunge bine.
Au mai existat asemena discutii si in alte domenii. Imi amintesc reactiile la afisul unui spectacol de teatru in regia lui Radu Afrim, “Wolfgang” (Teatrul Tineretului, Piatra Neamt), care era cumva mai indraznet, dar departe de a fi vulgar. Si tot asa, s-au facut petitii si s-au adunat semnaturi din tot judetul caci: “Cum e posibil sa se intample asa ceva in orasul nostru?”. Iar asta fara ca oamenii sa fi vazut spectacolul, care de altfel a
fost apoi selectionat in Festivalul National de Teatru.
Lucrurile o pot lua razna foarte tare, este foarte greu de stabilit unde are sens sa tragi linia. Foarte multi au replicat ca nu poti sa il compari pe Elvis cu Gheboasa. Sau cum poti sa il compari pe Jim Morrison cu Gheboasa?! Dar nu-l compar pe Elvis din punct de vedere artistic, compar situatia in care Elvis, in anii ‘50, era cenzurat pentru ca dansul lui, in anii aceia, le parea unora revoltator.
Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine, ca om care a crescut in acest spirit al nevoii de libertate, este sa nu cream precedente care vor escalada. Sunt nascut in 1980. Am prins 9 ani de comunism si stiu ca cenzura inainte de ‘89 a fost nasoala cu adevarat la noi, si nici primii ani dupa comunism nu au fost foarte diferiti. Si atunci a fost revoltator pentru mine sa vad ca generatia noastra nu intelege aceasta subtilitate. Nu e ok sa nu lasi oamenii sa se exprime.
De altfel, a doua zi, cand am explicat gluma, ca pare ca a fost nevoie, am scris pe afis “CANCELLED” in loc de “ANULAT”, cu o trimitere la fenomenul “Cancel Culture”.
Si o alta trimitere (se pare ca prea subtila) a fost ca am scris in descrierea evenimentului luna “Noiebrrie”, cu 2 “r”, ca trimitere la motivatia rasista a amenzii, pentru ca in prima faza doar el a fost amendat.
Pentru ca el este de etnie rroma?
Da, este rrom, vine dintr-un mediu defavorizat, a crescut in orfelinat si a muncit foarte mult sa iasa din lumea aia. Are aceasta naturalete a mediului defavorizat si chiar era victima perfecta.
Ma rog, cand si-au dat seama ca ii depaseste total, jandarmii au revenit si i-au amendat si pe Parazitii si pe Macanache, ca sa mascheze mizeria facuta in prima zi.
Dar legislativ? Ca pentru ca in speta sunt doua situatii. Mai intai e faptul ca Jandarmeria a dat o amenda pentru ceva care este pe o scena.
Exista cadrul legal prin care politia poate sa vina sa iti dea amenda tie, ca organizator de spectacole sau artistului tau, pentru ceva care este pe scena?
Din cate stiu si din cate ne-am consultat cu avocatii, nu. Eu m-am bagat in aceasta poveste fara sa am vreo relatie de business cu artistul sau cu managementul lui, aparand un principiu si atunci nu am insistat pe subiect.
Dar ca organizator de spectacole, cu show-uri de stand up unde se spun lucruri dure, vi s-a intamplat sa vina politia sa va avertizeze sau sa va dea amenda pentru ceva care era pe scena?
Niciodata, absolut niciodata. Dar exista un precedent: Satra Benz a avut aceeasi situatie anul acesta la Neversea. Acolo amenda s-a dat pentru ca au spus “militie” pe scena.
Noi am avut la Sala Palatului un spectacol de stand-up (ironic, parca, pentru ceea ce traim astazi, caci se numea “Stricam o Generatie”) in care Micutzu, la un moment dat, avea in material: ”Noi zicem m**e PSD, dar trebuie sa spunem si m**e PNL, si m**e USR”.
Evident, era parte dintr-o gluma, exista o baza serioasa si un mesaj. Si stau si ma intreb daca nu cumva vom ajunge sa vina cineva sa amendeze un artist pentru opinii politice. Pentru ca principiul pe care noi il aparam este ca, sub nicio forma, in conventia artistica nu ai voie sa intervii. Scena este o conventie. Copiii au inteles ca este o conventie, toata lumea a inteles ca este o conventie, mai putin Jandarmeria si internetul. Nu s-au revoltat spectatorii, nu s-au revoltat organizatorii, s-au revoltat niste oameni care nu erau acolo.
Am vazut o inregistrare, nu am fost la Untold. Ce m-a socat pe mine, ca spectator, ca observator, sa zicem, este faptul ca niste fetite de 16 17 ani canta versuri ca “tarfa, loveste-o”. Minorii care canta/asculta lucruri vulgare e al doilea aspect delicat in aceasta speta.
Si m-am uitat sa vad cum e accesul pentru minori la spectacole mari internationale care au limbaj licentios sau nuditate – de la Moulin Rouge la Folie Bergere: au access copiii peste 6 ani insotiti de parinti.
Ca sa fiu sincer, nu stiu care este legislatia. Noi ne intalnim periodic cu problema asta, in special in diaspora, cand facem spectacole de stand-up, pentru ca vin parinti care nu au cu cine sa isi lase copilul. Politica noastra a fost ca parintele, conform legii bunului simt, este responsabil de cresterea si dezvoltarea copilului sau. Adica este treaba lui daca considera ca poate sa ii explice actul artistic.
Altfel ajungem la celebrul: “Dar cum ii explic eu copilului ca doi barbati se tin de mana?”
E problema ta cum ii explici, la fel cum ii explici si de ce a furat arbitrul intr-un meci de fotbal, de ce nu avem sosele si asa mai departe. E exclusiv datoria ta, ca parinte, sa-i explici cum este lumea si, eventual, sa-l indrumi spre ceea ce considerati impreuna, tu si cu copilul tau, ca ar fi o cale buna. Nu este nici treaba artistului, nici a organizatorului si cu atat mai putin a Jandarmeriei, sa ne educe copiii.
Pe de alta parte daca interzici, amendezi, un act artistic pe o scena, nu rezolvi cauza. Copiii au acces oricum prin Spotify, prin youtube, prin orice la acea categorie de muzica sau acele versuri.
Imi amintesc discutia cu un impresar belgian care organiza prin anii ‘80 un spectacol de porn rock, care era efectiv rock cu porno mega explicit. Vindea 100, 200, 300 bilete la un spectacol. Pana intr-o buna zi, in care o autoritate locala dintr-un orasel din Olanda a interzis spectacolul, pentru ca asa ceva nu putea avea loc in orasul lor. Acela a fost momentul in care spectacolul a explodat, pentru ca toata lumea a vrut sa vada ce poate fi atat de scandalos incat sa fie interzis in Olanda. Si a crescut la o mie de bilete pe reprezentatie. Pentru ca, cu cat incerci sa pui mai multe restrictii, mai multa presiune pe ceva, cu atat acea chestiune ascunsa sub pres va exploda mai tare.
Se vorbeste foarte mult acum in public, mai ales in online, despre educatie si toata lumea da “like” la orice mesaj de tipul “este o problema de educatie”, aplauda frumos si da din cap ingrijorat. Dar nimeni nu propune ceva concret si, mai ales, multa lume se preface ca nu intelege ca educatia nu inseamna neaparat scoala.
Nimeni nu pune pe primul plan educatia informala ci doar se isterizeaza pe subiect cand “cineva le strica copiii”. Iar daca in mediile defavorizate ar fi un succes accesul la scoala, educatia informala este ignorata inclusiv in multe familii din medii privilegiate.
De fapt, lipsa de educatie este inclusiv faptul ca te poti gandi sa interzici un act artistic, transmitand astfel acelor copii faptul ca trairile lor nu sunt ok. Caci vor invata pana la urma sa isi foloseasca organele genitale corect, dar obedienta asta cronica nu o sa le-o mai scoti din cap. Si nici ca ceea ce simt nu au voie sa simta.
Am fost si eu, ca orice om de 40 ani, revoltat, oripilat, cum o fetita de 13 ani poate sa cante versurile acelea oribile. Apoi, am inceput sa ascult cat mai mult trap, pentru ca mi-am dat seama ca daca ei sunt atat de multi, se intampla o chestiune organica, naturala, acolo, in lumea aceea. Deci, buna.
Cand Bon Jovi a atins 10 milioane de fani pe Facebook, au postat un mesaj care spunea “10 milioane de oameni nu pot gresi” (se intampla pe vremuri cand 10 milioane de like-uri pe Facebook era enorm).
Daca artistii astia reusesc sa aduca in fata lor atat de multa lume, nu mai poate fi vorba despre o greseala. E mai util, cred, sa intelegem ce se intampla cu adolescentii, ce-i uneste, cu ce rezoneaza de acolo.
Am avut ocazia sa port discutii cu adolescenti, deoarece se mai intampla sa stam dupa atelierele de teatru ale Sabinei (n. red Sabina Branduse, actrita, sotia lui Cristi Stan) si i-am ascultat. Am vrut sa ascult real ce au de spus, nu doar sa ii aud. Multi dintre ei asculta trap si sunt premianti la scoala, citesc, au activitati extra-scolare, unii dintre ei sunt consumatori de droguri… Adica sunt oameni vii, reali, cu vise, frici si potential.
Cam atat. Eu am ajuns la concluzia ca tot ce au nevoie acesti tineri este sa fie vizibilizati (in antiteza cu invizibilizarea de care au parte), ascultati si luati in serios, pentru ca generatia noastra este extrem de aroganta. Practic, din aceasta generatie sunt parintii lor, o generatie care crede ca le stie pe toate, crede ca este foarte deschisa la minte si atunci nu mai asculta. Pur si simplu li se baga pe gat tone de meditatii si activitati extrascolare, cu scopul nobil, de altfel, “sa aiba toate conditiile ca sa reuseasca in viata.” Ei ajung sa nu mai aiba o viata a lor. Nimeni nu-i asculta, nimeni nu-i intreaba daca vor sa faca pian, daca vor sa invete si germana, si engleza, si chineza, sa faca si inot. Si exista o presiune foarte, foarte mare din cauza fricii de esec.
In viata reala, copiii astia sunt crescuti, educati informal, cu aceasta teorie ca este foarte usor sa o dai in bara si ca, pentru a evita asta, trebuie sa muncesti incontinuu, sa inveti, sa te incadrezi in standard. Ceea ce, desigur, nu e gresit in sine. Dar nici suficient.
Iar muzica trap este o revolta, este un glas de disperare care spune “We don’t need your education”. Nu luati versurile ad literam. Sunt doar versuri antisistem asa cum simt ei nevoia sa le spuna, in limbajul lor, intr-o societate hipersexualizata oricum. Vor doar sa tipe cat de tare pot ca nu e neaparat nevoie sa fie toti la fel si ca sunt mii si mii de cai pe care o pot apuca si ca vor fi bine oricum. Adica lucruri pe care noi le invatam la 40 ani, la terapie J.
Plus ca, pana la urma, asta se intampla si cu muzica noastra, care ii oripila pe ai nostri, si cu muzica alor nostri, care ii supara pe bunicii nostri si asa mai departe.