Criticat de sportive, dar apreciat de ecologisti Satul Olimpic de la Paris 2024 este considerat unul dintre cele mai sustenabile si a fost gandit in asa fel incat sa poata fi refolosit si reasezat pentru a fi luit de studenti sau tinere familii dupa ce se va termina si Olimpiada Paralimpica.

Plecand de la discutia internationala pe tema satului Olimpic de la Paris, si a sustenabilitatii acestor Jocuri Olimpice, urban.ro a incercat sa afle de la un expert international in sustenabilitate ce a fost bine la Paris, ce am putea face in Romania la evenimentele locale, dar si acasa in dreptul fiecaruia dintre noi pentru ca grija pentru mediu si planeta sa devina parte din viata noastra, in beneficiul si al generatiilor care vin dupa noi.

Cristina Balan este consultant si trainer specializat in raportarea de sustenabilitate.

Are certificari internationale si experienta in standarde pentru raportarea de sustenabilitate, sistem de management pentru organizarea responsabila a evenimentelor si achizitii sustenabile. Este inginer de mediu si a lucrat 14 ani pentru Organizatia Natiunilor Unite.

A co-fondat doua firme: una de consultanta si training in sustenabilitate (CSR BootIQ, in 2015), alta (CO2Later, in 2024) produce o platforma pentru masurarea impacturilor si raportarea performantei in sustenabilitate.

Sustine cursuri in domenii legate de sustenabilitate destinate celor care vor sa invete despre domeniu fara a mai fi nevoiti sa plece din tara pentru asta, in plus are si un curs  despre greenwashing.

La aceste JO se spune ca avem satul olimpic gandit cel mai sustenabil. Ca au dus sustenabilitatea la nivelul urmator… Muncesti de mai bine de 15 ani in evaluari de sustenabilitate, in Romania, dar si international, care crezi ca sunt punctele forte din perspectiva sustenabilitatii la aceasta Olimpiada?

Primul si cel mai important detaliu este existenta infrastructurii. Spre deosebire de multe alte Olimpiade, francezii au decis sa foloseasca si sa puna in evidenta tot ce poate oferi Parisul si imprejurimile sale – de la constructii care exista (vezi satul olimpic, Stade de France, arenele Roland Garros), deci nu au mai trebuit ridicate, la Sena si la spatiile publice pariziene atat de ample, deschise, suficient de versatile incat sa poata fi adaptate usor la arenele care gazduiesc diferitele competitii. Cat de frumos se vad gradenele pline de mii de oameni, avand in fundal obiectivele emblematice ale Parisului! Odata incheiata Olimpiada, Parisul va ramane asa cum il stim: nicio cladire in plus, niciun parc in minus.

Pretul sau costul este unul dintre argumentele pe care le aud cel mai des atunci cand particip la o discutie despre sustenabilitate. Nu iti poti imagina de cate ori aud scuza “e scump”. Iata ca, prin eliminarea costurilor cu infrastructura, actuala editie a Olimpiadei de vara tinde sa devina unul dintre cele mai ieftine evenimente de profil din istoria recenta. Acesta ar fi al doilea detaliu.

Al treilea: totul a fost gandit inca din faza de planificare. Organizatorii de evenimente care se respecta folosesc in activitatea lor un sistem de management care ii ghideaza in tot ceea ce tine de planificarea si productia unui eveniment, achizitii, parteneriate cu toti actorii (de exemplu autoritati, institutii de reglementare, firme de curatenie, reciclatori, sponsori, ONGuri), materiale de toate felurile (vezi medaliile), resursa umana, si, ceva ce pare neobisnuit, traditiile locale. Vorbim despre un standard international, ISO20121, care a fost folosit prima data in 2012, la Olimpiada de la Londra, si a fost actualizat anul acesta, in timp util pentru a-i ghida pe organizatorii JO Paris 2024 cu ultimele detalii. Nu insist, cine e interesat poate cumpara standardul si il poate studia, chiar folosi.

Nu in ultimul rand, comunitatea locala. Putini stiu ca in tot angrenajul organizatoric au fost si sunt implicate sute de afaceri sociale. Vorbim despre firme ai caror angajati provin din categorii vulnerabile, indiferent ca ne referim la persoane cu orice fel de deficiente sau la imigranti.

Ar mai fi si alte detalii, dar spatiul e limitat.

Bun, acum urmeaza momentul de hate: unii dintre sportivii nostri, apoi si alte loturi, au decis sa paraseasca satul olimpic din cauza conditiilor improprii. Lipsa climatizarii (aer conditionat) in conditii de temperaturi extreme este un factor deloc prietenos cu odihna si performanta. Am simtit asta cu totii si in Bucuresti, in vara aceasta. E greu sa gasesti un echilibru, iar linia aceasta, in sustenabilitate, este cel mai greu de atins: cum faci sa nu consumi inutil resurse, sa nu afectezi mediul, sa nu deranjezi comunitatea, dar sa traiesti confortabil? E foarte greu. Sunt lectii din care invatam permanent.

Anul acesta am avut artisti ca Taylor Swift sau trupa Coldplay care au comunicat reusitele lor in domeniul sustenabilitatii si protejarii mediului, in timpul uriaselor turnee mondiale. Cat a fost real si cat a fost PR?

Eu nu as include-o pe Taylor Swift printre campionii sustenabilitatii. Este implicata civic, este cunoscuta prin actele de filantropie, dar cu sustenabilitatea nu are inca o relatie.

Referitor la ColdPlay, sa spunem ca inca astept un raspuns de la ei, pentru ca le-am cerut niste date care sa demonstreze ca acele procente pe care le vehiculeaza ei sunt calculate corect. Stim de la scoala – iar tu stii asta mai bine ca mine – ca matematica e mereu obiectiva. In lipsa unor numitori clari si in conditiile multor necunoscute, e greu sa ajungi la o concluzie corecta si un rezultat satisfacator.

Din punct de vedere PR, ColdPlay a gasit o nisa care atrage o anumita categorie de public: un public mai educat si mai atent la impacturile negative directe si indirecte. Bravo lor, la ColdPlay ma refer, insa atentie: un astfel de public nu poate fi pacalit. Ori persoane din publicul la care ma refer au constatat ca trupa a venit la Bucuresti cu un avion privat. La fel se deplaseaza si Taylor Swift. Ultima oara cand am verificat, cantitatea de biocombustibili folosita in aviatia civila reprezenta 0,2% din consumul total la nivel mondial.

Noi avem vreun artist care sa fie preocupat real, constant de sustenabilitate? Sau avem evenimente organizate eficient din punct de vedere al sustenabilitatii?

Incep cu a doua intrebare: nu. Cine se supara pe mine si vrea sa-mi demonstreze contrariul, sa-mi prezinte certificarea ISO20121. Autoevaluarile nu ma conving. Certificarea presupune un audit independent, iar procesul pentru a obtine o astfel de certificare inseamna cam 2-3 ani de munca. Una dintre conditiile necesare obtinerii certificarii tine de siguranta oamenilor (organizatori, participanti). In conditiile in care multe dintre evenimentele din Romania se desfasoara in spatii care nu au autorizatie de la ISU, obtinerea unei astfel de certificari este o misiune aproape imposibila.

Despre artisti, nu stiu, mai ales ca prin “artist” ne putem referi la multe categorii: actori, dansatori, pictori, muzicieni… Chiar nu stiu pe cineva nu doar vocal, ci model de urmat.

„In maxim doi ani, fiecare club de fotbal, fiecare federatie va avea un Sustainability Officer. E un semnal puternic ca lucrurile se misca in niste zone puternic rezistente la schimbare mai ales cand vorbim despre sustenabilitate.”

Esti unul dintre cei mai importanti experti si traineri romani pentru sustenabilitate, te consulta marile companii din zona divertismentului?

Nu ma consider o persoana importanta, dar e drept ca ma numar printre foarte putinii oameni din lume care au o certificare in standardul amintit mai sus (ISO20121). Marile companii din zona divertismentului din Romania cred ca nici au auzit de mine, dar asta e evident problema mea, nu a lor.

Am avut insa discutii cu companii mari care sponsorizeaza evenimente de anvergura si care sunt preocupate de impacturile negative generate de evenimente. Astfel de discutii nu doar ca vor continua, ci se vor intensifica. Asta pentru ca sponsorii mari au de anul acesta niste cerinte legale cu care trebuie sa se conformeze: legislatia ii obliga sa se uite cu mare atentie la toti furnizorii, deci implicit si la organizatorii de evenimente.

O sa zici ca fabulez, dar pentru ca tot am pornit de la Olimpiada, iata un aspect pe care te invit sa il urmaresti in timp: in maxim doi ani, fiecare club de fotbal, fiecare federatie va avea un Sustainability Officer. E un semnal puternic ca lucrurile se misca in niste zone puternic rezistente la schimbare mai ales cand vorbim despre sustenabilitate.

Care sunt cele mai dese greseli pe care le vezi legat de evenimentele de la noi?

Nepasarea fata de siguranta oamenilor. Pentru mine e socant sa vad ca organizatorilor pur si simplu nu le pasa ce se poate intampla in cazul unei situatii extreme, mai ales ca sunt si ei, si angajatii lor implicati.

Apoi, vesnica pasare a raspunderii. Daca se intampla ceva grav, cine e tras la raspundere: organizatorul? Autoritatea locala? Furnizorul? Artistul? Fiecare da vina pe celalalt, toti se spala pe maini.

Urmeaza dezinteresul fata de comunitatea pe care o afectezi. Desigur, un eveniment poate aduce in comunitate niste surse de venit, dar a facut cineva o analiza sa vada cat pierde o comunitate din cauza evenimentului? Ce se intampla cu rata criminatitatii in timpul unui eveniment, creste sau scade? Cat de mult cresc preturile si cat de (in)suportabile devin ele pentru localnici? De deseurile ramase in urma cine de ocupa si cu ce bani? Cu zgomotul ce facem, mai ales ca si animalele au de suferit? Poluarea produsa de un trafic inexistent in mod normal pe cine afecteaza? Importurile de materiale sau echipamente de ce nu sunt inlocuite prin achizitii de la furnizori locali? Nu romani, ci locali, adica cei din imediata proximitate a locului in care se desfasoara evenimentul.

Daca mai multi organizatori de evenimente si-ar pune aceste intrebari, daca ar incerca sa gaseasca solutii, nu scuze, am fi cu totii o treapta mai sus.

Poti sa explici in termeni foarte pentru novici de ce e util sa urmarim ca proiectele in care sutem implicati sa fie sustenabile?

Pentru ca vrem sa ne fie tuturor bine – si azi, dar si saptamana viitoare sau peste un an. Pentru ca viata trebuie sa fie buna si frumoasa in general, nu doar pe durata unui eveniment. Pentru ca a aduce impreuna o comunitate fara a afecta o alta comunitate este cel mai admirabil lucru pe care il poate face un organizator de evenimente.

Pentru mine, ideea de sustenabilitate nu inseamna doar recliclare selectiva, controlul consumului energiei si a apei (lucruri pe care le pot face eu acasa), intutitia imi spune ca rezultatele sunt mai representative la nivelul corporatiilor. Avem in Romania companii cu adevarat sustenabile?

Citeam la un moment dat ca in lume sunt peste 8 miliarde de oameni care cred ca o singura persoana nu poate schimba mare lucru. De fapt, fiecare schimbare mica poate influenta o schimbare radicala la un nivel greu de imaginat.

Corporatiile sunt mai mult sau mai putin vocale, insa depinde de temele pe care si le aleg atunci cand devin vocale. A scoate in evidenta un aspect pozitiv marunt dintr-o zona cand impacturile negative majore sunt intr-o cu totul alta zona se cheama greenwashing, iar legislatia va reglementa usturator astfel de abateri.

Sustenabilitatea inseamna o transformare a companiilor. Mai precis, si a companiilor, pentru ca schimbarea ar trebui sa se manifeste la nivelul intregii societati. Ori stim ca, cu cat o organizatie e mai mare, deci mai birocratica, cu atat o schimbare devine mai complicata.

E mai simplu in cazul firmelor nou-create sa isi defineasca de la bun inceput un model de afaceri sustenabil. Si da, in Romania avem astfel de firme, astfel de afaceri. Cu cei mari e mai greu si am explicat de ce.

Stiu ca sunt oameni care vor zambi cand vor citi urmatoarele: in Romania avem companii cu adevarat sustenabile, da. Cu o precizare: depinde si pe cine intrebi si, desigur, depinde cine iti raspunde. Daca intrebi creatorii de topuri si clasamente, vei obtine niste raspunsuri. Daca intri in amanunt si cauti o auditare independenta a clasamentelor si topurilor respective, de dragul transparentei si al impartialitatii, ai putea ajunge la alte concluzii. Sugestia mea este ca oamenii care vor sa ia decizii in cunostinta de cauza sa treaca dincolo de primele pagini ale unui motor de cautare. Surprizele apar mereu de unde nu te astepti.

Ce putem face noi acasa?

Ooo, sunt extrem de multe lucruri mici care inseamna o schimbare semnificativa – spuneai si tu despre stinsul luminii, inchiderea robinetului sau separarea deseurilor in fractii.

Dar uite: schimbarea duzei la robinetul de apa poate crea pe piele senzatia ca temperatura apei este cu doua-trei grade mai ridicata. Asta duce la un consum redus de apa si, implicit, la un consum redus de energie, necesara pentru a creste temperatura apei.  

Un principiu de baza este ca risipa incepe la casa de marcat. Fiecare lucru necumparat inseamna o crestere a bugetului cu minim 20% – nu doar ca nu mai dai bani pe un lucru poate inutil, dar nici nu mai pierzi timpul si nu mai consumi resurse pentru a cauta si cumpara lucrul respectiv.

In materie de alimente, oamenii se pacalesc aruncand mancare care este inca buna de consum. Eu am avut in frigider un kefir expirat de patru luni, dar care a fost extraordinar de bun. L-am mancat si azi iti raspund la intrebari. Orice e pastrat in conditii de siguranta poate fi consumat fara probleme, evident dupa ce a fost verificat ca nu e stricat.

Pentru ca tot vorbim despre mancare, uite ce fac eu: ma duc la cumparaturi cu geanta termo dupa mine. Toate alimentele care au stat in magazin la frigider sunt puse in geanta termo, apoi intra acasa direct in frigider. Respectand lantul de frig, reducem riscul de risipa. Facem la fel si cu medicamentele, dar asta e alta poveste.

Incerc sa mananc mai putina carne. Nu mi-a iesit sa trec direct la un regim vegetarian, dar am redus constient consumul de carne.

Cumpar carti si, dupa ce le citesc, le donez.

Cam in fiecare an donez sticle si borcane. Ar fi simplu sa le duc la clopotele de pe strada, dar stiu cat de multa energie se consuma in topirea si refacerea sticlei. Asa ca le spal si le dau celor care au nevoie de ele.

Tot la mine acasa, de ani buni chiar, toate becurile sunt LED. Aerul conditionat e cu sistem inverter, ceea ce asigura un consum redus de energie. Avem masina de spalat vase si folosim mereu programul economic. Nu folosim baterii, ci doar acumulatori.

In ultima perioada, de cate ori nu am putut folosi transportul public, pentru deplasarile in oras am folosit un serviciu care opereaza exclusiv masini electrice.

Blocul in care stam a fost anvelopat, iar in jurul lui e plin de copaci. Nu am niciun merit aici, dar vreau sa spun ca sunt detalii care in timpul caniculei au insemnat enorm.

Nu sunt si nu suntem perfecti, schimbarea este grea si complicata si pentru noi, ca familie, dar macar depunem eforturi constient si sustinut sa reducem tot ce tine de noi sa reducem.