Intre 3 si 5 iunie, arta sub toate formele ei ajunge in satul Pestisani, judetul Gorj la fetivalul Film in Sat care are proiectii de filme romanesti, dar si momente de muzica, dans, teatru.

„Film in sat” este un proiect creat de actorul Cuzin Toma care, intr-o poveste nerostita despre generozitate si a da ceva inapoi comunitatii in care ai crescut, duce filmele apreciate la marile festivaluri internationale, dar atat de rar vazute de publicul larg din Romania, in comuna in care a crescut. Curatorul festivalului este Irina-Margareta Nistor.

In program sunt filmele Și atunci, ce e libertatea? – regia Andrei Zinca; #dogpoopgirl – regia Andrei Hutuleac; Superman, Spiderman sau Batman – regia Tudor Giurgiu; Cadoul de Craciun – regia Bogdan Mureșanu; Complet Necunoscuti – regia Octavian Strunila.

Pe langa filme, publicul poate asista la spectacolul de teatru Emigranti de Sławomir Mrożek, in regia lui Claudiu Istodor, o montare a Teatrului Mic din Bucuresti care se va juca pe scena caminului cultural din localitate.

Programul complet este disponibil pe www.filminsat.ro.

In proximitate se afla casa sculptorului Constantin Brancusi, biserica de lemn de la Francesti-Boasca construita la 1823, dar si Pestera Cioarei – cel mai vechi asezamant uman atestat din Europa. In plus, participantii vor putea vedea un monument al naturii: celebrul stejarul secular plantat la 1864 si aflat in inima satului Bradiceni.

Urban.ro a stat de vorba cu Cuzin Toma despre festivalul din satul in care a crescut, dar si despre cat au insemnat pentru el filmele din copilarie pe care le vedea la caminul cultural din acest sat, Pestisani si cum transmite traditia mai departe celor doi copii ai sai.

Faci un festival de film intr-o comuna, unde te-ai nascut.

 Te rog, este o eroare. Eu nu m-am nascut in comuna Pestisani, m-am nascut in Sprancenata, in drum spre spitalul din Draganesti de Olt. Sunt nascut pe 1 iunie, iar la trei saptamani de la nasterea mea, am aterizat in Pestisani Gorj, unde am prins radacini unde am crescut si de unde am plecat, dupa armata, in Bucuresti.

 E o comuna mare, cu 7 sate, are cinematograf?

 Exista un camin cultural care este proaspat renovat si arata foarte bine la conditii si standarde chiar europene. Pot sa spun, si ma mandresc cu asta, ca este unul din caminele culturale care a fost amenajat si are si niste programe foarte frumoase pentru copii, pentru batranii din sat. Au infiintat un club al Clubului Seniorilor acolo si tot felul de activitati.  Cinematograf nu este, dar in sat eu am crescut cu filmul care venea la noi si se “punea” in orice sala se punea film, venea tanti Valerica cu un aparat in fiecare weekend si punea film.

S-au dat filme pana in anul 89. Dupa 90 nu s-au mai dat; intr-o seara cand s-a anuntat ca vine filmul, am stat tot copilasii si am asteptat sa vina Valerica trebuia sa ne puna Zorro care n-a mai venit. Cumva cam de acolo s-a legat in mintea mea ideea: m-am intoars in sat sa pun filmul.

Nu am mai trecut pe acolo cam 20 de ani, oamenii din sat m-au vazut la televizor. Iar eu in ultimii ani, am inceput sa merg in vacanta cu copii pentru ca este o zona magica.

Dupa doi ani de mers acolo, inainte de pandemia m-am dus sa pun un film. Am inchiriat echipamentul, am luat un ecran mare, am facut un anunt pe Facebook si, surpriza, au venit peste 2 000. 2.500 de oameni..

 Si n-ai fost emotionat?

 N-am mai stiut sa vorbesc, te rog sa ma crezi. A fost o emotie mai mare decat cea pe care am trait o la CANNES. Si acolo am avut o mare emotie.

Dar ce te-au intrebat dupa prima proiectie pe care ai facut-o. Ce film era?

A fost filmul Aferim. N-au facut nimic, s-a lasat tacerea, m-au felicitat, unii plangeau apoi au plecat acasa. Stii catharsis-ul din teatru? Cam asa s-a intamplat pentru ca era un film care a schimbat ceva in ei.

Si copiii tai, care nu mai sunt chiar asa de mici pentru ca ii stiu din filme cand aveau fiecare pan in 10 ani, au fost cu tine la aceasta proiectie?

 Au fost toti ai mei, si fratii, si copiii si tot, tot satul, Au venit oamenii din Severin. Au venit oameni din Pitesti, din Valcea, din Craiova ca sunt toate acolo aproape de Herculane. Au venit pentru acest eveniment, pentru film si pentru Cuzin Toma. Firicel cum vor ei sa zica, nu mi-e rusine.

Banuiesc ca un eveniment de genul acesta te incarca emotional, iti da aripi cand vezi energia publicului care e dincolo de orice cuvant.

Absolut. De asta facem ce facem ca altfel am face actorie singuri in casa, am juca teatrul noi cu noi in oglinda. Dar trebuie sa dam ca sa ni se intoarca. Calitatea unui artist este ca, prin sensibilitatea pe care si-a permis-o, are capacitatea sa transmita o cantitate mare de energie dintr-un singur punct. E ca un bec, ca o lanterna.

Tu ca actor esti mult mai mult decat Las Fierbinti pentru ca ai jucat la majoritatea regizorilor mari din Romania. Ai fost pe covorul rosu de la Cannes. Ai fost la Berlin cu Aferim. Adica practic nu stiu daca ai fost la Venetia dar…

Au fost filmele mele.

Dar practic ai facut toate festivalurile importante. A scris New York Times de tine, a scris Variety. Mai intii povesteste-ne cum a fost la Cannes, direct de la Pestisani. Sigur, cu escala la Bucuresti

Prima experienta a mea cu un festival a fost la Berlin cu filmul “Apele tac” de Anca Miruna Lazarescu. Am jucat cu Andi Vasluianu in acest film care a fost unul dintre cele mai premiate scurt metraje si am mers la Berlin, intr-o sectiune mica, nu ni se dadea asa importanta. La Cannes unde am mers cu Comoara in regia lui Corneliu Porumboiu au fost emotii de nedescris.

Cand te-ai apucat de actorie te-ai gandit vreodata ca o sa ajungi in contexte din astea internationale foarte mari?

 Nu, niciodata. Nu puteam sa ma proiectez ca un actor de succes, dar tot timpul am avut credinta ca o sa fiu un actor bun. Pentru mine, a fi un actor bun sau un electrician bun este cel care isi stie foarte foarte bine meseria. Cel putin din punct de vedere tehnic. Iar aici, la noi, din punct de vedere tehnic inseamna sa stabilesti foarte repede un raport sincer cu oamenii din jurul tau si sa fii capabil sa respecti fiecare munca pe care o are celalalt. Cand vorbim de film nu e numai regizorul acolo, sunt o gramada de oameni care te construiesc pe tine si iti dau tie valoare, sau iti amplifica valoarea pe care o ai, daca o ai. Si atunci eu nu ma puteam vizualiza vreodata cu succes.

 Sunt preocupat de munca pe care o fac, dar ea este procesul nu succesul. Asta e o replica pe care am invatat o de la Adrian Pintea. El a fost primul care mi-a zis “Bai, Tomita sa iti placa mult ce faci”

 Cand erai foarte mic, ce te-au invatat ai tai de acasa?

Respecta-i pe cei care au mai mult si nu rade de cei care vorbesc mai frumos ca tine chiar daca nu intelegi. Asta mi-au zis tot timpul: respecta munca celuilalt si invata de la toti. Toti oamenii au calitati chiar daca il vezi mai prost decat tine. Chiar daca il vezi mai destept decat tine.

Si in contextul acesta, al educatiei, tu ai doi copii. Nicodim, pe care l-am vazut in Comoara, cred ca e mare acum.

Da are 15 ani. .

Copiii tai traiesc in cu totul alt mediu si in alte conditii decat ai trait tu. Beneficiaza si de notorietatea tatalui lor, beneficiaza si de contextul artistic al mamei lor. Cum faci sa le transmiti aceeasi determinare si ambitie, sa ramana curati si sa faca lucrurile cum trebuie cat pot de bine?

Simplu. I-am invatat sa nu se compare cu nimeni si nimic. Nu au termen de comparatie in mediul social si le-am dezvoltat dorinta si pasiunea de a citi. Copiii mei au primit telefon cand au intrat in pandemie pentru ca aveau scoala online. Nu au avut telefoane si nu au vrut pentru ca considerau ca pierd timpul. Ei au descoperit placerea cititului si li si-au dezvoltat o lume noua care ii ajuta sa viseze.

Si cum i-ai invatat cand erau foarte mici sa citeasca, sa le placa sa citeasca.

Nu i-am invatat pe copii nimic. Copilul repeta dupa tine ce faci, asa face si el.

 Noi cand incepem sa vorbim repetam dupa mama si cei din jur, dupa care ne dezvoltam noi si capatam logica cuvintelor in propozitii si asa mai departe. Cred ca totul se rezuma la sa ii arati cum sa foloseasca toate obiectele si cum sa se miste in lumea din jurul lui. Cultura face diferenta si accesul la cultura face diferenta.

 Dar amandoi au vrut sa joace in filme sau, ma rog, li s-a intamplat situatia sa joace.

Au fost luati, nu i-am dus neaparat.

Dar ai avut emotii pentru ei? Nicodim a fost si in relatie cu tine ca personaj in Comoara, regia Corneliu Porumboiu, adica era complicat.

Am avut emotii dar nu pentru ca eram si eu acolo, ci pentru ei

Meda voia si ea, chiar daca avea la 6 ani vremea aia. I-am explicat ca este rolul este pentru un baiat si nu are cum sa fie ea. De atunci a inceput sa dezvolte chestia asta ca si ea e puternica, ea nu e printesa.

Dupa aceea s-a intamplat ca Meda sa joace in Vanatorul de spirite (regia Dragos Buliga) unde are o aparitie superba.

 Si bineinteles pentru ca sunt frati, atunci voia si el in film pentru ca prinsese gustul. Dar s-a bucurat pentru sora lui. Au o relatie foarte buna copiii mei, datorita faptului ca si au dezvoltat lumea lor interioara si li s-a dezvoltat si personalitatea si s-au dezvoltat ca indivizi foarte misto, echilibrati, zic eu. Am avut grija sa fie echilibrati, nu sa nu le lipseasca nimic. Copiii au tot daca au iubirea ta si strictul necesar.

Dar daca unul dintre ei o sa zica “tata, eu ma fac actor”, ce o sa faci?

 Suta la suta are tot dreptul sa-si implineasca visul. Am incredere in el ca asta simte. Am sa am grija pe parcurs sa stie ca trebuie sa faca unele lucruri si sa e faca cat mai bine.

Meda vreasa fie cantareata. Face studii. Face canto, canta la pian. Acum a prins curaj, nu prea vroia sa se duca sa inregistreze vocea.  Vorbesc bine amandoi si engleza si franceza.

Merg intr-o zona mai pragmatica. Cred ca pentru festivalul asta, Film in Sat, vii cu bani de acasa. Ai sponsori?

Pana acum am venit cu bani de acasa, dar acum sper sa contruim contracte de sponsorizare si parteneriate. Eu n-am prins trendul in primavara si atunci oricine ar vrea sa ma ajute sa stie ca sunt aici. Sunt parteneriate cumva pentru la anul.

Dar cand zici banii de acasa, nu asa gandesc eu. Eu ma bucur ca pot sa realizez acest spectacol cinematografic care de toate, are si film, si imagini, si muzica. Il am si pe Marin Grigore. (nota mea. Actorul din rolul principal din R.M.N, filmul lui Cristian Mungiu prezent la Cannes in aceste zile, care in timpul liber compune muzica si este DJ)