Dan Chisu este actor, regizor, scenarist si producator si l-ati vazut recent pe micile ecrane intr-un serial pe Antena 1, IUbire cu parfum de lavanda, ca actor. S-a nascut pe 21 iulie 1955 si este cunoscut atat pentru activitatea sa in cinematografie, cat si pentru implicarea in proiecte culturale.
A debutat ca regizor in 2010 cu filmul WebSiteStory si a continuat sa regizeze si sa produca mai multe filme apreciate, precum Si caii sunt verzi pe pereti (2012), Bucuresti NonStop (2015) si Aniversarea (2017), 5 Minute (2020)
Inainte de a deveni cunoscut in industria filmului, Dan Chisu a fost implicat in organizarea de evenimente si in productia TV, fiind unul dintre pionierii stand-up comedy-ului in Romania. De asemenea, a fost organizatorul Festivalului Dakino, unul dintre cele mai importante festivaluri de film de la noi.

In aceste zile Dan Chisu lucreaza la un documentar despre cum a inceput Stand Up-ul in Romania. In el apar toate vedetele momentului din acest domeniu, ba chiar si precursorii genului.

Am vorbit cu Dan Chisu despre acest documentar care e in plan sa aiba premiera in aceasta toamna.

Noul tau proiect va fi un documentar despre inceputurile Stand Up in Romania. Vedetele de astazi au povestit ca au inceput in Café Deko, care era cafeneaua ta, la initiativa ta. Ce ai descoperit nou, sau ti-ai reamintit cu surprindere, acum cand faceai documentarul?

Totul a pornit de la un hard gasit la Costel care a copiat pentru el niste momente de la inceputurile Café Deko. Cand am vazut de unde au plecat si unde au ajuns astazi, mi-am zis ca trebuie sa fac un film despre aceasta evolutie surprinzatoare la care nimeni nu se astepta atunci, nici chiar eu.
Mi-am amintit cum s-a nascut Café Deko si, de fapt, cum de a rezistat desi nu dadea semn ca ar putea fi o afacere. Mi-am mai amintit ca primul afis pe care l-am pus acolo suna cam asa: “vreti sa radeti cu Stela si Arsinel, nu aveti ca cauta aici”.
Eram la etajul 1 pe scara care urca la Laptaria lui Enache dar, de obicei, toata lumea lua liftul deci nu aveam vizibilitatea prea mare. Mai cobora lumea seara cand se terminau spectacolele, dar o data s-a stricat liftul si mai multi curiosi au vazut si au intrat, neintelegand ce se intampla acolo. Un om cu un microfon si niste oameni care asculta fara sa se rida prea mult. Cred ca intamplarea a facut sa nu renunt si Café Deko sa devina leaganul stand-upului romanesc.
Mi-aduc aminte ca l-am sunat pe Bobo din Ocolul Pamantului si l-am intrebat cum merge si mi-a spus…”e arhiplin, sunt aproape 17 persoane”…
Acum Bobo a umplut in decembrie de 3 ori Sala Palatului.

Cine participa la documentar? Cine sunt vedetele din domeniu care isi povestesc inceputurile? Ai avut vreun refuz?

Nu am avut niciun refuz si am filmat deja cateva interviuri si multa ilustratie pentru documentar. Ca sa se intelega cum si cand a aparut Café Deko si fenomenul, i-am contactat pe toti care “produceau umor” inaintea nasterii stand up-ului la noi. Asa ca trecem prin Divertis, Vacanta mare, Grupul Voua, Doru Octavian Dumitru si altii. Dupa care trecem la cei care au fost primii la deko, Bobonete, Teo, Vio, Costel, Bordea, Micutzu, Radu Isac, Dan Badea si la noul val, Sorin Parcalab, Toma, Cristi Popesco, Dan Franculescu dar si primele fete care au indraznit sa se apuce stand-up. Maria Popovici, Ioana State etc.

Ai avut intotdeauna idei inaintea vremurilor din Romania, pentru ca inaintea internetului tu erai foarte conectat la tot ce se intampla cultural in strainatate. Asta e bine, ca esti deschizaator de drumuri, dar e si greu pentru ca se gasesc greu bani pt proiecte, publicul nu e obisnuit etc. Care a fost drive-ul tau, ce te-a facut sa mergi mai departe pe un drum care nu era batatorit si accesibil?

Am mai spus si o repet, cred ca cea mai mare calitate a mea este superficialitatea (rade). M-am bagat in foarte multe lucruri si nu am ajuns sa excelez in nici unul. Nu am avut decat sansa sa traiesc in occident inainte de revolutie si, odata intors in Romania (inapoiat cum mi-a spus un vames in 1990), simteam toate oportunitatile.
Asa s-au nascut Festivalul de film Dakino, care a ajuns la 30 de editii ca si Noaptea devoratorilor de publicitate care se face de 28 de ani si care se reia anul acesta dupa pauza din pandemie. Si mai cred ca a fost si ambitia dublata de un orgoliu puternic, dar si de noroc.

Care dintre ideile tale au fost cel mai greu de implementat (sau poate ca regreti ca nu au iesit niciodata la public)?

Cel mai greu a fost cu festivalul de film Dakino care in primii 10 ani nu a primit nicio finantare de la stat. Era prea devreme. Ma chinuiam pentru fiecare finantare. Dupa care expeditiile din America de Sud sau cele din Asia pentru ”gustul pamantului in 80 de mirodenii” au fost dificile atat de finantat cat si de organizat. (eram 10 oameni in Peru si 6 in Asia)
Am o singura idee pe care regret ca nu am dus-o pana la capat. Dupa ce am vazut “Lords of the dans” si “Fire of Anatolia”, m-am gandit ca daca 30 de dansatori irlandezi pot sa provoace empatie prin muzica si sincronizarea perfecta, cum ar putea sa arate 30 de calusari dansand toti pe o scena uriasa, dupa care 30 de Fete de la Capalna sau 30 de buciume ca sa nu mai vorbim de 30 de fete dansand Invartita de la Gorj, toti imbracati in costume nationale, in acelasi specatacol. Oare nu ar fi putut sa mearga prin toata lumea si sa faca reclama Romaniei si traditiilor noastre? Pentru ca, de fapt, asta faceau si “Lords of the dans” si “Fires of Anatolia, nu?

Care dintre filmele tale crezi ca lansate astazi ar fi avut alt impact? (eu ma gandesc la documentarul despre vedeta youtube Bahoi, Youtube bazaar)

Clar “Youtubebazaar” ar fi avut alt impact astazi. Bahoi a fost ca un vloger naiv al epocii lui. Incerc sa-mi imaginez cum ar fi fost daca ar fi existat tik tok-ul atunci.
Dar sigur ar fi avut alt impact si “Websitestory”, primul meu lung metraj in care, acum 15-16 ani, ii foloseam mult prea devreme pe Micutzu, Costel, Teo si Vio care erau necunoscuti pe vremea aia. Si mai cred ca si “5 minute” ar fi avut impact daca ar fi reusit sa fie lansat in cimenatografe (cu 2 zile inainte de lansare a venit lockdown-ul si nu s-a mai lansat niciodata).

Faci filme independente din totdeauna, niciodata cu finantare din proiectele pe budget. M-am gandit mereu ca breasla, desi iti recunoaste munca, nu te ajuta la finantari pentru ca li se pare ca esti oricum instarit (ai avut restaurante, festivaluri, evenimente mari de publicitate cu mult timp inaintea tuturor; mai esti si campion la poker). Si oamenii sunt invidiosi pe cei care o duc mai bine decat ei. Cand ai inceput sa faci filme si cu finantare externa propriului buget?
Am facut 9 filme independente. Am primit finantare de la CNC doar pentru “Aniversarea”. La “5 minute” producator a fost Domestic films (Adrian Sitaru), eu fiind doar co-producator.

La documentarul acesta ai parteneri financiari, te ajuta cineva? Cam care va fi bugetul lui?
Aici am partener Diud Films (pe Andrei Gheorghe cu care lucrez de peste 18 ani cred) dar surprinzator am gasit oameni generosi care m-au ajutat, din comunitatea de poker. Bogdan Capitan, Ana Bogdan, Cocea Marian si altii care au acceptat imediat sa ma sprijine mai mult din prietenie decat din dorinta de a deveni producatori de film.
De estimat un buget e mai greu fiind multe zile de filmare si destul de greu de “fugit” dupa ei, toti fiind prinsi cu spectacole in tara si in strainatate. Monajul il voi face cu Caludiu Trif cu care am lucrat multa vreme. Sper sa gasesc un parteneriat cu Chainsaw pentru post productie, Viorel Chesariu fiind in principiu interesat de productiile mele.

Cand e in plan sa aiba premiera?

Sper sa terminam filamrile in primavara-vara si sa montam in vara si in functie de post productie sa-l scoatem pe ecrane in noiembrie anul asta. Daca nu, macar in februarie anul viitor.

Nu joc poker si nici nu am cunostinte dincolo de filmele in care apar jucatori de poker, dar banuiesc ca pentru un asemenea sport (caci e un sport cu campionate mondiale) ai nevoie de multa atentie si concentrare, plus memorie. Sunt secvente in filme cum micro expresiile jucatorilor ii fac pe unii sa inteleaga daca e cacialma sau nu. Cat e realitate si cat e fictiune asta?

Ai intuit perfect. E un joc greu pe care il joci si 8-10 ore pe zi in competitiile oficiale, cu un calucul al probabilitatilor permanent iar un turneu de poker se joaca mai multe zile (6-8 zile), iar consumul si lipsa concentratiei pot usor sa te duca greseli. Iar studiul celorlalti jucatori este important mai ales ca fiecare gest sau mimica iti pot da o informatie in plus despre cartea adversarului, deci e realitate suta la suta.
Si mai e un amanunt pe care tin sa-l mentionez. Holdem (asta este denumirea acestui joc de poker care se joaca in 9 persoane la o masa) este trecut intre primele 5-6 jocuri ale mintii care intarzaie (impiedica) aparitia Alzheimer -ului (alaturi de sah, bridge, go etc).

Si cat din aceasta concentrare pentru detalii te-a ajutat ca regizor si scenarist? Adica, poti intui caracterul/ emotiile unei persoane din mici detalii?

Normal ca ma ajuta mai ales ca toti jucatorii de poker au momente in care devin actori ca sa-si ascunda starile. Si nu toti o fac bine.

Anul trecut ai jucat in “Iubire cu parfum de lavanda”… un rol despre care am scris ca iti venea foarte bine. Cum ai ajuns sa joci in acest serial?

Mi-a facut Ruxandra Ion o propunere pe care nu am putut sa o refuz. Si mai fusesem actor la Mircea Danieliuc si Nae Caramfil. Iar cum Alina, sotia mea, juca in celalalt serial (Ana mi-ai fost scris in ADN) mi-am zis ca… de ce nu…

Te-a ajutat in realizarea rolului si structura ta de regizor si scenarist? Ai fost ascultator pe set?

Am pus mai multe intrebari decat ceilalti actori si cand mi-am dat seama ca la serial tv nu se pot trage atat de multe duble ca la lung metraj, am devenit foarte ascultator. (rade)

Ca sa ma intorc la felul tau de a fi cu un pas inaintea vremurilor… ce citesti zilele astea? La ce te uiti in online? Ce filme ai vazut si ti-au placut? (ca sa ne mai inspiram si noi de la tine )
Acum sunt pasionat de tot ce apare despre fizica cuantica, am ascultat podcastul lui Catalin Moise depre asta si il urmaresc pe Brian Cox care are un stil unic.
Dintre seriale, mi-a placut mult Kaos pentru umorul cu care trateaza situatia din zilele noastre pusa pe seama personajelor din legendele olimpului.
Ultimul film strain care mi-a placut a fost “Poor things” al lui Lanthimos iar romanesc “3 km pina la capatul lumii” al lui Parvu. Aaa si “The Apprentice cu Sebastian Stan. Pentru ca era despre Trump si acum ne cam uitam toti in gura lui…(rade)