Exclusiv – Interviu Emily Alyn Lind (noul Gossip Girl): „In copilarie, m-am simtit mereu ca o straina pentru ca nu am mers la scoala ca alti copii. Asa ca tot ce stiam despre viata era de la adultii din jur care erau artisti ciudati.”
La aproape un deceniu dupa ce site-ul original Gossip Girl s-a inchis si serialul cu acelasi nume a ajuns la sfarsit, a aparut o noua generatie de adolescenti care merg la o scoala privata din New York si fac cunostinta cu realitatea cruda si transformatoare a supravegherii sociale continue.
Noul serial Gossip Girl a fost creat de Joshua Safran, alaturi de producatorii Josh Schwartz si Stephanie Savage special pentru HBO, iar primele 6 episoade din cele 12 care vor fi lansate in primul sezon pot fi urmarite deja in Romania pe HBO Go – aici.
Intamplarile bazate pe romanul scris de Cecily von Ziegesar se intampla in acelasi univers ca in serialul original iar vocea naratorului ii apartine in continuare lui Kristen Bell. In rest, totul este nou, de la protagonisti la scenariu si la contextul social – inamicul lor fiind retelele de socializare de data aceasta. Serialul a fost deja reinnoit pentru un al doilea sezon si are in distributie o multime de actori tineri: Jordan Alexander, Whitney Peak, Tavi Gevinson, Eli Brown, Thomas Doherty, Emily Alyn Lind, Evan Mock, Zión Morenosi Savannah Lee Smith.
Unul dintre cele mai intrigante personaje ale seriei este Audrey Hope, jucata de actrita americana Emily Alyn Lind.
Desi are numai 19 ani, Emily Alyn Lind are zeci de filme si seriale in portofoliu, cu o experienta de aproape 15 ani in industria cinematografica. S-a nascut intr-o familie de actori, cantareti si producatori, in care atat parintii cat si surorile ei lucreaza in showbiz, fapt care a determinat-o sa se maturizeze mult mai repede decat ar fi fost normal si sa isi urmeze pasiunile: actoria si o cariera muzicala la care lucreaza pentru bucuria sufletului ei dar pe care se incumeta, cateodata, sa o impartaseasca si cu ceilalti.
Emily Alyn Lind este ceea ce americanii numesc „old soul”, a crescut dorindu-si sa devina Bob Dylan, fiind pasionata de haine vintage si de poezie. Se considera mai mult introverta insa jobul pe care il are a impins-o sa-si depaseasca limitele si sa-si dezvolte o latura extroverta. Personajul pe care il joaca in Gossip Girl este extrovert, foarte deschis cu sexualitatea ei si o luptatoare convinsa. Pe alocuri, aduce aminte de Blair Waldorf.
Prin amabilitatea HBO, echipa Urban.ro a stat de vorba in exclusivitate cu Emily, va invitam o sa descoperiti in interviul de mai jos.
Ce te-a atras la rolul lui Audrey Hope si cum ai ajuns sa faci parte din distributie?
Propunerea a venit de la directorul nostru de casting, Cassandra, care este unul dintre directorii mei de casting preferati, ii admir atat de mult munca si toate proiectele pe care le-a facut. M-a atras faptul ca ea a hotarat sa lucreze la noul serial, mi-a cerut sa avem o intalnire pe acest subiect desi proiectul era tinut la secret in vremea respectiva. Si l-am intalnit pe Josh si am fost foarte inspirata de felul lui de a fi. Serialul a fost ca un copil al lui si cel mai mult imi place sa vad cand creatorii de filme si seriale sunt foarte entuziasmati de munca lor pentru ca energia lor ma face sa imi doresc sa fac parte din proiect. Pentru ca stiu ca daca lor le place, vor face tot ce le sta in putinta ca sa iasa cat mai bine. Cred ca atunci cand am acceptat rolul lui Audrey m-am aruncat cu capul inainte si am zis sa incerc. Si iata-ma aici.
Ce i-ai spune cuiva care a fost fan al serialului original, la ce ar trebui sa se astepte cand se uita la noile episoade?
I-as spune sa se uite cu mintea deschisa, cu siguranta. Este foarte foarte diferit si cred ca asa e cel mai bine pentru toata lumea. Stiu ca multi oameni au fost ezitanti si au spus ca nu veti reusi sa recreati original. Insa nu am incercat sa facem acest lucru si nu cred ca ar trebui sa incerce nimeni sa recreeze ceva din trecut pentru ca nu functioneaza. Cred ca e distractiv faptul ca am reusit sa aducem un omagiu povestii originale, intr-un fel. Insa este despre adolescenti care cresc in acelasi mod, fiecare este o replica a celorlalti, e ceva ce se intampla si in lumea reala.
Am citit ca esti mai mult introverta iar personajul tau e oarecum opus, daca imi permiti sa spun asta. Ce provocari ai gasit descoperind personajul Audrey Hope, cat de mult te-a scos din zona confort?
Da, asa e. Pe de o parte, cred ca Audrey nu ma scoate din zona de confort atat de mult. Insa spun asta pentru ca imi place sa gasesc parti din ea cu care sa relationez sau incerc sa preiau lucruri de la alti oameni care seamana cu ea. Cred ca Audrey, la fel ca toti colegii ei, are 3 fete. Se ascunde in spatele unei fatade de perfectiune insa ajungi sa vezi cum viata i se prabuseste in cap si tu, ca privitor, ajungi sa relationezi cu ea. Faptul ca ea se straduieste atat de mult sa pastreze fatada si construieste un zid de perfectiune intre ea si restul lumii, isi doreste sa fie acceptata si e obisnuita sa fie un model pentru ca asa a fost mereu. Si o mai are si pe mama ei care se prabuseste si ea. Il mai are pe iubitul ei de lunga durata si pe noul tip care apare, are o multime de emotii pe care nu le-a mai simtit pana acum. Cred ca e un drum al ei pe care exploreaza multe lucruri si isi da seama ca nu e atat de diferita fata de cum ar vrea sa o stie restul lumii.
Pe langa noua distributie, unul dintre elemente noi in noul serial este ideea diversitatii care reflecta ceea ce se intampla astazi printre adolescenti si tineri cand vine vorba de rasa, orientare sexuala si probleme legate de gen. Crezi ca serialul este si o platforma pentru schimbarile sociale?
Cred ca e bine sa iei totul cu un pic de sare pentru ca, cu Gossip Girl, nu stiu daca dezvaluim tocmai schimbarile sociale. Adica avem un serial despre copii foarte bogati de pe Upper East Side iar universul lor pare nerealist, nu stiu daca i-as lua neaparat ca exemplu. Serialul nu este despre o situatie reala oricum. Insa cred ca face o treaba foarte buna in privinta diversitatii si cred ca mai avem mult de cucerit pe partea aceasta.
Moda este un element foarte important al serialului si ai avut ocazia sa porti zeci de tinute de la designeri de top si case de moda de lux, ai facut o multime de sedinte foto, ai fost la Saptamana Modei. Insa in realitate, tu esti o mare fana a hainelor vintage si a magazinelor de vechituri. Care e relatia ta cu moda si cu hainele vechi care au istorie?
Ador hainele vechi! Dar Erica, designerul de costume al serialului, care a lucrat si pentru serialul original, a reusit sa faca o treaba atat de buna si ne-am distrat atat de tare incat m-a facut sa apreciez foarte mult ideea de high fashion. Pentru ca exista o poveste, o intreaga istorie si este o forma de arta, pana la urma. Inainte, nu aveam respect neaparat pentru moda. Insa cu Erica, am reusit sa gasim piese si mici detalii care fac referire la anumite trasaturi ale personajelor, lucruri care ii fac pe fiecare dintre ei diferiti si unici in felul lor. A reusit sa faca speciale inclusiv uniformele scolare care ar fi putut fi cele mai pamantesti si banale tinute. Fiecare personaj iese in evidenta si a fost foarte distractiv sa lucrez cu diferiti stilisti si designeri. Am fost in Paris, m-am distrat cu o multime de oameni din moda si am aflat o multime de idei prin care designerii sau oamenii din moda au reusit sa militeze pentru anumite lucruri, sa fie activisti pentru schimbari importante. Istoria modei e fascinanta, YSL a creat primul costum pentru femei si a fost o parte importanta a revolutiei feministe, un lucru pe care multi nu il stiu. Moda are puterea sa schimbe lumea, sa faca afirmatii pe care nu le poti pune in cuvinte. Si cred ca asta e si unul dintre lucrurile importante despre serialul nostru.
Cand ma documentam pentru acest interviu, a trebuit sa-mi reamintesc de cateva ori ca este vorba despre cineva de 19 ani pentru ca lucrezi de la varsta de 6 ani, ai fost in atat de multe filme si seriale si ai si o cariera muzicala. Stiu ca iti place muzica foarte veche, old school si ca toata copilaria ti-ai dorit sa fii Bob Dylan. Te simti ca un suflet batran?
Da, asa cred, asa as zice si eu. In copilarie, m-am simtit mereu ca o straina, ferita de lume pentru ca nu am mers la scoala ca alti copii. Asa ca tot ce stiam despre viata era de la adultii din jur care erau artisti ciudati. Asa ca am invatat de la ei si am avut fazele mele. Am avut o perioada emo, si o perioada punk, o perioada in care am fost pop cu parul cret. Am avut multe faze insa am sarit peste multe altele si mi-am dat seama foarte devreme ce vreau sa fac, cine sunt si am mers pe drumul meu ghidata de asta. Ma simt increzatoare in cine sunt azi.
Ai vorbit in trecut despre cum vezi arta ca o forma de terapie. Si dincolo de actorie, te exprimi artistic prin muzica. Cum functioneaza procesul de creatie si cat de importanta e muzica pentru tine?
E foarte important pentru mine. Stii, dupa ce lucrez zi de zi la seriale si filme, m-am obisnuit sa intru dintr-un proiect in altul, sa filmez si sa plec acasa iar la finalul zilei, pot sa imi traiesc viata pentru ca personajul de pe ecran este editat si nu sunt eu. Iar un proiect precum Gossip Girl e cu atat mai diferit pentru ca s-ar putea sa joci rolul respectiv aproape 6 ani, nu stii niciodata. Pe de o parte, nu poti sa lasi in spate tot ce traiesti. Insa pentru mine, e important sa imi las personajele la locul de munca. Cand ajung acasa, noaptea, de obicei am de repetat pentru ziua urmatoare si poate alte pregatiri de facut. Asa ca incerc sa imi programez mereu lucruri care ma fac fericita. Iar cu muzica, am niste lupte interne pentru ca e un proces terapeutic pentru mine si sunt foarte recunoscatoare pentru asta. Insa de cele mai multe ori nu-mi vine sa o lansez pentru ca pun foarte mult din mine in muzica mea, eu o scriu, eu o compun si imi vine sa o pastrez doar pentru mine. Pentru ca dupa ce o lansez in lume, ar putea deveni inca un lucru pe care il fac ca sa imi castig existenta. Asa ca voi continua sa creez muzica in continuare si sa pastrez o parte pentru mine. E atat de placut sa nu am termene limita de predare sau de munca, sa stiu ca imi aduce bucurie si e un rasfat doar pentru mine.
Ai crescut intr-o familie de profesionisti in actorie si showbiz, cum vad ei traiectoria ta, sunt foarte mandri de tine?
Da, sunt foarte foarte mandri, bineinteles. Iar eu sunt recunoscatoare pentru ei. Este o industrie foarte stranie mai ales pentru un copil care creste in interiorul ei insa faptul ca am avut familia alaturi de mine si nu am fost singura, a fost un lucru tare bun si sunt foarte recunoscatoare pentru asta. Si ne pretuim unii pe altii, sunt mandra si eu de tot ce creeaza si lucreaza fiecare dintre ei. Avem o legatura puternica.
Daca ar fi sa iti multumesti si sa iti fii recunoscatoare tie pentru ceva, pentru ce ar fi?
Vreau sa imi multumesc pentru ca sunt empatica chiar daca e foarte greu sa fiu cateodata. Am la fel de multe probleme ca toata lumea si sunt lucruri la care lucrez zi de zi. Insa cred ca sunt foarte empatica si e ceva care ma ajuta si ma raneste in egala masura. Lucrurile cele mai bune sunt cateodata si cele mai urate. Asa ca imi multumesc ca am continuat sa am empatie chiar si cand nu ar trebui sa am.
