In aceste zile avem pe ecrane filmul Ferrari, despre viata personala si profesionala a lui Enzo Ferrari, celebrul magnat italian al industriei auto. 

Rolul lui Ferrari, fostul pilot de Formula 1 care si-a construit propria fabrica si a infiintat bine cunoscuta marca auto, este jucat de Adam Driver intr-o pelicula de regizorul care a facut istorie in filmele de actiune Michael Mann („Heat” si „Collateral”). Filmul ii mai are din distributie pe Penelope Cruz, Shailene Woodley, Patrick Dempsey, Gabriel Leone.

Filmul se bucura deja de critici frumoase in presa din toata lumea si il are in echipa de productie pe Grigore Puscariu, art director.

Urban.ro a vorbit cu Grigore Puscariu despre colaborarea sa la acest film, intr-un interviu exclusiv.

Fotografii Profimedia, arhiva personala

Foto portret: Rares Helici

Cum ai ajuns in proiectul Ferrari?

Printr-un  proiect comercial filmat si dezvoltat in Romania de o echipa internationala, majoritatea celor implicati avand in background proiecte de film. In 2022 am lucrat la acesta reclama pentru un brand danez de electronice, care avea ca si concept o scenografie suprarealista. Asa  am cunoscut-o pe scenografa cu care am colaborat la filmul Ferrari, Maria Djurkovic.

A fost o interactiune foarte placuta, mai ales pentru ca ea avea niste conexiuni emotionale cu Romania si intelegea cultura noastra. Tatal ei era dintr-o familie nobila din Muntenegru de origine sarba, iar cei mai buni prieteni ai ei sunt din familia Cantacuzino.

Mi-a povestit ca este in discutii pentru filmul Ferrari de Michael Mann. Am glumit cu ea spunandu-i ca  “as da bani sa lucrez la proiectul acesta”. A tinut minte iar cand a inceput proiectul mi-a dat un mail in care m-a intrebat daca sunt disponibil si daca sunt interesat.

(nota redactiei. Maria Djurkovic are o nominalizare la Oscar pentru “The Imitation Game”, si a mai lucrat pentru filme ca “Tinker Tailer Soldier Spy” ,“The Hours”, ”Red Sparrow”, ”The Dig”, “Mamma Mia!” etc)

Banuiesc ca ai sarit in sus de bucurie.

A fost o bucurie mare dar si putina teama pentru ca venea cu anumite resonsabilitati.

Am fost din primul moment atentionat ca Michael Mann este foarte exigent si un foarte bun specialist in masini. El fiind, de altfel, colectionar de masini vechi si  unul din producatorii principali ai filmului „Ford vs Ferarri”.

Cat timp ai stat in Italia?

6 luni din care 3 de pregatire si 3 de filmare.

Au fost 60 de zile de filmare  din care 10 cu 2 echipe de filmare.

Ce parti din decorul filmului sunt semnate de tine?

Am lucrat la dezvoltatul decorurilor pentru garajul lui Scaglietti, la linia de asamblare a masinilor de curse Ferrari si la zona boxelor din cursa de F1, asa cum au fost la cursa din 1957 – Marele Premiu al Frantei. Scaglietti a fost un domn care avea un garaj in Modena anilor ’50 in care, repara si modifica masini de curse, in special Ferrari . Ferrari a observat calitatea muncii lui si a vrut sa lucreze cu el. Mai tarziu l-a luat in fabrica Ferrari si i-a facut sectia lui, in care si-a pus in practica ideile la o scara mult mai mare.

In aceste decoruri m-am implicat de la desenat pana la proiectat si supervizat.

Pe langa asta toate masinile din film au fost in grija mea si a unei echipe internationale de profesionisti cu experienta in construirea masinilor de curse – Auto Action, Campana.

Eu am fost Art Director pentru vehicule.  Practic, m-am ocupat de tot ce inseamna masinile care apar in cadru de la masinile de figuratie din spate, care trec prin cadru (autobuze, masini, camioane), pana la cele “de cursa” care au fost construite special pentru acest proiect si o parte din ele au fost accidentate in actiunea filmului. Unele masini au fost inchiriate din muzee sau din colectii particulare. In total au fost folosite 380 de vehicule.

Dintre acestea, 9 masini au fost construite pentru scenele de curse. Au fost folosite sasiuri existente de masini Caterham, care au fost modificate astfel incat sa poata fi adaptate la design-ul mai multor modele: Ferrari 335 , 315,  Maserati 450, Ferrari 801.

Si ai avut acces la arhivele Ferrari?

Am avut contact direct cu Directorul Ferrari Classiche, Gabrielle Lalli, care mi-a facilitat acesul la multe informatii necesare in documentarea pentru filmul nostru.

In colaborare cu Ferrari am reusit sa finalizam ultimele piese necesare masinilor de joc pentru o cat mai buna acuratete.

„Acum, la Ferrari, am reusit cumva sa ma detasez de toata experienta si sa il vad cu alti ochi, asta datorita jocului actorilor, imaginii,scenografiei si a regiei lui Michael Mann. A reusit sa ma prinda si sa ma bage intr-o  poveste care sa ma tina cu sufletul la gura pana la final. „

Ai lucrat la multe filme internationale si ai vazut multi regizori si actori mari la lucru. Te-au surprins cu ceva Michael Mann sau Adam Driver in timpul filmarilor?

M-a surprins Adam Driver pentru ca am vazut-o mai intai pe Penelope Cruz care are o anume energie – o prezenta spectaculoasa, nativa, si credeam ca lui ii va fi greu sa ii faca fata in confruntarile directe. Ma gandeam ca poate fi umbrit de ea. Ferrari este un personaj foarte complex si profund si Driver s-a transformat atat fizic cat si spiritual in cine a fost Enzo in 1957, anul in care fabrica Ferrari a fost la un prag de faliment si intr-un moment de cumpana al vietii lui personale. Pentru mine rezultatul jocului lui Adam Driver este pe masura numelui.

Filmul Ferrari dupa cartea biografica a lui Mrock Yates “The Man and the Machine“ a fost un film greu de realizat.

 Michael Mann a vrut sa-l faca de aproape 20 de ani dar a fost foarte dificila toata productia unei asemenea povesti.

 Cand am vazut rezultatul final in cinematograf, mi-am dat seama ca toata munca a meritat pentru ca filmul a reusit sa surprinda spiritul, atmosfera si impactul pe care l-a avut Ferrari in Italia si in lume, in istorie.

Cand vezi un film la care ai lucrat, te poti distanta sa vezi ca un simplu spectator? Cum a fost cand ai vazut Ferrari?

Bineinteles ca nu am cum sa vad un film la care am lucrat ca un simplu spectator, din contra, am tendinta sa supra-analizez si sa fiu foarte critic.

Acum, la Ferrari, am reusit cumva sa ma detasez de toata experienta si sa il vad cu alti ochi, asta datorita jocului actorilor, imaginii,scenografiei si a regiei lui Michael Mann. A reusit sa ma prinda si sa ma bage intr-o  poveste care sa ma tina cu sufletul la gura pana la final.

Am fost surprins sa vad cat de bine a pus in valoare detaliile masinilor si cum a imbinat sunetul motoarelor cu momentele de tensiune ale filmului. Parca am privit un spectacol de opera spus cu motoare V12.

Ai facut proiecte cinematografice foarte diferinte de la “Voyagers” – o poveste SF (cu Colin Farrell si Lily- Rose Depp) la “Django” (cu Matthias Schoenaerts, Nicolas Pinnock, Lisa Vicari), “The Contractor” (cu Chris Pine) sau “Hatfieklds & McCoys” (cu Kevin Costner). Care a fost cel mai provocator proiect dintre toate cele la care ai lucrat?

Imi plac provocarile,varietatea si imi place sa descopar si sa invat.

Dintre acestea, a fost provocator proiectul “Voyagers” pentru ca am ajuns sa lucrez cu oameni care facusera filme la care visam sa fac parte atunci cand am inceput sa lucrez la scenograf, proiecte in care poti sa creezi o lume, un univers.

(nota redactiei. Scott Chambliss e cel care a facut Production Design pentru “Voyagers” si e castigatorul al unui premiu Emmy)

Cand erai mic, erai cinefil?

Cu siguranta. Mai ales in perioada dinainte de ‘89, cand familia aducea casete video, iar eu cu varul meu mai mare ne uitam  fericiti de cate 20 de ori  la Batman  sau la Razboiul Stelelor…

Dupa revolutie am inceput sa inchiriem casete, aveam abonament si era, printre primii clienti care primeau filmele noi aparute.

„Tocmai am terminat un proiect romanesc de care sunt foarte mandru si pe care abia astept sa il vad pe marile ecrane. “Cravata Galbena” (“Yellow Tie”) este un film produs 100% in Romania si a avut peste 50 de decoruri care au reprezentat locuri adevarate in care a trait personajul principal timp de 70 de ani, in peste 10 tari.”

Si cum ai ajuns sa lucrezi la filme?

Am facut arhitectura si, in timpul facultatii, am inceput sa lucrez in cinematografie atunci cand la casa de productie Castel Film mi-a fost oferit un job de desenator la un film cu decoruri foarte mari – “Les Rois Maudits” (produs si filmat in 2004).

 Asa am ajuns sa imi  descopar pasiunea pentru scenografie.

Cu un CV asa de bogat si impresionant ca al tau, dar si cu modestia ta care te-a facut sa nu dai interviuri si sa nu se vorbeasca mult de tine in tara, ai accepta sa lucrezi si la filmele regizorilor romani?

Cu siguranta accept proiecte locale. Tocmai am terminat un proiect romanesc de care sunt foarte mandru si pe care abia astept sa il vad pe marile ecrane.

“Cravata Galbena” (“Yellow Tie”) este un film produs 100% in Romania si a avut peste 50 de decoruri care au reprezentat locuri adevarate in care a trait personajul principal timp de 70 de ani, in peste 10 tari. Cu John Malkovich, Sean Bean si Ben Schnetzer.

Tot timpul am urmarit mai degraba provocarea proiectului si conexiunea cu oamenii, cum interactionam cu ei. Partea financiara nu a fost criteriul principal in alegerea unui proiect.

Voi, scenografii si art directorii din cinematografie sau teatru, aveti o mentalitate speciala; vi se spune – avem un desert, sa-l transformam intr-o oaza de verdeata – si voi faceti acest lucru, cu mijloacele voastre. Construiti de la zero si practic, in mintea voastra, nimic nu e impostibil. Duci aceasta mentalitate si in viata de dincolo de platourile de filmare?

Da, duc asta si in viata de personala. Cu amendamentul ca nimic nu este imposibil atata timp cat intelegem legile fizicii.

Dar cum faci sa dai mai departe catre copiii tai aceasta mentalitate care e un drive in viata si e ceea face diferenta intre a face genul asta de job sau a cauta linistea, fara provocari?

Pe  copii incerc sa-i pun in contactdirect cu cat mai multe experiente, cu cat mai multe elemente din mediul inconjurator. Doar prin practica putem descoperi si ne putem  dezvolta aptitudinile.

Am vazut in real decorul de la Django, la Racos, la care ai muncit, care era filigran… ceva absolut spectaculos. Cum a fost sa muncesti acolo? (nota redactiei. In craterul vulcanului de la Racos a fost construit un mic sat din Vestul Salbatic de la 1860)

A fost spectaculos dar si riscant sa construim decorul pe un sol atipic, cu multi factori de risc.

Acolo, la inceput,  mi s-a cerut un estimat vizavi de timpul de executie, un desfasurator al timpilor de executie si de predare al decorului. Nu numai ca am fost in termen, dar am reusit sa fie gata cu doua saptamani mai repede. Toate acestea au fost datorate profesionalismului de care dau dovada oamenii care lucreaza in domeniul cinematografiei din Romania.

Si ati construit iarna, pe frig…

Da, erau zile cu minus 14 grade in care stateam cate 10 ore in conditii destul de dificile, ca sa construim acest sat.

Cu experienta ta internationala, cum privesti productiile care se filmeaza la noi?

Mi se pare o afacere buna pentru statul roman.

Pe de-o parte statul are de castigat prin sumele de bani care intra si sunt cheltuite in tara, pe de alta parte castiga si comunitatile locale unde se filmeaza. Sper ca incepand cu anul acesta, odata cu noul proiect de lege si noile bugete aprobate de Ministerul Culturii, sa avem mai multe productii si la noi in tara.

Daca ar fi sa te gandesti la ceva din caracterul tau, dintr-o perspectiva budista a multumirii, pentru ce ceva ti-ai fi tu tie recunoscator pentru momentul unde esti in cariera acum?

Pentru perseverenta, clar. Si refuzul de a ma da batut.

Ce ai invatat pentru tine, ca lectie de viata, in toti anii astia de atat de multa munca si frumoasa, la un standard international foarte inalt?

Sa accept provocarile vietii. Sa fiu punctual. Sa-mi respect angajamentele.