Netflix lanseaza joi, 14 decembrie, ultimele 6 episoade ale serialului The Crown. Acoperind 50 de ani din domnia Reginei Elisabeta a II-a, productia creata de Peter Morgan a scris istorie in randul ecranizarilor de televiziune si a stabilit un nou standard pentru modul in care este ilustrata povestea familiei regale britanice. Dar a venit timpul ca serialul sa ajunga la final, sezonul al saselea fiind si ultimul.

Inca de la primul episod al primului sezon The Crown, Printul Philip este introdus drept unul dintre personajele cheie ale seriei. La inceput era sotul Printesei Elisabeta, devenind apoi sotul Reginei si continuand sa avanseze in rang si functii pana spre sfarsitul vietii sale. 

In timp ce Regina il descria deseori drept “my rock” (piatra mea sau stalpul meu de sustinere), rolul lui Philip in monarhia britanica a fost mult mai vizibil si mai marcant fata de alti consorti regali din istorie. Iar acest lucru poate fi pus pe taria de caracter si ambitia de care a dat dovada, dorind sa iasa din umbra celei mai puternice femei din lume. Rolul lui Philip in stabilitatea monarhiei va fi evidentiat in mod deosebit in ultimele episoade The Crown.

Pentru ca serialul a fost creat de la inceput pe principiul schimbarii distributiei la fiecare doua sezoane, rolul Printului Philip a fost jucat pe rand de Matt Smith, Tobias Menzies, iar in sezoanele 5 si 6 stafeta a fost preluata de Jonathan Pryce, unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati actori britanici. Mai jos va invitam sa cititi un interviu cu acesta pe care vi-l prezentam cu amabilitatea Netflix.

In varsta de 76 de ani, Jonathan Pryce avea numai 6 ani la incoronarea Reginei Elisabeta in 1953, fiind unul dintre putinii membri ai distributiei The Crown care au fost martori la intreaga domnie a acesteia. Desi a recunoscut ca nu este un fan al monarhiei britanice, a jucat exemplar rolul lui Philip, fapt care i-a adus o nominalizare la Globurile de Aur.

Desi a ajuns la varsta la care alti actori s-ar gandi sa se lase de meserie, cariera lui Sir Pryce (a primit ordinul cavaleresc al Regatului Unit din partea Reginei Elisabeta cu cateva luni inainte de moartea acesteia), este pe o panta ascendenta si abia in ultimii ani a inceput sa ii fie recunoscut talentul la scara larga, in special din partea criticilor din Hollywood.

Ascensiunea lui a inceput in 2015 cand s-a remarcat in rolul lui Thomas Wolsey in drama de epoca Wolf Hall. In anii imediat urmatori, 2016-2017, l-a jucat pe High Sparrow din serialul Game of Thrones si pe Sir Stuart Strange in Taboo. 

Rolurile lui aclamate au continuat cu prestatia din The Wife (2017) alaturi de Glenn Close si cu The Two Popes (2019) alaturi de Anthony Hopkins, care i-a adus prima nominalizare la Oscar din cariera. De-a lungul carierei a castigat doua premii Laurence Olivier pentru prestatiile pe scena teatrului englez, doua trofee Tony pentru prestatiile de pe Broadway in Comedians (1977) si Miss Saigon (1991) si doua nominalizari la Emmy cu Barbarians at the Gate (1993) si Return to Cranford (2010). A mai jucat si in Brazil (1985) al lui Terry Gilliam, Age of Innocence (1993) al lui Martin Scorsese si Carrington (1995) al lui Christopher Hampton. 

Mai jos va invitam sa cititi un interviu cu Jonathan Pryce despre ultimele episoade The Crown si emotia pe care a simtit-o la moartea tragica a Printesei Diana.

Cum a fost cand ati revenit pentru al saselea si ultimul sezon din The Crown?

A fost la fel de interesant ca si inceputul sezonului cinci. O multime de aspecte noi in acest sezon. Povestea continua. Greu sa spun cu adevarat ce simt in legatura cu asta. Stiam povestea. Asteptam cu nerabdare construirea relatiei dintre William si Printul Philip. Stiam cu totii ca acesta este ultimul sezon al intregului show, asa ca, intr-un fel, asteptam cu nerabdare sa-l vad.

Unde il gasim pe Printul Philip la inceputul sezonului si ce ne puteti spune despre arcul sau de-a lungul sezonului?

Ei bine, cred ca povestea lui Philip incepe intr-adevar cu moartea Dianei si cum sa administreze raspunsul fata de public. Cum ar raspunde Familia Regala. Si, bineinteles, stim cu totii cum au raspuns si este interesant sa vedem cum sunt luate acele decizii, ca si cum ai fi o musca pe peretele Familiei Regale. Si exista un fel de predare al stafetei mentoratului Dianei pentru ca acesta sa devina mentor si alinare pentru William.

Este greu sa reintri in personaj dupa o pauza scurta? A trebuit sa munciti din greu pentru a regasi voci, maniere?

Nu, odata ce le-ai gasit, si in sezonul cinci le-am gasit foarte bine, ai multa incredere ca ai facut-o deja, astfel ca am revenit si mi-a placut sa fiu el, fara sa mi se para o sarcina dificila. Si cred ca, intr-un fel, m-am simtit mai increzator si mai linistit in legatura cu interpretarea lui Philip. Da, mi-a placut si mi-au placut momentele in care ii vezi o latura foarte diferita fata de cea de care publicul este constient. si mi-a placut uneori sa scot in evidenta partea irascibila a lui, exact ceea ce asteapta publicul. Adica am crescut cu totii stiind ca Philip isi punea destul de des „piciorul in gura”, o expresie pe care nu am mai folosit-o de mult. Si a fost frumos sa am ocazia sa fac asta.

Care a fost atmosfera generala pe platourile de filmare pentru acest sezon, in special avand in vedere evenimentele din viata reala?

Cred ca moartea Reginei. Ei bine, primul lucru care s-a intamplat a fost ca a afectat raspunsul la sezonul cinci, ceea ce evident a afectat si sezonul sase. O constientizare si o sensibilitate sporita fata de moartea Reginei. Dar, desigur, daca ne-am stradui sa schimbam ceva, atunci am spune ca nu am facut treaba potrivita in sezonul cinci si cred ca ceea ce facem este o continuare a acelei povesti. si, daca este ceva, ne-a facut foarte atenti si mult mai constienti fata de sentimentul public, emotiile pe care oamenii le aveau fata de Regina. Ne-a amintit de importanta ei in societate si, de asemenea, ne-a amintit ca exista o parte uriasa a populatiei careia nu-i place Familia Regala. Dar nu ne-a afectat deloc firul povestii.

“Philip are o personalitate foarte diferita de a mea. In afara de, cred, sentimentele lui fata de familie. Am o familie si ii apreciez dificultatile si preocuparile sale de a fi tata si de a fi un tata bun.”

Cat de important este departamentul de coafura si machiaj si costumele pentru dvstra?

Ei bine, imi ocupa mult timp. Mai bine spus, ii ia Juliei, artistul meu de machiaj, mult timp. Acum am ajuns la 15 minute. Inainte era o ora. Imi place peruca, imi place sa port  peruca. Si peruca lui Philip este perfecta, nu seman deloc cu el si totusi o fac si are legatura cu aspectul creat de par. 

Si costumele, Amy Roberts, absolut cel mai bun designer de costume cu care am lucrat vreodata. Imi cer scuze tuturor celorlalti designeri de costume preferati, dar Amy, angajamentul ei si ochiul ei sunt pur si simplu minunate si ati crede ca da, se distreaza de minune facand toate costumele pentru femei, dar costumele mele sunt imaculate si sunt facute la comanda si croite pentru mine pe aceleasi linii pe care le-a avut si Philip. Este o transformare completa. 

Si imi place ca, desi uneori am simtit ca am adus prea mult din mine intr-un rol, un rol inventat, un rol imaginar si nu as putea sa fac asta cu Philip. Are o personalitate foarte diferita de a mea. In afara de, cred, sentimentele lui fata de familie. Am o familie si ii apreciez dificultatile si preocuparile sale de a fi tata si de a fi un tata bun. A fost interesant de urmarit ca ceva care a venit de la mine. Dar costumele sunt grozave. 

Din pacate, costumele sunt atat de croite pentru Philip si pentru o anumita perioada, incat nu prea vreau sa pastrez niciunul dintre ele. Este mare pacat. S-ar putea sa le modific pentru a arata putin mai moderne.

Imelda Staunton a spus ca, in ceea ce priveste costumul, odata ce ai experimentat perfectiunea in croitorie, este destul de greu sa te intorci la pijamalele de acasa. Ma intreb daca costumul lui Philip a afectat felul in care va imbracati?

Nu, nu, abia astept sa ies din costum. Nu sa ma bag in pijamale! E bine sa fii el atatea ore dintr-o zi, dar apoi sa uiti de asta.

„Persoana care nu prea are putere este peste tot, pierzandu-si cumpatul, strigand, facand orice. Dar aceste persoane sunt solide in modul in care isi traiesc viata. Concluzionand toate acestea, a fost unul dintre cele mai distractive si cele mai placute lucruri pe care le-am facut vreodata.”

Exista o dubla interpretare ciudata in vizionarea The Crown, mai ales cand vine vorba de evenimente relativ recente. A fost afectata portretizarea de propriile amintiri ale evenimentelor? Este bizar sa joci evenimente de care va amintiti?

Este bizar, mai ales in jurul mortii Printesei Diana. A fost prima data cand nu aveam control asupra emotiilor mele cand am auzit. M-am trezit, era de fapt prima dimineata intr-o casa noua, iar fiica noastra dormea in aceeasi camera cu noi, deoarece dormitorul ei nu era gata si imi amintesc ca am pornit radioul si am auzit ceva ciudat despre Diana si Paris si m-am gandit… ce naiba. Apoi am pornit televizorul si a fost un soc. Atat sotia mea, cat si eu am plans din cauza asta. Nu m-am gandit niciodata ca voi plange pentru un membru al Familiei Regale. Dar parca nu era un membru al Familiei Regale, ea reprezenta ceva cu totul diferit. 

Asa ca, jucand acea perioada ca membru al Familiei Regale si stiind antagonismul publicului fata de Familia Regala pentru ca nu au reactionat in modul in care publicul dorea ca ei sa reactioneze sau avea nevoie ca ei sa reactioneze, a fost foarte interesant sa explorez ce se intampla intre Regina si Philip si cum au fost luate acele decizii, cum s-au prezentat in public, declaratiile publice despre Diana. S-au instrainat de ea. A fost o perioada extraordinara prin care sa trec din nou. 

Imi amintesc cand filmam in Scotia si Christian, regizorul episodului despre moartea Dianei, a pregatit un film despre acel moment si l-am urmarit in Scotia, la hotel si nu m-am putut opri din plans. Nici cameramanul care a filmat sau regizorul. A fost un moment extraordinar. Am retrait trezirea din somn si ceea ce am ascultat la radio.

Cred ca sunt atat de multe evenimente sumbre filmate in acest serial si ati mentionat gandurile sumbre pe care le-ati avut, dar filmarea The Crown cu o veche prietena, Imelda, este amuzanta uneori?

Nu este niciodata amuzant in timp ce filmam. Nu, asta ar fi fatal. Sunt momente intre filmari cand poti sa razi, dar nu este necesar sa te prostesti. Exista un sentiment de responsabilitate fata de scenariu, fata de personaje si ajuta doar daca ne pastram concentrarea. Dar asta nu inseamna ca spunem ca este o atmosfera sumbra. Ocazional, cand esti foarte fidel personajului, ai un sentiment ca poti simti ca echipa de filmare ar putea crede ca este amuzant, dar nu vrei sa-l joci la fel de amuzant. Nu ar functiona. 

Si este ceva placut la disciplina si am vorbit despre asta in trecut cu Imelda, despre cum economia personajelor, este ceea ce face sa le joci cu adevarat, nu trebuie sa exagerezi tot timpul. Cred ca vezi asta foarte mult la oameni puternici, oameni serios puternici. Cu cat fac mai putine, cu atat sunt mai aproape de persoana reala. 

Persoana care nu prea are putere este peste tot, pierzandu-si cumpatul, strigand, facand orice. Dar aceste persoane sunt solide in modul in care isi traiesc viata. Concluzionand toate acestea, a fost unul dintre cele mai distractive si cele mai placute lucruri pe care le-am facut vreodata.