Interviu. Mariana van Zeller (realizator Ilegal, National Geographic):”Am intervievat cativa hackeri din Romania. A fost foarte fascinant, nu stiam ca Romania este un astfel de Centru pentru hacking in intreaga lume.”
National Geographic Romania difuzeaza din 23 februarie un nou sezon al seriei de documentare Ilegal, despre pietele negre din diferite zone, de la traficul de organe sau arme, la piata drogurilor sau a hackerilor.
Acest al treilea sezon a adus-o pe realizatoarea Mariana van Zeller si in Romania, unde a mers in casa unui hacker faimos care i-a explicat cum se desfasoara activitatea lui.
Urban.ro a vorbit cu Mariana van Zeller despre acest nou sezon al emisiunii Ilegal/ Trafficked dar si despre ce o motiveaza pe ea, ca jurnalist, in realizarea unor reportaje din cele mai periculoase zone care implica oameni care ar ucide cu sange rece daca le-ar fi devoalata identitatea.
Mariana van Zeller are 46 de ani, este de origine portugheza dar locuieste acum in America unde a ajuns in 2001 pentru o bursa la Columbia in jurnalism. Este castigatoare a nenumarate premii pentru reportajele ei din zone si cu oameni extrem de periculosi si este corespondent National Geographic.
Ceea ce este impresionant la documentarele dumneavoastra, dincolo de accesul la informatie, este faptul ca nu judecati protagonistii; nu spuneti nici ca bine, nici rau ceea ce fac. Aratati o parte din viata si ii lasati pe altii sa judece. Vi s-a parut vreodata dificil sa ramaneti impartiala?
Da, absolut. Stiti, chiar asa este. Mi-am stabilit ca prioritate principala a jurnalismului pe care il fac sa vin cu empatie in primul rand si cu judecata in ultimul rand, intotdeauna. Cred ca asta duce departe si cred ca este de fapt o caracteristica foarte feminina, si m-a ajutat foarte mult ca femeie in aceasta profesie. Cu toate acestea, nu este intotdeauna usor. Stiti, atunci cand intervievam un traficant de organe, un om care recunoaste deschis si se lauda cu faptul ca gaseste oameni pe care ii ucide si ii deschide si le preleveaza organele, este foarte greu sa empatizezi si sa nu judeci. Dar as spune ca, in marea majoritate a cazurilor mi se pare ca este mult mai usor de empatizat si de conectat decat v-ati astepta cu oamenii pe care i-am intervievat si care sunt implicati in aceste piete negre. Pana la urma, sunt fiinte umane la fel ca noi, care, din cauza lipsei de oportunitati si din cauza inegalitatii care exista in aceasta lume nu au alta optiune decat sa recurga la munca pe pietele ilegale si negre.
Cum a fost vizita in Romania? V-ati intalnit cu una dintre cele mai stralucite minti ale hackerilor locali. Cum ati negociat cu el sa apara filmat in casa lui, care a fost protocolul, a vrut sa verifice ce ati blurat ca sa nu ii fie dezvaluita identitatea?
De fapt, am intervievat cativa hackeri din Romania. Doar unul dintre ei a ajuns in povestea noastra, dar a fost foarte fascinant. Nu stiam ca Romania este un astfel de Centru pentru hacking in intreaga lume. Ni s-a explucat ca unul dintre motive este ca aveti una dintre cele mai rapide viteze de conectare la internet din lume si oamenii sunt foarte priceputi la tehnologie, pentru ca incepeti sa invataati despre tehnologie si internet la o varsta atat de frageda, comparativ cu alte tari.
Mi se pare acest lucru cu adevarat fascinant. Astfel, hackerul pe care am ajuns sa il prezentam in reportajul nostru nu s-a lasat convins usor; a fost nevoie de cateva intalniri pana cand a fost de acord sa apara in fata camerei cu echipa mea, nu cu mine. Dar, in cele din urma, odata ce a fost de acord sa fie filmat, noi, inainte de a incepe sa filmam cu cineva, ii aratam de fapt: „OK, asta e pe camera, asa vei arata”.
Dupa ce se deghizeaza ne asiguram ca nu are tatuaje sau factori de identificare si colier, bijuterii, orice care sa ii identifice. Ne asiguram ca se simt foarte confortabil cu modul in care sunt filmati, este foarte important pentru ca, din nou, protejarea identitatii persoanelor care vorbesc cu noi este o prioritate absoluta pentru noi.
Ati fost, de asemenea, la BitDifender, una dintre cele mai importante companii producatoare de antivirus si protectie a retelelor la nivel mondial. Credeti ca ei au fost vreodata in contact cu hackerii romani cu care ati vorbit? Stiau despre ei?
Nu, in niciun caz. Aceasta emisiune nu ar exista daca am da informatii fortelor de ordine sau oricarei alte organizatii de securitate despre identitatea sau locatia persoanelor care se deschid in fata noastra. Protectia identitatii si locatiei persoanelor pe care le intervievam este incredibil de importanta pentru noi. Nu impartasim aceste informatii cu nimeni, chiar daca suntem abordati de fortele de ordine, nu impartasim niciodata aceste informatii. Acest lucru este extrem de important pentru toti jurnalistii care lucreaza in acest domeniu.
Este un grup foarte importantcare face o munca foarte importanta in Romania. Ei se afla in centrul hacking-ului si al ransomware-ului din intreaga lume si a fost impresionant sa pot vorbi cu ei ca sa intregim provestea pe care o spunem din acea zona de lume.
Ce va motiveaza dincolo de descoperiri, dincolo de adrenalina si de fiecare investigatie in parte? De ce faceti aceasta meserie? Cu siguranta ca nu este pentru premii.
Si cu siguranta nu este nici pentru adrenalina. As spune ca nu cred ca a existat vreun moment in care adrenalina sa ma conduca. Nu o fac pentru ca este o nebunie sau pentru ca este periculos. Fac aceasta munca pentru ca am fost intotdeauna fascinata de pietele negre. Unul dintre momentele care m-a schimbat pentru totdeauna a fost cand eram in New York la 11 septembrie 2001. Ajunsesem acolo cu o luna inainte pentru a studia jurnalismul la Universitatea Columbia. Iar cand a avut loc 11 septembrie, eram singurul jurnalist portughez prezent, am fost sunata de un post de televiziune portughez pentru care lucrasem si mi s-a spus ca trebuie sa merg in centru si sa transmit in direct evenimentele din acea zi. Am fost foarte emotionata si am intrat in direct, dar nu aveam nicio experienta in acest sens.
Dar imi amintesc momentul in care am iesit din acea cladire si am inceput sa vad primele semne ale oamenilor care isi cautau apropiatii, iar in acel moment, cand mi-am dat seama: Acesta este genul de jurnalism pe care vreau sa il fac. Atunci a fost momentul in care am inceput sa sa privesc in intunericul acestei lumi si sa inteleg cine sunt oamenii responsabili pentru astfel de atrocitati.
Asa ca, un an mai tarziu, m-am mutat in Siria, in Orientul Mijlociu, si am inceput sa fac reportaje despre piata neagra. In acel caz, era vorba despre jihadistii care treceau in Irak pentru a lupta impotriva americanilor. A fost primul meu reportaj despre pietele negre si, de atunci, am fost fascinata pentru ca aceste piete negre si gri reprezinta, de fapt, jumatate din economia globala si, cu toate acestea, stim atat de putine lucruri despre ele si au un impact profund asupra vietii noastre de zi cu zi. Asadar, cred ca este important sa putem avea acces la aceste lumi.
Ati fost intrebata vreodata daca vreti sa incercati vreunul dintre drogurile despre care cei intervievati au vorbit cu atata pasiune?
Oh, da. Sunt intrebata tot timpul daca vreau sa incerc aceste droguri. Sunt foarte, foarte conservatoare cand vine vorba de droguri. Mi-e foarte frica sa nu scap lucrurile de sub control. Imi place sa am controlul tot timpul si cred ca asta e bine, mai ales cand acoperi atat de des traficul de droguri, asa cum fac eu. Dar da, tot timpul oamenii vor sa se laude nu doar cu ceea ce fac, ci si cu calitatea produselor pe care le comercializeaza. Asa ca am fost adesea intrebata daca vreau sa incerc o parte din incredibila lor MDMA sau sa incerc acest LSD, despre care imi ziceau ca imi va schimba viata.
Inca un lucru, magicianul drogurilor, chimistul care spune in documentarul dumneavoastra ca face 50.000 de dolari pe luna, traieste intr-o zona desertica, departe de civilizatie si de confort, dar este emotionat pana la lacrimi cand vorbeste despre libertate. Cum l-ati descrie dincolo de ceea ce ati pus in documentar? V-a impresionat in vreun fel?
Da, a fost incredibil. Stiti, am vorbit cu zeci, daca nu sute de oameni care sunt implicati in traficul de droguri sau in tot felul de aspecte ale traficului de droguri si a fost pentru prima data cand am avut pe cineva care a plans in timp ce vorbea despre drogurile pe care le producea, in acest caz LSD, si despre puterea acelui drog pentru el. Despre cum credea, asa cum ati spus, ca pentru el asta inseamna libertate. A fost un moment cu adevarat puternic.
Ce abilitati v-ati dezvoltat de-a lungul anilor facand aceste documentare? Ceva ce nu aveati inainte in comportamentul dvs si pe care nici macar nu-l folositi in viata de zi cu zi?
Cred ca e vorbea despre a incerca sa nu judec aceasta idee a acestor idei preconcepute. Noi, in calitate de fiinte umane, suntem facuti sa avem mereu idei preconcepute. OK, tipul asta e traficant de droguri sau escroc, deci trebuie sa fie X&X. Si am fost socata si surprinsa atat de des incat cred ca in zilele noastre sunt mai putin predispusa sa judec. Si sunt, de asemenea, mai predispusa, cred, sa empatizez si sa ma conectez cu oamenii.
Acesta este un lucru foarte bun care a reiesit din munca pe care am facut-o. M-a facut, sper, o persoana mai buna si sper ca va ajuta si telespectatorii din intreaga lume sa se conecteze cu acesti oameni pe care, stiti, la prima vedere, ii consideram oamenii rai, baietii rai.
Minunat, da, dar o abilitate pe care nu folositi in viata de zi cu zi…
Ce aptitudini am dobandit pe care nu le folosesc in viata de zi cu zi?
Cred ca rabdarea, stiti, nu aveti idee… oamenii cred ca asta e ca si cum ar fi o munca plina de adrenalina si super excitanta, dar oamenii nu au idee cat timp si cat de mult e necesar pentru a duce la capat o poveste. Timpul si resursele sunt puse in situatii in care astept oameni care nu apar sau am prime intalniri care nu duc nicaieri. Deci cred ca mi-a dat multa rabdare. Sunt multe asteptari pentru lucruri care nu se intampla niciodata.
