Exclusiv Netflix. Regizoarea noului documentar despre Marylin Monroe, Emma Cooper: „As vrea ca oamenii sa o vada ca pe o persoana reala. Si vreau sa vada dualitatea unei victime si trauma ei ca ducand la multe lucruri geniale si, de asemenea, ceva de care ea nu putea fugi”
La sfarsitul lunii aprilie, Netflix a lansat documentarul „The Mystery of Marylin Monroe”, avand ca material principal o serie de casete cu inregistrari ale ultimelor saptamani din viata artistei, dar si materiale despre oameni apropiati ei. Regizoarea Emma Cooper a pus cap la cap ultimele ei saptamani, zile si ore printr-o serie de inregistrari care nu au mai fost auzite pana acum, ale celor care au cunoscut-o cel mai bine si ofera o nouă perspectiva asupra acelei nopti fatidice cand a murit.
Povestea documentarului pleaca de la cercetarile facute pentru biografia actritei intitulata „Zeita: Vietile secrete ale lui Marilyn Monroe” / „Goddess: The Secret Lives of Marilyn Monroe”,cand scriitorul Anthony Summers a intervievat mii de oameni si a adunat 650 de casete. Ele nu au fost auzite de public pana la acest documentar.
De-a lungul filmului, cei care au cunoscut-o cel mai bine pe Monroe – regizori, actori, make-up artisti, prieteni — poate fi auziti discutand despre viata actritei, dar si vedeta insasi vorbind despre ea.
Pentru documentar, Netflix a pus la dispozitie echipei urban.ro un interviu cu regizoarea filmului, Emma Cooper.
Marilyn Monroe a fost cu siguranta un superstar global, dar era si prin excelenta americanca in unele moduri. Ce impact a avut asupra ta cand ai crescut in Anglia?
Eram constienta de Marilyn, dar nu eram absorbita de importanta ei. (…) Mi-a spus un biograf pe care l-am intalnit in LA cand faceam cercetari ca „Oricine se implica cu ea in acest fel, are nevoie de mult noroc. Devine o cercetare obsesiva.” Si m-am gandit despre ce vorbeste. Nu sunt obsedata de nimic. [Rade] Dar acum urmeaza sa-mi fac un tatuaj cu Marylin.
Cum ti-a venit aceasta idee a documentarului? A fost o intalnire initiala Anthony Summers, autorul „Zeita: Vietile secrete ale lui Marilyn Monroe” / „Goddess: The Secret Lives of Marilyn Monroe”? Sau deja documentai subiectul Marilyn si ai ajuns la Anthony?
A fost un efect de domino la care, sincer, nu ma asteptam niciodata. Filmam pentru Netflix un serial despre disparitia lui Madeleine McCann, iar asa l-am cunoscut pe Anthony, pentru ca sotia lui, Robbyn Swan, scrisese o carte despre disparitie, „Looking for Madeleine”. I-am filmat acasa la ei in Irlanda si au fost fantastici ca naratori si sunt geniali jurnalisti. Unul dintre producatori mi-a spus: „Anthony ma urmareste cu aceasta carte uriasa si isi doreste foarte mult sa o citesti.” M-am gandit – „De ce as citi o carte care a fost scrisa in 1985 despre Marilyn Monroe de catre un tip care locuieste in Irlanda?” Pur si simplu am luat-o fara sa ma gandesc ca as face-o. Apoi am facut gripa si am stat acasa, citindu-i cartea, care mi-a placut.
Intr-o conversatie cu el, mi-a spus ca are inregistrate toate apelurile telefonice pentru documentarea cartii si toate inregistrarile video. M-am intors in Irlanda si mi-a aratat spatii de depozitare cu sute de casete pe care el inregistrase. (…) Asa ca, in 2019, am renuntat la job si am inceput sa lucrez cu Tony.
Dupa o vizita la mormantul lui Marylin din SUA (…), m-am intors in Anglia, iar asistenta mea Eloise Vanstone si cu mine am stat intr-o cafenea din Tottenham Court Road timp de un an, doar ascultand casetele, ca sa le punem cap la cap.
Ati ales sa evitati metoda comuna de a intercala interviurile contemporane cu istorici si experti cu imagini de arhiva si, in schimb, v-ati bazat doar pe Tony si pe casete pentru structura filmului si angajarea actorilor care sa sincronizeze miscarea buzelor cu inregistrarile. Cand a fost momentul ca asta era calea?
Imi place sa fac lucrurile in cel mai greu mod in care poti sa le faci. [Rade] Am intervievat oameni si pur si simplu nu a functionat pentru mine. Si de fiecare data cand ascultam acele casete ma gandeam: „Am o sursa primara. Am pe cineva care a putut sa o atinga fizic pe Marilyn, care fusese acolo in camera, care ii simtise energia, cineva care fusese acolo cand era jos, cineva care fusese acolo cand ea isi castigase premiile.” Asa ca am decis ca nu vreau niciun fel de implicare a celor care nu a cunoscut-o, in afara de Tony. Cand am inceput sa punem cap la cap inregistrarile, au devenit extraordinare surse primare.
Nu poti elimina cauza traumei prin care a trecut si felul in care a afectat-o, in moduri care nu au fost intotdeauna pozitive. Si cred ca in 2022, ne place inca sa transformam trauma in triumf si eu pot intelege de ce facem cu totii asta. Dar vine un moment, ca cel cu o persoana ca Marilyn, in care nu as fi fiind sincera daca nu as spune ca a existat un impact negativ in special in relatiile ei cu barbati din cauza traumei pe care ea a avut-o in copilărie. Am incercat sa-mi pun propria voce in ea ca reprezentant al unei voci feminine moderne.
De ce ati decis sa alegeti actori pentru a sincroniza conversatiile audio de pe casete cu miscarea buzelor? Asemanarea dintre actori si personajele reale este apropiata?
Am simtit ca oamenii nu sunt in nici un fel motivati sa urmareasca o caseta care se aude doar audio si sa citeasca subtitrarile. Nici nu poti cere publicului sa inteleaga pe deplin impactul
vocii, pentru ca pur si simplu nu poti face acele doua lucruri deodata. Si stiam ca trebuie sa pun subtitrari.
De asemenea, nu vrei sa faci reconstituiri complete cu cineva la fel de faimos ca Marilyn Monroe .Este foarte greu sa nu faci asta sa arate absolut groaznic. Asa ca am ales s-o reprezentam conceptual si am aterizat pe acest format care este in parte foarte real si in parte usor abstract. Ei sunt actori, ofera emotie, precum si sincronizarea buzelor. Daca te-ai uita la casete, pur si simplu nu ai fi atras la fel de mult.
Pe cine considerati unele dintre vocile cheie din film?
John Huston (regizor) a fost incredibil de tandru cu ea. Si cand i-am auzit caseta, am spus: „Este doar un batran care puncteaza despre ea lucrui intr-un mod cu adevarat enervant.” Si apoi, in timp ce continua, lucrurile pe care el le spune functioneaza destul de bine pentru mine. Sentimentele sale de tristete si sentimentele de a putea vedea lumina din ea sunt foarte importante.
De asemenea, cred ca Danny Greenson este o voce cu adevarat importanta, fiul psihologului.
Probabil ca ei sunt singurii oameni pentru care ea a fost o persoana reala si ea facea parte din familia lor. Iar complexitatea ei era ceva pe care incercau sa o rezolve, sa o dezlege un pic intr-un mod foarte familial si fratern.
Mostenirea familiei Kennedy este inca mare in aceasta tara. Avand in vedere ca filmul afirma ca fapt ca Marilyn era intima atat cu John, cat si cu Bobby, si il plaseaza pe Bobby in LA in noaptea mortii ei – dar clarificati ca el nu a fost responsabil – sunteti ingrijorata de reactia lor?
Daca te uiti la toate filmele in care sunt implicata – tocmai am facut unul despre Ghislaine Maxwell, am facut unul despre Printesa Diana — mi-am petrecut viata spunand aceste povesti. Sunt jurnalist de 20 de ani. (…) Familia Kennedy nu a ucis-o. Ei au contribuit ca sanatatea ei mintala sa nu fie grozava si a avut probleme grave cu insomnia si dependenta de droguri.
(…) Dar i s-au intamplat anumite lucruri care au fost foarte triste si nu ar fi trebuit sa se intample pentru ca tin de protejarea oamenilor puternici. Filmul nu este o teorie a conspiratiei.
Cu siguranta nu lipsesc din mass-media stirile legate de Marilyn. Cum ai facut documentarea in acest sens si filtrarea surselor de informatie?
M-am implicat doar cu surse primare. Eu m-am gandit ca am deja faptele si doar voiam sa fiu foarte sigura in privinta unor aspecte. Dar, evident, am consumat tot ce era al ei in materie de filme si filmare si vad totul intr-un mod foarte diferit acum ca simt ca am ajuns sa o cunosc.
Aveti un mesaj pe care ati dori ca spectatorii sa-l ia sau la care sa se gandeasca?
As vrea ca oamenii sa o vada ca pe o persoana reala. Si vreau sa vada dualitatea unei victime si trauma ei ca ducand la multe lucruri geniale si, de asemenea, ceva de care ea nu putea fugi. Eu ma simt incredibil de suparata pentru felul in care barbatii i-au cautat slabiciunile si le-au folosit ca acoperire pentru propriile lor inadecvari. Daca asta i se poate intampla uneia dintre cele mai frumoase si talentate femei din lume, nu exista prea multe sperante pentru noi ceilalti, daca sunt cu adevarat sinceri. Ma simt revoltata in numele ei.
S-a schimbat ce simti despre Marilyn de cand ai facut filmul?
Da. Am crezut ca ea este acest personaj unidimensional. Pur si simplu o ador intr-un fel in care nu am facut-o inainte. nu este doar persoana care sta sa pozeze deasupra orificiului de ventilatie si care arata destul de nebuna. Este multa durere si este multa putere in ea. Sunt complet obsedata de ea.
