In weekend, pe Disney+ au fost lansate primele trei episoade din „In Vogue: Anii ’90” („In Vogue: The 90s”), o noua serie documentara care aprofundeaza istoria fascinanta a modei din deceniul anilor ’90 care influenteaza enorm moda si cultura prezentului. 

In total, seria are sase episoade, urmatoarele trei vor fi disponibile incepand de vineri, 20 septembrie. Proiectul este de fapt o continuare a unui podcast inceput in perioada primului lockdown din 2020 cand revista Vogue a lansat 13 episoade din “In Vogue: The 1990s”.

Printre cei mari specialisti care analizeaza cele mai iconice momente din moda anilor ’90 se numara Tonne Goodman, editor de moda care a semnat 200 de coperte pentru Vogue SUA, realizand inclusiv stylingul pentru cele doua aparitii ale fostei Prime Doamne Michelle Obama in paginile revistei.

Intr-un interviu exclusiv, echipa Urban.ro a stat de vorba cu Tonne Goodman. Ne-a povestit care sunt principiile unei cariere de lunga durata in industria agitata si schimbatoare a modei dar si cum o atitudine complet diferite fata de toti cei din jurul tau poate fi de fapt o cheie a succesului.

Serialul „In Vogue: Anii ’90” include interviuri cu o multime de nume foarte cunoscute care au definit moda si cultura pop a anilor ’90, in frunte cu Anna Wintour, redactorul-sef al revistei Vogue.

Alaturi de Wintour apar cele doua femei care au transformat Vogue din simple pictoriale de moda prin imagini memorabile, atemporale si mereu inovatoare: Tonne Goodman si Grace Coddington. Sunt cele doua stiliste care realizau majoritatea sedintelor foto pentru Vogue, estetica lor fiind cum nu se poate mai diferita: in timp ce Goodman miza pe minimalism si functionalitate, Coddington realiza pictoriale fanteziste, excentrice si decadente.

Printre numele cunoscute care apar in documentar se numara Amber Valletta, June Ambrose, Kate Moss, Naomi Campbell, Nicole Kidman, Sarah Jessica Parker, Linda Evangelista, Mary J. Blige, Andrew Bolton, cineastul Baz Luhrmann si sotia sa Catherine Martin, Claire Danes, Missy Elliott, Claudia Schiffer, Elizabeth Hurley, Gwyneth Paltrow, Hamish Bowles, Hillary Clinton, designerii Jean Paul Gaultier, John Galliano, Marc Jacobs, Michael Kors, Donna Karan, Miuccia Prada, Stella McCartney, Tom Ford, Tommy Hilfiger, Vera Wang si Victoria Beckham.

Tonne Goodman detine in prezent rolul de Sustainability Editor la Vogue.

Originara din New York, si-a inceput cariera ca model de moda, evoluand rapid catre studiul artei, ceea ce a condus-o sa se alature Dianei Vreeland la Institutul de Costume al Muzeului Metropolitan de Arta. Tonne a fost vicepresedinte departamentului de campanii publicitare la Calvin Klein si a colaborat editorial cu New York Times, Life Magazine, Harpers Bazaar si, mai ales, Vogue SUA, unde lucreaza de 20 de ani.

In fapt, a lucrat cu cele mai influente doua femei din istoria modei contemporane: Vreeland si Wintour, reusind sa schimbe la nivel estetic directia culturii vizuale de masa printr-o abordare mult mai practica a modei. De-a lungul timpului a creat stylingul si directia creativa pentru sute de imagini care au scris istorie, avand colaborari de succes cu cei mai importanti fotografi din ultimii 50 de ani.

Probabil ca elementul care defineste atitudinea nonconformista a doamnei Goodman este faptul ca, intr-o lume a modei in care tendintele se schimba la fiecare cateva saptamani, este singurul editor de moda care a purtat in ultimele decenii aceeasi „uniforma” formata din pantaloni alb si helanca neagra. Este un aspect extrem de atipic pentru lumea modei, unul care arata indarjirea creativa care o caracterizeaza.

Va invitam sa o descoperiti in interviul de mai jos si sa o urmariti in seria documentara „In Vogue: Anii ’90” pe Disney+.

Cand ati revazut imaginile cu tot ce s-a intamplat in anii ’90 pentru documentar, ce v-a surprins cel mai mult?

M-a surprins cel mai mult viteza a ceea ce se intampla. Se intampla rapid si furios. Si cred ca asta a creat o mare emotie pentru noi toti cei din industria modei. A inceput cu un fel de… eram pe cale sa spun superficial, dar nu e termenul corect. Supermodelele au fost inlocuite de o viziune complet diferita a glamourului, deoarece miscarea grunge a adus un alt tip de glamour si a reeducat oamenii cu privire la modul in care trebuie sa se uite cu adevarat la lucruri, sa le priveasca lucrurile in contextul modei. Apoi, toate lucrurile au luat avans, Kate Moss si altele care s-au intamplat in plan politic si in plan cultural. Dar anii ’90 au avut propria lor revolutie culturala, intr-adevar, in ceea ce priveste contextul modei, deoarece cultura a devenit atat de mult o parte din modul in care ne raportam la moda si relevanta ei pentru viata noastra, cred. 

V-ati alaturat Vogue in septembrie 1999, a fost un an si un moment important pentru moda. Ce va amintiti din primele zile de lucru pentru revista? Ati avut sentimentul ca se intampla ceva extraordinar? Pentru ca acum a devenit o referinta pentru o mare parte din ceea ce se intampla in moda si cultura.

Viata mea in anii ’90 se misca atat de repede incat, atunci cand am ajuns la Vogue, am aterizat intr-un mers accelerat. Si eram atat de fericita sa fiu acolo, am inceput sa lucrez imediat cu Annie Leibovitz si cu colegul meu, Paul Cavaco, care s-a mutat apoi la Allure. Cred ca era la sfarsitul lui 1999 si a trecut atat de repede in 2000, cu tot ce s-a intamplat. Acel inceput de secol a fost, intr-un fel, un moment decisiv, nu-i asa?

Prin cele 200 de coperte pe care le-ati realizat pana acum pentru Vogue, ati facut schimbari semnificative in ceea ce priveste portretele din lumea modei, ati redirectionat totul catre o estetica mai naturala, „less-is-more”, adaptata pentru femeia moderna. Care este filozofia din spatele acestei abordari?

Ca sa fiu sincera, cred ca este destul de personal. Pe masura ce am imbatranit si am facut parte din comunitatea modei pentru o perioada indelungata de timp, am ajuns sa stiu cu adevarat ce inseamna sa realizezi un portret onest. Avand in vedere ca atat de multe celebritati apar acum pe copertile revistelor, inclusiv Vogue, desigur, cu cat poti promova un portret mai autentic, cu atat este mai bine. Pentru ca oamenii trebuie sa fie sinceri cu ei insisi si cu felul in care ii privesc pe ceilalti oameni. Si cu cat lucrezi cu mai multe celebritati, cu atat intelegi ca e important sa le faci un portret sincer, onest, autentic, asa cum sunt ei, cu picioarele pe pamant. De fapt, cred ca se intampla in spate.

Ati lucrat cu unii dintre cei mai buni fotografi din istoria artei, de la Irving Penn, Richard Avedon, Annie Leibovitz si Peter Lindbergh. Foarte putini oameni stiu cat de intima este colaborarea dintre un editor de moda si un fotograf, mai ales la sedinte foto de o asemenea amploare. Cum v-a modelat colaborarea cu aceste genii creative uriase parcursul si modul de abordare al stylingului?

Norocul enorm pe care l-am avut sa lucrez cu acesti oameni a fost cu adevarat minunat. Din fiecare minut al existentei mele alaturi de ei, fiecare dintre ei a fost foarte, foarte diferit. Peter a fost cea mai incantatoare persoana din lume. Pe Dick Avedon il stiam din adolescenta, pentru ca eram intr-o relatie cu fiul sau. Si am modelat pentru el. 

Cand te afli in prezenta cuiva care are cu adevarat un ochi remarcabil, care se conecteaza cu o prezenta remarcabila in fata sa… aceasta conexiune este atat de fascinanta si cred ca se aplica foarte mult in viata reala. S-ar putea sa am probleme pentru ca spun asta, dar fotografia pe film este mult mai importanta decat cea digitala, pentru ca pe film exista momentul acela in care exista o conexiune. Este un proces mult mai lent. Si toti acesti oameni au inceput cu filmul, desigur. Adica, au trecut la digital, dar experienta lor de fotografi in raport cu subiectul lor a venit dintr-un proces de cunoasterea a acestuia, o rabdare aparte. Astazi, timpul a capatat un sens complet diferit, dupa cum stim cu totii. Insa timpul pe care acei fotografi l-au petrecut cu subiectii lor si cu mine, sincer, a fost foarte diferit si minunat. A fost o experienta incredibila sa-mi pot lua timp pentru a ma implica in procesul de realizare a unei imagini. 

Foarte putini oameni au avut sansa de a lucra la proiecte care au un impact atat de mare ca dvs, de la campanii expuse pe bannere din intreaga lume la coperti Vogue si imagini promovate peste tot in mediul digital. La randul meu sunt stilist si cred ca munca dvs are o calitate extraordinara prin faptul ca este atemporala si totodata actuala, arata forta, dar si fragilitate. Si cel mai greu lucru de obtinut… de fiecare data are un aspect natural, organic, lipsit de efort, aparent nestudiat. Cum reusiti sa redati acest sentiment?

Este atat de interesant sa va aud spunand aceste lucruri, pentru ca nu sunt obisnuita sa-mi privesc munca in acest mod. Nu ma consider toate lucrurile pe care le-ati spus atat de magulitor despre munca mea. Cred ca acest lucru se datoreaza faptului ca am fost pregatita de Diana Vreeland, practic m-am format la Muzeul MET, dupa ce am renuntat la scoala de arta. Asa ca am fost mereu pe o cale in care imi gaseam propriul drum, nu a existat niciodata ceva predeterminat. Apoi, cand mi-am intemeiat o familie, cred ca usurinta evidenta din munca mea se datoreaza vietii mele, in esenta, modului in care a fost viata mea de zi cu zi. Apreciez toata usurinta care mi-a fost oferita si care se vede in munca mea. Dar cum te simti ca stilist… este interesant, nu-i asa, pentru ca pot face fie o fotografie cu nimic la partea de styling, sau poate fi o poza foarte stilata, cu o multime de accesorii. Desi oamenii nu se gandesc astfel la munca mea, am facut si astfel de proiecte. Dar as intoarce intrebarea catre tine, daca imi permiti. Cum simti tu ca redai in momentul unei sedinte foto acel sentiment lipsit de efort?

Ca stylist, cred ca traiesti in prezent atat de intens pentru ca sunt atat de multe lucruri la care trebuie sa fii atent –  la styling, machiaj, par, pozitie, fiecare cuta si material, la fiecare detaliu. Poate ca nu va ganditi in acel moment ca o fotografie la care lucrati va ramane in istorie — asa cum au fost, spre exemplu, cele doua coperte cu fosta Prima Doamna Michelle Obama?

Ai dreptate, esti complet ocupat in acel moment. Esti foarte, foarte ocupat cand esti pe platou. Iar pregatirea, desigur, este uriasa, inainte de a ajunge pe platou. 

Daca ar trebui sa va multumiti, sa va fiti recunoscatoare pentru ceva, ce ar fi si de ce?

Este o intrebare fabuloasa! Mi-as multumi pentru ca sunt sincera, cred. Vreau sa spun ca onestitatea este cea mai importanta, adevarul conteaza. Este un cliseu, dar este adevarat. Si cred ca pentru asta mi-as multumi, ca am putut sa fiu sincera.

*

In 2019, Tonne Goodman a lansat o cronica a carierei sale in cartea „Point of View” care poate fi achizitionata aici.