Joi, 29 iulie, trupa VAMA sustine la Arenele Romane primul concert cu public din acest an, cel mai mare concert din Bucuresti, post relaxare restrictii Covid pana la acest moment. E anuntat un concert de doua ore, cu piese noi si invitati speciali.

Concertul marcheaza un an de la singurul concert in perioada pandemiei in vara lui 2020, un show la care au participat 350 de spectatori, concert a carui poveste poate fi vazuta in documentarul “Regii Pandemiei”.

Zilele trecute am stat de vorba cu Tudor Chirila despre acest concert, dar si despre perioada in care toti am depus eforturi sa “ne tinem mintile acasa”, fiind inconjurati de restrictii.

Pe perioada pandemiei cum ai tinut trupa unita? Spre deosebire de acum niste ani, toti aveti alte responsabilitati acum, nu doar cantatul impreuna. Emotional impactul cred ca a fost la fel ca si pentru noi, destul de mare.

Nu stiu daca eu am tinut neaparat trupa unita, dar intr-adevar am luat un rol … sa zic mai consistent de lider. Am avut multe schimbari si in echipa noastra mai extinsa, iar foarte important a fost sa nu cedam, sa nu ne demoralizam, sa nu ne demotivam. Sa gasim instrumentele, care la inceput au fost fascinante, de a face muzica in alt context. Adica sigur ca instrumentele astea digitale, serviciile de streaming, canalele de social media, lucrurile pe care le-am putut face in comunicarea digitala, cumva ne-au stimulat creativitatea. Ne-a ajutat faptul ca am facut Absolvirus, petrecerea aceea ca un fel de serbare de incheiere de an pentru studenti si elevi, apoi a fost Vama Fest – care chiar a fost un festival, adica a avut componenta educativa pe zona de ateliere, apoi pe zona de talk show, despre industria muzicala si dupa, efectiv, performace-ul – cele 7 ore de muzica.

Dupa aceea a fost Streamingul Vama deschide Vama care a vandut 3200 de bilete si a fost considerat un standard si o chestie fara precedent in streamingul concertelor de muzica din pandemie. Ne-a bucurat enorm ca ceea ce am facut in Vama a depasit amploarea unui concert oarecare transmis prin streaming si a fost mai degraba un happening, pentru ca a fost un mix de teatru si muzica…

Toate astea ne-au capacitat si, evident, au reusit sa fie iepurele dupa care alearga ogarii, dar la un moment dat a venit acea oboseala, chiar acum in ultimele luni – din aprilie, mai – in care asteptarea asta vis a vis de incheierea restrictiilor si de o relaxare pentru organizatorii de evenimente si-a spus cuvantul.

In documentarul „Regii Pandemiei” exista un moment in care tu spui ,,mi s-a intamplat sa joc in teatru si in fata a 20 de oameni, dar colegii mei nu sunt obisnuiti sa se ajusteze la public putin.” In cazul vostru, specific, nu mai e vorba de o validare in fata publicului, pentru ca voi puteati sa cantati si in sufragerie si sa livrati pentru online acelasi show. Ce inseamna adaptarea la public putin?

Pai nu e chiar asa. Uite, iti dau un exemplu: ultimul nostru concert de acum de la Zaga-Zaga din Vrancea a avut componenta festivaliera si au participat cei cazati in resort, dar si 900 de bilete suplimentar vandute; a fost un public care, efectiv, ne-a dat aripi, ne-a ridicat. A fost ceva cu care nu ne mai intalnisem de foarte mult timp, si e vorba si de mine chiar, toata lumea infloreste.

Avem nevoie si noi de electrizare, si de asta i-am pus in garda. Sigur ca suntem profesionisti si putem sta in fata unui ecran, cum ai spus, si intr-o sufragerie si sa cantam, dar the devil is in the details pentru ca de la starea corecta la starea sublima… e un mic pas. Dar este un pas care propune o schimbare radicala.

„Libertatea asta are niste limite, probabil aia interioara e mai puternica decat cea exterioara in care vrem sa incalcam regulile ca sa ne simtim liberi; asta e o forma de teribilism, nu e libertate.„

Pe mine m-au emotionat doua lucruri foarte tare: e o tanara care atunci cand intra zice ,,Simt ca pot sa respir”, desi ea are masca.

 Da, ce tare!

Pentru ca intra la un concert… Si m-a mai emotionat discursul tau despre libertate in care spui ce insemna acum cateva zeci de ani libertatea si cum azi suntem suparati daca purtam sau nu masca. Ce inseamna pentru tine astazi libertatea, in conditiile in care tu faci exact ce vrei, esti considerat un rebel al muzicii?

Libertatea asta are niste limite, probabil aia interioara e mai puternica decat cea exterioara in care vrem sa incalcam regulile ca sa ne simtim liberi; asta e o forma de teribilism, nu e libertate. Totusi libertatea ar trebui sa fie posibilitatea de a te manifesta intr-o directie in care tie sa iti fie bine ca individ si sa faci cu adevarat ce-ti place, dar fara sa-i afectezi pe cei din jurul tau, sau sa ii afectezi cat mai putin.

In continuare pentru mine libertate, in ceea ce se intampla astazi, este posibilitatea de a spune liber ce gandesti. Cred in libertatea de exprimare, cea care este bine inteleasa, nu aia care devine violenta gratuita si abuz emotional. Dar libertatea de exprimare in care imi spun parerea – i speak up my mind, no matter what – e importanta, mai ales intr-un moment destul de critic geopolitic in care extremismul sub diverse forme capata amploare, in care se speculeaza diverse probleme sociale in beneficiul unor interese, nu totdeauna in beneficiul cetateanului.

Libertate mai inseamna inca sa poti sa fii intr-un context in care sa faci ceea ce iti place si sa reusesti sa te si intretii din asta, sa nu faci compromisuri, de exemplu, profesionale. Cred ca liber esti cu adevarat cand nu intri in acest malaxor social-media, un malaxor care usor-usor ne arata cum sa traim, cum sa ne imbracam, cum sa fim, cum sa… Si daca poti sa rupi ritmul fata de ceea ce te impinge societatea de la spate sa faci, asta este o mare forma de libertate.

• 

• 

• 

Intorcandu-ne la concertul de peste cateva zile, ati anuntat ca vor fi si piese noi. Cum e gandit, va semana un pic cu ce a fost cu un an in urma?

Probabil ca din cei 350 de spectatori de anul trecut vor veni o buna parte, pentru ca e clar ca ei au fost si fanii nostri ultras, cei mai curajosi. Concertul de acum este special pentru ca e prima data in Bucuresti cand e posibil sa se adune un numar foarte mare de oameni, 2500 spectatori, si este un fel de test si pentru noi si pentru industrie si pentru toata lumea.

Sigur ca am mai cantat deja, am avut un concert la Resita unde au fost in jur de doua mii de oameni, dar numai faptul ca oamenii astia vor fi impreuna – ca in 2019 – este o chestie extrem de speciala.

Noi vom interpreta vreo 21 de piese… ceea ce inseamna un setlist dublu fata de concertele noastre care, in general, sunt la 10-11, adica slotul de tip festival.

Vom avea niste invitati si vor fi doua cantece foarte speciale. Unul produs la Londra cu Matt Lawrence (care a luat Grammy pentru imprimarea discului Babel a lui Mumford & Sons) care a produs acest cantec impreuna cu claparul de la Moloko, Edi Birco. Se numeste ,,Imi pare rau” si trebuia sa-l lansam in 2019, dar l-am pus deoparte pentru ca am vrut sa ii dam un alt context.

Va mai fi si ,,Canta cu mine”, noul nostru single, care se va lansa in 22 iulie, cu un videoclip care cred ca va fi unul dintre cele mai mai spectaculoase videoclipuri Vama, macar pentru faptul ca il cantam pe o eoliana la 100 m deasupra Pamantului …

Si nu te-a injurat niciun coleg ca a trebuit sa urce atatea scari pana acolo?

Am urcat toti cu liftul, da’ eu m-am dat singur jos pe scari si pot sa comunic doamnelor si domnisoarelor care doresc sa-si intretina fesierii ca tot ce au de facut e sa coboare o scara de 100 de m si dupa aia vreo 2-3 zile o sa vada ele fesieri (rade).

Te stiu super analitic, super aspru cu tine. In conditiile astea, din ce te incarci si ce te motiveaza, mai ales in vremurile astea?

Speranta. Am inca o doza de idealism si de speranta care cred ca nu sunt doar prostie, ci sunt mai degraba o forma a mea de a interpreta well being -ul emotional. Cred ca sunt satul de toti profetii de pe internet care ne spun cum sa traim si cum sa fim in echilibru cu noi si cum sa meditam, de toti coach-ii astia de dezvoltare personala, de dezvoltare profesionala; sigur ca sunt bine venite niste sfaturi atunci cand sunt cerute, dar deja e o inflatie…

Nu exista one size fits all si oamenii trebuie sa stie ca eu nu sunt un individ echilibrat, dimpotriva sunt un individ care are multe dezechilibre emotionale.

Sunt o fiinta care a avut norocul sa se poata exprima si niste oameni sa iubeasca ce fac eu – sau ce am facut noi ca Vama Veche, ulterior ca Vama – si pentru asta sa am un pic de notorietate. Aceasta notorietate nu ma diferentiaza emotional cu nimic fata de alti oameni, nu stiu de ce exista asteptarea asta ca un individ care public poate sa performeze mai bine in niste chestii, in care se presupune ca altii nu performeaza, e altfel decat ceilalti.

Ca orice om incerc sa-mi iau lucrurile, sa-mi iau energia din mici succese, din mici bucurii, din mici momente. Eu sunt mai degraba un individ rational, decat un individ instinctual si incerc sa ma obiectivez si sa zic: ba, vezi ca acum esti prea pesimist, incearca sa faci ceva, realizeaza ca esti pesimit.

Si atunci slalomez printre tot felul de variante care ma agat: niste filmari la un videoclip si speranta ca el va fi bine primit, momentele astea de bucurie in care am fost impreuna si am reusit sa construiesc o echipa functionala care sa livreze un produs de care sunt mandru, bucuria de a incepe un spectacol… Chestii mici care isi fac loc in marea asta de incertitudine si lipsa de orizont pe care o traim acum.

Dar luand aceasta asprime a ta si fata de propria persoana, daca ar fi sa te gandesti cu recunostinta pentru tine, pentru ce ti-ai multumi, profesional sau personal?

Pfaaaaa… imi multumesc pentru multe lucruri. Imi multumesc pentru…   eu mie nu prea-mi multumesc (rade)

Dar daca e sa fac exercitiul asta sa-mi multumesc mie pentru ceva, cred ca pot sa-mi multumesc pentru niste lucruri pe care le-am deprins de la ai mei; deci intr-un fel multumirile tot nu merg catre mine, ci merg catre ai mei.

Adica imi multumesc pentru rabdarea pe care o am cu copiii mei, nu stiu mi-a dat-o Dumnezeu, si imi multumesc ca reusesc sa stabilesc o relatie, sper eu corecta, desi nu vom stii ce parinti suntem decat atunci cand copiii cresc si vedem ce am facut.

Imi multumesc pentru rabdare, imi multumesc pentru faptul ca reusesc sa comunic, ma felicit pentru chestia asta si ma felicit ca reusesc sa-mi spun parerea chiar cu riscul sa fiu antipatic. Imi multumesc pentru ca usor-usor nu mai vreau sa multumesc pe toata lumea si ca inteleg ca asta e cel mai rau lucru, da’ inteleg real ca asta e cel mai rau lucru: sa incerci sa multumesti pe toata lumea.

Imi multumesc ca mai vreau sa invat si cred ca asta e o alta chestie care m-a ajutat foarte mult in aceasta perioada. Si imi multumesc ca, uneori, imi mai bag si picioarele, iar in putinul timp pe care il am, mai fac si ce vreau eu in mijlocul furtunii: cum ar fi ca m-am dus si am facut scoala de skipper, timp de 4 zile, chiar acum inainte de acest concert cand multa lumea avea nevoie de mine.

Concertul VAMA “Ia-ti show-ul inapoi” are loc pe 29 iulie, la Arenele Romane, de la ora 19.00. Conform normelor in vigoare date de autoritatile romane, evenimentul este disponibil doar pentru fanii vaccinati, care trebuie sa vina cu certificatul de vaccinare printat. Primele 200 de bilete costa 79 lei Acces General si 99 lei Golden Circle in fata scenei si se gasesc pe www.iabilet.ro si in reteaua iabilet. In total vor fi puse in vanzare 2.500 de bilete. Fanii care nu reusesc sa ajunga la Arenele Romane, pot urmari concertul online, pe platforma vstage.ro, iar biletele pentru evenimentul transmis live pot fi gasite tot pe iabilet.ro