Irina Antonie, actor independent : “Nu a existat nici o sursa de venit. Doar cele trei spectacole pe care le-am jucat in timpul pandemiei.”
Irina Antonie e unul dintre actorii independenti care in aceasta perioada in care teatrele au fost inchise nu au avut surse de venit si s-au bazat pe sprijinul famliei. E, de asemenea, si unul dintre actorii romani care a terminat 3 facultati (ASE, UNATC si Istoria Artei).
Joaca in spectacole independete care au reprezentatii la unteatru, Teatrul Act, dar si in productii de la National. E intre actorii colaboratori TNB care pot fi vazuti in primele reprezentatii alese pentru a fi prezentate publicului la Teatrul National. Va putea fi vazuta in „Presul”, care se joaca pe 6 februarie la Sala Studio (biletele sunt deja sold out)
Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.
Urban.ro va recomanda sa mergeti la teatru respectand conditiile sanitare si sa-i incurajati pe actori cum puteti. Au nevoie de foarte multa sustinere emotionala in aceasta perioada.
Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului?
Nu, nu am emotii, abia astept! Sunt pregatita, ma pregatesc in fiecare zi. Imi este foarte dor de teatru, de repetitii si mai ales de spectacole. Imi lipsesc emotiile dinaintea spectacolelor, dar sunt emotii care iti dau curaj, care te arunca in valuri si care te fac sa uiti de orice altceva si asta e un lucru unic si minunat.
Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?
Cel mai mult imi lipsesc repetitiile. Efectiv lucrul in echipa, acel laborator de cercetare a emotiilor si a inconstientului. Acea lume imaginata care prinde contur de la o zi la alta. Cautarea. Imi lipseste cautarea, intalnirile cu colegii, toate discutiile, contradictiile, frica, si eliberarea. Sa simti ca ai descoperit ceva ce nu se poate prinde si baga in buzunar, dar se simte si pe care il poti folosi de acum inainte. Imi lipsesc toate momentele astea in care pocnesc neoanele si timpul se opreste in loc iar noi suntem acolo cu toata fiinta noastra si toata concentrarea si nimic altceva nu mai exista. Imi e dor de oboseala de dupa repetitii cand stii ca a doua zi o iei de la capat si poate ca descoperirile facute cu o zi inainte nu mai sunt la fel de pretioase, dar ele se transforma in acel proces care te ghideaza spre cea mai buna varianta in descoperirea unei lumi interioare a personajului.
Imi e dor de sali pline in care dai si primesti un val de emotii si energie. Acele momente sunt unice si te fac sa te simti nemuritor. Te fac sa simti ca orice este posibil si ca pentru cateva clipe ai fost intr-o singura energie cu toata lumea prezenta si toti am simtit acelasi lucru. Sunt momente foarte frumoase, rare si inaltatoare pentru care merita sa facem orice efort.
„Trecem printr-o perioada foarte trista, toti artistii in general si mai ales artistii independenti. Unele cazuri devin chiar dramatice. Sunt momente in care iti pierzi orice curaj si bucurie si dorinta de a mai face ceva”
Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?
M-am pregatit pentru momentul in care ne vom intoarce la teatru. Imi scriu licenta, lucrez la un proiect performativ, citesc foarte mult pentru a termina facultatea de istoria artei, citesc teatru, ma uit la spectacole de teatru, performace-uri, Filme. Fac sport si respir. Si ma gandesc la personajele mele. Sunt in buzunarul hainelor pe care le port in fiecare spectacol, ma asteapta. S-au mai schimbat, au idei noi, au alta energie, emotie, bucurie, dar si eu m-am mai schimbat. Abia astept sa ne intalnim, sa vedem ce iese. ( asta imi aminteste de Ilona Brezoianu si de Fata ei din Curcubeu. La inceputul fiecarui spectacol ea cere bani publicului ca parte din momentul artistic. Mergand de multe ori la spectacol la un moment dat am intrebat-o ce face cu toti banii aia adunati din atatea reprezentatii si mi-a spus ca ii tine acolo in buzunarul hainei pe care o poarta in spectacol. Mi-a zis ca ii e frica sa nu piarda personajul, sa nu cumva sa nu ii mai iasa intr-o seara pentru ca a luat banii de acolo.)
Este incredibil sa poti face ceea ce iti place. Sa fii pe scena, sa se faca liniste si sa fii acolo. Sa fii. Atat.
Esti intre actorii independenti care practic s-au vazut fara vreo sursa de venit. ce probleme au aparut pentru tine si cum te-ai descurcat?
Nici nu stiu cu ce sa incep si cum sa termin. Nu a existat nici o sursa de venit. Doar cele trei spectacole pe care le-am jucat in timpul pandemiei. Trecem printr-o perioada foarte trista, toti artistii in general si mai ales artistii independenti. Unele cazuri devin chiar dramatice. Sunt momente in care iti pierzi orice curaj si bucurie si dorinta de a mai face ceva. Vorbeam cu o prietena jurnalist care imi spunea ca a scris peste tot, a facut atat de multe lucruri pentru cariera ei si are 39 de ani, nu are copii si nici nu stie cum ar putea creste un copil. Romania nu te incurajeaza sa ai o viata de pe urma unei meserii ca a noastra. Sa poti trai decent. Nu exista un plan, o strategie prin care sa creasca performanta in orice domeniu nu numai artistic. Nu sa creasca, sa existe am vrut sa spun. Generatii de oameni talentati ajung sa fie obositi sa mai lupte si sa mai viseze sa isi atinga potentialul si sa aiba o cariera dupa zeci de ani de munca in spate. Ma gandesc la sportivi, muzicieni, oameni din industria filmului, actori, artisti de orice fel.
Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?
Eu de cand ma stiu am dupa mine o cutiuta cu un sapun. In toate pauzele dintre repetitii eu fugeam sa ma spal pe maini. Imi iau costumele acasa, ele au un dulap al lor. Le spal, am grija de ele. Sunt foarte atenta si pregatita. Vin cu apa mea cu mancare si orice am nevoie la mine. Voi purta masca, vom sta distantati si vom aerisi cat de des posibil. Nu exista nu se poate, daca vom fi foarte atenti se poate sa reusim. In distributii mici evident. Nu stiu ce alta solutie au actorii independenti care din martie nu mai au nici un venit.
Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?
Depinde de cat de mult s-a lucrat inainte la un anumit proiect. Am trei proiecte care s-au oprit in faza de repetitii deci daca le vom relua vor necesita un timp mai indelungat de repetitii evident. Spectacolele care au iesit la public sunt mult mai usor de repetat.
Saptamana viitoare incep repetitii la un proiect la care visez cred ca de cinci ani. O trilogie. Asa ca voi repeta la trei texte in acelasi timp. O singura distributie, trei spectacole care se pot juca independent unul de celalalt sau toate odata.
Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?
Da. Am spus asta si am simtit-o toti. Am jucat in septembrie la Bulandra “Nu regret nimic” in regia lui Eugen Gyemant, spectacol al Teatrului Act. Intreaga echipa era atat de bucuroasa si pregatita si toti abia asteptam sa jucam spectacolul. A fost o seara foarte frumoasa. Din pacate pe la 18:00, cu o ora inainte sa intram in scena au anuntat ca se suspenda toate reprezentatiile incepand cu ziua urmatoare cand eu aveam spectacol la Teatrul de Comedie sold out. Cu atat mai mult am jucat cu o energie stranie ca si cum acel moment nu se va mai repeta vreodata. Ca si cum jucam pentru ultima oara. Se creeaza o energie, vrei sa nu te mai opresti, esti acolo cu toata fiinta ta si te bucuri. Da, chiar te bucuri real de tot ce ti se intampla.
Apoi in decembrie am jucat “Doua liniute” al Liei Bugnar in aer liber la Qreator. Spectacol filmat live. Doamne, sa ne fi vazut pe toti in spatele camerelor ce bucurie, ce energie aveam, cat de recunoscatori eram pentru ca puteam juca. Ma simteam ca la olimpiada :)) ca si cum ni s-a dat o sansa unica sa ne bucuram de ceea ce stim sa facem.
Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?
Imi plac toate spectacolele. Ma leaga prietenii, momente din repetitii, ganduri si idei pe care le-am trait la repetitii. Moduri diferite de a lucra la personaje. Nu ma pot gandi la unul anume. O ador pe Lia, in spectacolele ei joc cu colegii mei de la scoala, ne stim de peste opt ani, relationam intr-un fel. In alte spectacole intalnesc parteneri noi, se naste tot timpul alta emotie, alt raport, alta energie, incerci sa te raportezi cat mai corect si sa fii profesionist si sa creezi impreuna pe scena. Fiecare spectacol solicita alte puncte de concentrare, ai alte repere, alt ritm, alte emotii. In repetitiile cu Radu Afrim mergeam sa inot. Ma linistea apa, imi dadea o anumita energie, un ritm, o muzica, un fel de a auzi din apa sunetele din afara si asa am lucrat cu el.
Cu Eugen Gyemant am vazut anime-uri si am dat in fiecare zi o tura de parc inainte de repetitii cu casti in urechi sa nu par nebuna pentru cei care ma vedeau spunand textul si credeau ca vorbesc singura. Repetam chiar si miscarile. M-a dat o libertate foarte mare mersul in aer liber, m-a ajutat sa propun si sa creez o lume a Lizei din “Nu regret nimic”.
Fiecare repetitie si spectacol vine cu o lume a lui pe care nu o poti compara cu alta. Ca si cum ai gusta o alta mancare sau ai citi o carte noua. De fiecare data senzatiile sunt diferite si asta este minunat.
