Daca ati vazut filmul Maria – Regina Romaniei ati vazut-o si pe Iulia Verdes, in ipostaza elegantei Elena Chrissoveloni (familia Chrissoveloni e cea care a fondat prima banca din Romania si a detinut printre altele cladirea in care este astazi Carturesti Carusel, de pe Lipscani)

Este actrita colaboratoare a Teatrului Municipal Anton Pann din Ramnicu Valcea, a jucat in spectacolele teatrului Andrei Muresanu din Sf Gheorghe, dar si la Targoviste la Teatrul Tony Bulandra unde este angajata.

O veti putea vedea in spectacolul lectura „Insultati. Belarus(ia)” la Teatrul Tony Bulandra din Targoviste, pe 13 februarie, intr-un proiect international in care mai multe teatre din toata lumea sunt alaturi de artistii din Belarus unde au avut loc alegeri fraudate de Aleksandr Lukasenko, fapt care a generat o serie de proteste care sunt in plina desfasurare.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

  Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Ma gandeam acum daca am mai avut asa pauze mari de asteptare. Si da, mi s-a mai intamplat sa astept. Am fost intr o stare de asteptare activa chiar un an.  Cu mult inainte de pandemie.

Nu am emotii incontrolabile, sunt cele normale pe care le am oricum inaintea spectacolelor.  Ma incearca mai degraba un sentiment de nerabdare de a reveni cat mai curand la normal.

 Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Colegii mi-au lipsit cel mai mult. Comunicarea cu ei, interactiunea, grupul, lucrul cu ei. Apoi, repetitiile la scena, munca fizica. Mi-a fost dor de oboseala, de lipsa timpului liber, de adrenalina, de drumurile Bucuresti-Targoviste. Dar dorul care m-a macinat cel mai mult a fost dorul de sentimentul acela de implinire pe care-l ai cand muncesti mult pentru implinirea unui scop clar.

• 

• 

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Sincer, n-am excelat la acest capitol, adica nu cred ca m-am descurcat tot timpul cu aceasta provocare, dar cel putin am incercat sa raman cat mai mult cu picioarele pe pamant. Am incercat sa citesc, zic incercat pentru ca in primele saptamani efectiv nu ma puteam concentra la nimic. Mintea mea era setata pe scenarii catastrofale. Apoi, dupa o lupta interioara cu monologuri absurde, am facut un efort constient, am incercat sa imi fructific timpul, sa recuperez  ce “nu aveam timp sa fac”, sa gasesc alternative si solutii potrivite pentru mine. Cu o lista de filme pusa pe perete, spectacole online, un program strict si mai sanatos, am trecut si de perioada asta.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat?

Fiind o persoana foarte activa, recunosc, m-a doborat statul in casa.  Devenise o reala problema. Simteam cum puterile creative ma parasesc. Nu stiu exact ce s-a intamplat, cum sau de ce, dar intr-o zi  emisferele mele au negociat, m-am mobilizat, ceva parca m-a zdruncinat si apoi m-am apucat de treaba cu sim ai multa energie si motivare.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Suntem destul de expusi ca actori. Intram in contact nu numai cu colegii de la teatrul la care lucram zilnic, fiindca multi dintre noi avem si colaborari. Avem munca de studio, voci, filmari.  Dar ne protejam. Eu ma testesez periodic si stiu ca si alti colegi fac acelasi lucru. Port masca, ma dezinfectez, incerc sa pastrez distanta. Sunt destul de atenta.  Pana la urma, curajul nu valoreaza  nimic fara prudenta.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Tocmai am jucat un spectacol care nu se jucase de un an. “In cealalta camera” in regia lui Vlad Massaci la Teatrul Anton Pann, Ramnicu Valcea (urmatoarea reprezentatie e pe 17 februarie). A fost minunat.  A fost cu chef, dorinta si am fost foarte bine organizati. Nu amsimtit ca am luat-o de la zero. Nu s-a pierdut nimic, tot timpul asta ne-am gandit la spectacolele noastre, le-am purtat cu noi toata perioada asta si cred ca s-a vazut si s-a simtit acest lucru.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

 Mi-e teama ca e o bucurie care, uneori, e usor infranata, tinand cont de situatia actuala incerta.

Dintre spectacolele in care esti distribuita, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Am o nevoie acuta sa muncesc. Adica sa joc.

Luna asta, pe 13,  va astept la Teatrul Tony Bulandra din Targoviste la spectacolul-lectura:  „Insultati. Belarus(ia)” –  e vorba de un worldwide  reading project  care are loc in perioada 7-22 februarie.  Mai multe teatre din Romania s-au alaturat acestei actiuni de solidaritate cu artistii din Belarus.  
Pe 17 februarie voi fi pe scenă cu “In cealalta camera”, la Teatrul Anton Pann, Ramnicu Valcea, iar pe 23 la “Nunta lui Figaro”, la Teatrul Tony Bulandra din Targoviste.