“Ivan a plecat. Si nu se mai intoarce. Familia”.
Citatul din tilul e mesajul cu care familia a anuntat astazi, 5 septembrie, decesul lui Ivan Patzaichin. Avea 71 de ani.
Intreaga echipa urban.ro a avut privilegiul sa-l intalneasca in cadru privat pe Ivan Patzaichin, fie ca a fost vorba de Rowmania miscarea pe care a creat-o impreuna cu prietenul lui Doru Frolu pentru a da un sufllu nou comunitatilor din Delta Dunarii, fie ca a fost festivalul de film Anonimul, fie ca a fost vorba de un spectacol de teatru sau un musical la care noi am lucrat. I-a placut mult We Will Rock You si s-a bucurat ca poate sa-I faca o surpriza Georgianei, sotia domniei sale, sa mearga impreuna la acest spectacol care era sold out. (era un mare iubitor de teatru si film)
Dl Patzaichin n-a fost doar campionul cu 5 medalii olimpice si 9 medalii mondiale, n-a fost numai un incredibil de mare sportiv cu o vointa uriasa – cel care a castigat o cursa cu pagaia rupta in 1972 si a intrat si pentru asta in istoria lumii.
Dl Ivan Patzaichin a fost un foarte mare caracter, de o bunatate si o generozitate, de o timiditate si o gingasenie care te emotionau cand il aveai in fata pe uriasul care a venit la 16 ani la Bucuresti din Mila 23 ca sa se faca campion. Nu si-a pus nicio clipa problema ca exista alta cale in sport: el a fost din prima campion.
A avut o copilarie grea, ca a tuturor copiilor nascuti in Delta Dunarii unde iarna e un frig crancen, iar mersul la doctor e imposibil pe canalele inghetate, la zeci de km distanta de spital.
A vrut sa plece din Mila 23 ca sa faca ceva important cu viata lui si, dupa ce a devenit o legenda in sport, a incercat sa dea mai departe din spiritul lui.
Mai intai in antrenorat dar – asa cum se intampla in Romania – l-au marginalizat imediat cei care reprezentau concurenta. N-a fost niciodata genul sa se certe cu cineva si a preferat, cand nu a mai fost lasat sa antreneze, sa construiasca ceva care sa dea speranta copiilor din Delta Dunarii, sa le arate ca viata poate fi frumoasa si cand te nasti intre salcii, ca tu alegi cum o transformi ca sa-ti fie bine si, in micro, poti deveni campion al propriei vieti.
Cu Rawmania a creat concursuri intre canotci, cu premii in bani pentru pescarii care s-au inscris la concurs, a creat un sistem de eco travel in Delta ca a protejeze mediul dar sa duca si traditiile locale mai departe. A pus praf de stele de campion peste toata zona si i-a dat o lumina la capatul unui tunel lung de salcii, printre canale.
Si daca putem face ceva, fiecare dintre noi care sa-l bucure, e sa ducem mai departe valorile din Rawmania, iar cand mergeti in Delta pentru o vacanta sa –i intrebati pe colegii domniei sale unde sa mergeti pentru ca vizita voastra sa fie si o experienta exceptionala, dar si un ajutor pentru comunitate.
Si acolo, in Delta, sa beti o cafea la ibric facuta pe flacara gandindu-va la el. Si sa cumparati „Ascultindu-l pe Ivan” – o carte despre Ivan Patzaichin scrisa de Vintila Mihailescu, o poveste despre oamenii din jurul lui Ivan si despre cum marii campioni au in ADN definitia lucrului bine facut.
14.08.1984 – Sosirea sportivilor de la Jocurile Olimpice de vara de la Los Angeles; in imagine Ivan Patzaichin.
E un moment in carte in care Patzichin spune “totdeauna le-am explicat si tinerilor pe care i-am antrenat ca trebuie sa invete sa scrie frumos; macar semnatura sa o aiba ingrijita. Vor ajunge campioni, vor avea de-a face cu tot felul de lume, vor trebui sa dea autografe si nu poti sa semnezi asa, neglijent, e o problema de respect pentru ceilalti.”
Domnule Ivan Patzaichin, cei trei oameni de la Urban.ro te imbratiam cu sufletul si iti multumim foarte mult.
Condoleante doamnei Patzaichin si fiicei.
„Visam sa fiu profesor de fizica – pentru ca imi plăcea foarte mult profesorul de la scoala –, visam sa fiu aviator – când vedeam avioanele pe cer. Pâna a venit momentul când trei dintre consatenii mei au devenit campioni mondiali. Daca ei au reusit, eu de ce n-as putea, mi-am zis. Stiam sa trag la rame, mergeam zeci de kilometri zilnic, stiam sa inot. Cei din Delta plecau de obicei in perioada armatei, dar mie mi-au pus o vorba buna si am plecat la 16 ani la Dinamo.” dintr-un interviu de acum 10 ani publicat in Adevarul de week end