Peste o saptamana va avea loc ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Vara de la Paris, prima care va fi organizata in afara unui stadion. Evenimentul va avea loc pe Sena, cei 10.500 de atleti care participa vor fi prezentati in cadrul unei parade spectaculoase cu barci. Ceremonia se va incheia in fata pietei Trocadéro, autoritatile franceze se asteapta la prezenta a peste 300.000 de spectatori. 

Prima editie a Jocurile Olimpice moderne a avut loc la Atena, in 1896, dupa 1500 de ani de la ultima Olimpiada antica — acestea au fost oprite in secolul al IV-lea e.n. de catre imparatul Teodosiu ca o urmare a adoptarii crestinismului ca religie in Imperiul Roman si renuntarea la orice traditii si obiceiuri asociate cu paganismul. Competitia a fost reluata datorita eforturilor lui Pierre de Coubertin, un baron francez care a crezut in valoarea si beneficiile unei competitii sportive multinationale si care a fost dispus sa finanteze un eveniment de asemenea amploare.

Inaintea Jocurilor din acest an, va invitam sa descoperiti cateva lucruri surprinzatoare despre competitia antica care l-a inspirat pe Coubertin.

Prima editie a Jocurilor Olimpice antice a avut loc in 776 i.e.n. si a fost, de fapt, o competitie de alergat gazduita in orasul grec Olimpia. 

Ulterior, competitia a fost organizata o data la 4 ani, fiind adaugate in decursul timpului mai multe sporturi si concursuri la care participau atleti din lumea elena. Numele a fost preluat de la orasul gazda, Olimpia, treptat au fost stabilite reguli si reglementari cu privire la fiecare proba. 

Cu timpul, evenimentul a adunat spectatori din intreaga baza a Mediteranei. Olimpicii antici erau evaluati de 10 jurati foarte bine pregatiti, care le comentau prestatiile si le ofereau punctaje. De asemenea, acestia recunosteau doar primul loc ca fiind castigator, nu si locurile 2 sau 3.

In timp ce obiectivul principal al competitiei era atletismul, au fost incluse si concursuri de poezie, muzica si filosofie prin care erau promovate echitatea, pacea, dezvoltarea si educatia, valori perpetuate pana in prezent de Jocurile Olimpice. 

Olimpia nu era singurul oras grec care gazduia competitii de atletism in Antichitate, insa dintre toate, avea cel mai mare prestigiu. Un campion olimpic era venerat si primea renume in zona Mediteranei.

Jocurile de la Olimpia nu erau unice, concursuri de acest tip avea loc in toata Grecia Antica. Istoricii sustin ca numai in jurul anului 150 i.e.n aveau loc aproximativ 200 de competitii cu premii in regiune, cele mai importante fiind la Atena, Megara si Boeotia. Castigatorii primeau de obicei bani sau recompense valoroase, cum ar fi vase pline cu ulei de masline, o resursa mai putin accesibila oamenilor de rand. 

In schimb, Jocurile de la Olimpia faceau parte dintr-o categorie diferita de competitii, Jocurile Sacre, cunoscute si ca Jocurile Panelenice sau Jocurile Coroanei. Aceste se desfasurau la Olimpia si in alte 3 orase, Nemea, Delphi si Corint, fiecare gazduind pe rand concursul. De aceea, J.O. aveau loc o data la 4 ani. 

Jocurile Sacre nu erau atat de profitabile pentru campioni, acestia nu primeau castigaturi materiale, ci o coroana de lauri, recunoastere si glorie. Exista exceptii in care orasele natale ale invingatorilor ii premiau la intoarcere cu bani sau cu 50-100 de amorfe — vase antice grecesti — cu ulei de masline. 

Olimpicii din Antichitate concurau tot timpul nud, astfel li se inlatura orice referinta la statutul lor social, erau priviti ca egali si judecati doar pentru performantele fizice.  

Grecii antici erau obisnuiti cu nuditatea in public, era o practica comuna, inclusiv in cadrul competitiilor sportive. De asemenea, olimpicii au remarcat ca imbracamintea poate sa-i incetineasca sau sa-i incurce pe atleti in timpul concursurilor. 

Istoricii dezbat in continuare adevaratul motiv pentru care participantii concurau nud, insa o presupunere ar fi ca acestia doreau pur si simplu sa-si etaleze corpurile si le ungeau cu ulei pentru a impresiona cat mai mult multimea.

In timpul J.O. moderne, incepand cu 1994, tara care le gazduieste, alaturi de ONU, cere armistitiu global pentru toate conflictele militare. Aceasta practica este inspirata de competitiile sportive din Grecia Antica. 

Cu ocazia Olimpiadei de anul acesta, Emmanuel Macron, presedintele Frantei, a declarat ca va face tot posibilul pentru a obtine „armistitiul olimpic”. Acesta a fost practicat prima data cu ocazia ceremoniei de deschidere a Jocurilor de iarna din 1994 de la Lillehammer, Norvegia, in timpul careia Sarajevo era sub unui asediu armat care a fost incetat pe perioada competitiei. In acelasi an, ONU a adoptat o rezolutie prin care, inainte de fiecare editie a J.O., este cerut un armistitiu la nivel global. 

O forma similara armistitiului olimpic exista inca din Antichitate, de cand Iphitos, conducatorul orasului grec Elis, a creat in secolul al IX-lea i.e.n. o serie de competitii sportive pentru a cere incetarea conflictelor si razboaielor locale cu orasele vecine, Pisa si Sparta, aflate in apropiere de Olimpia. Ulterior, in deceniile urmatoare, acest model a fost preluat si de alte orase grecesti, ceea ce a permis sportivilor si persoanelor implicate in J.O. sa calatoreasca in siguranta spre Olimpia. Armistitiul este cunoscut si ca „Ekecheiria”.

Calatoria tortei olimpice nu provine si nu avea loc in Antichitate, este o traditie moderna care a inceput cu Jocurile de la Berlin din 1936. 

Desi astazi ceremonia de aprindere a tortei olimpice si traseul ei din Olimpia pana la stadionul pe care au loc competitiile reprezinta unul dintre cele mai asteptate si urmarite momente ale Olimpiadei, in Antichitate nu exista acest obicei. 

Focul era un element important al Jocurilor antice, pe toata perioada competitiei o flacara era aprinsa constant la altarul zeitei Hestia, dar si la templele lui Zeus si Hera. In schimb, in cadrul Jocurilor de la Atena, se presupune ca exista o competitie in echipa in care participantii alergau cu trestii aprinse pe care le ofereau ca stafeta.

In Olimpiada antica puteau concura numai barbatii greci liberi. Femeile puteau concura doar in Jocurile Heraice, o competitie separata care nu facea parte din festivitatile oficiale. 

Tehnic, orice grec care avea timpul si resursele necesare pentru a se antrena putea participa in competitie. Primul campion olimpic, castigator al competitiei din 776 i.e.n, a fost un brutar si bucatar pe nume Coroebus din Elis. De asemenea, femeile casatorite nu puteau participa ca spectatori, accesul era permis barbatilor si fetelor necasatorite. 

Olimpicilor li se cerea sa se antreneze cel putin 10 luni inainte de Jocuri. Acest angajament ii excludea pe multi barbati, deoarece majoritatea trebuia sa-si sustina familiile. Exista insa si cazurile unor atleti saraci care au fost sponsorizati de barbati instariti si care au castigat competitia. 

Ulterior, unele orase au creat un sistem de burse de atletism pentru sportivii talentati. In 300 i.e.n., antrenorul unui boxer pe nume Athenodorus a apelat la conducerea din Efes pentru a obtine ajutor financiar pentru a-si trimite ucenicul la Jocurile Olimpice. 

Articol sustinut de Banca Transilvania.