Sunt acolo unde ar trebui sa fie orice cinefil, la Cluj, la TIFF, dar sunt atat de prinsa cu vizionarea filmelor incat d-abia mai ai timp sa scriu 2-3 cuvinte.

 

Selectia este cat se poate de diversa, sunt filme pe toate gusturile, filme bune, filme controversate dar si filme care iti pun rabdarea la incercare. Pana acum am vizionat 15 filme in 5 zile.

Am ajuns spre finalul celei de-a doua zile, cand am reusit sa vizionez 2 filme care aveau o tema comuna: violenta.

Primul film se numeste NICIO VICTIMA (ZERO Killed) si este un fel de documentar, care a avut premiera mondiala in cadrul TIFFului si care este realizat de austraicul Michal Kosakowski, prezent si el la proiectie. Este vorba de un proiect interesant, care seamana mai mult cu un studiu social, despre violenta. Regizorul a rugat multi oameni  sa-i povesteasca fanteziile criminale, iar apoi, cu ajutorul lui, sa le puna in scena. Au iesit cateva zeci de filmulete, iar 10 ani mai tarziu, s-a intalnit din nou cu oamenii aceia, si a avut o noua discutie cu ei. Filmul continea o multime de scene sangeroase destul de greu de urmarit dar ideea ca in fiecare om zace un posibil criminal e mult mai infricosatoare decat orice imagine.

 

 

Al doilea film este din competitia SUPERNOVA si este un film pe care il vanez de ceva vreme. Este vorba de HIMIZU, ultimul film al cineastului japonez Sion Sono (Suicide circle, Love exposure, Guilty of romance). Filmul se petrece pe fondul intamplarilor recente din Japonia, mai exact cutremurul urmat de expozia de la centrala nucleara, si reda foarte bine starea de dezorientare care o experimenteaza oamenii dupa o asemenea catastrofa. Initial filmul trebuia sa fie o adaptare a unui manga de succes dar Sion Sono s-a folosit de acest prilej pentru a transmite un nou mesaj.  Himizu este un film dur si violent care are totusi o concluzie cat se poate de pozitvia si aduce ceva nou in universul dark a lui Sion care ne obisnuise cu povesti fara happy ending:  Violenta nu e raspunsul la violenta iar pentru a rupe cercul vicios trebuie sa renuntam la razbunare si sa ne vedem de viata noastra.

 

 In ziua a treia am facut slalom intre 3 cinematografe si am ajuns la filmele:

 

PLAY– un film suedez care a starnit o multime de discutii. Un film despre discrimanarea pozitiva, despre tolerenta extrema cu care sunt priviti emigrantii in tarile dezvoltate. Avem in prim plan un grup de minori imigranti care pun la cale un plan meticulos prin care speculeaza teama copiilor, iar apoi ii talharesc.

BROTHERS/FRATII – finladezul Mika Kaurismaki vine cu o drama de familie inspirata din romanul Fratii Kamarazov. O poveste tragi-comica pusa in scena doar in 4 zile, care in ciuda actorilor talentati si a atmosferei bine construita, nu a avut prea multe de transmis.

 

ELECTRICK CHILDREN/COPIII ELECTRICI – este filmul care mi-a placut cel mai mult pana acum. Este un film indie original regizat de Rebecca Thomas, care ne spune povestea unei fete crescute intr-o societate moromona, rupta de civilizatie, care asculta o caseta cu muzica rock dupa care pretinde ca a ramas insarcinata prin intermediul muzicii si porneste in cautarea celui care canta piesa respectiva. O calatorie care o ajuta sa se cunoasca mai bine pe sine si la capatul careia o asteapta o surpriza.

 

THE OTHER SIDE OF SLEEP/SA NU ADORMI! – Titlul acestui film este foarte bine ales pentru ca tot timpul asta am facut- m-am chinuit sa nu adorm:) Este vorba de un film irlandez din sectiunea UMBRE (unde sunt prezentate filme horror, fantastice sau dark) care ne spune povestea ciudata si de neinteles a unei somnambule care se trezeste intr-o dimineata in padure, alaturi de cadavrul unei femei.

 

Luni, a fost o zi obositoare in care am vizionat 5 filme:

PORFIRIO– o coproductie columbiano-spaniola, care ne introduce in universul limitat al unui barbat imobilizat intr-un scaun cu rotile, care traieste din inchirierea telefonului mobil. Filmul a fost prezentat in cadrul sectiunii Fara limita, deorece avea niste scene de sex destul de explicite. Filmul merita vizionat pentru ca are o atmosfera speciala iar  jocul actorilor si constructia cadrelor mi-au placut foarte mult.

 

Filmul sud-coreean O confesiune a fost alt film care te face sa-ti pui o multime de intrebari, subiectul abordat de data aceasta fiind credinta. 

 

CLIP este primul film din competitie pe care l-am vizionat. Este vorba de un film sarbesc, nerecomandat minorilor, care ne vorbeste despre generatia dezaxata a unei tari cu un trecut zbuciumat. O introspectie in lumea adolescentilor din ziua de azi din care nu lipsesc drogurile si sexul.  Filmul contine o multime de scene erotice atat de explicite incat ai senzatia ca ai nimerit la un film porno.

 

 

DE JOI PANA DUMINICA este tot un film din competitie, de data asta unul chilian. Este un film luuung, cu cadre nejustificat de lungi, al carui subiect putea fi foarte bine spus in 30 de minute:). Pe scurt este un road-movie centrat pe o familie a carei relatii se afla la sfarsit de drum.

 

WITHOUT/ABSENTA – alt film din sectiunea Umbre, care nu mi-a satisfacut nevoia de thrill. Cu toate ca are o premiza buna, sinopsisul pare mult mai interesant pe hartie decat in realitate. In prim plan avem o tanara ratacita care a suferit recent o pierdere imensa si care se duce pe o insula indepartata sa aiba grija de un barbat aflat in stare vegetativa. In casa se petrec tot felul de lucruri ciudate si inexplicabile, dar regizorul prefera sa-si concentreze interesul pe drama interioara a fetei, lasand spectatorii cu o gramada de intrebari fara raspuns. Atmosfera este totusi destul de reusita.

 

Marti, sau ziua a 5-a am ales urmatoarele filme:

BESTIAR– un film cu titlu promitator care s-a dovedit a fi un documentar in care ne sunt prezentate pe rand tot felul de animale dintr-o gradina zooligica mixate cu imagini dintr-un atelier de taxidermie. Filmul se vrea o observare mutuala dintre oameni si animale, dar ai nevoie de foarte multa rabdare pentru a-l viziona pana la capat.

 

THALE – un film fantastic care mi-a satisfacut asteptarile. Este vorba de un film norvegian, despre o creatura mitica din tarile nordice,care a fost  gasita de un om de stiinta care o tine prizoniera. Dupa moartea acestuia, creatura este gasita de doi politisti care incearca sa dezlege misterul ei.

Sa va arat si trailerul:

 

SANGE DIN SANGELE MEU – un film portughez de doua ore si jumatate, care nu m-a plictisit nicio clipa. Este povestea unei familii de conditie medie si a obstacolelor prin care ii pune la incercare viata. Filmul are structura unei telenovele cu multe ploturi secundare, multe secrete ale caror dezvaluiri pot da nastere unor tragedii. 

 

POONGSAN – este o drama produsa si scrisa de cineastul KIM KI DUK, de la care aveam mari asteptari. Este o combinatie de film de actiune, romance, spionaj,  care se petrece pe fondul neintelegerilor dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud. Chiar daca filmul nu este regizat de Kim Ki duk, se simte influenta acestuia – tonul melodramatic e mixat cu scene de violenta crunta iar personajul principal este un barbat misterios obsedat de dreptate,  care nu vorbeste tot filmul. 🙂

 

Acesta sunt filmele care le-am vazut pana acum. Va tin la curent si cu restul.  Cel mai asteptat eveniment de astazi este concertul Laibach, care vin sa prezinte coloana sonora a filmului IRON SKY.