Portretul emblematic al muzei artistilor anilor 20’, Kiki de Montparnasse, semnat de Man Ray, este acum cea mai scumpa fotografie vanduta vreodata la licitatie
Dupa ce s-a mutat la Paris in 1921, artistul de avangarda american Man Ray a cunoscut si s-a indragostit de modelul Alice Prin, care era poreclita Kiki de Montparnasse. Kiki a fost muza artistului suprarealist o mare parte a urmatorului deceniu si, in 1924, a pozat pentru o fotografie care a devenit cea mai cunoscuta lucrare a lui Ray – si una dintre cele mai apreciate piese de arta din secolul al XX-lea.
Aproape 100 de ani mai tarziu, faimoasa fotografie Le Violon d’Ingres – care arata spatele gol al lui Kiki suprapus cu gaurile de sunet F gasite pe o vioara – s-a vandut la licitatie pentru un record de 12,4 milioane de dolari. Acum, aceasta fotografie este cea mai scumpa vanduta vreodata la licitatie, depasind estimarea pre-licitatie a casei Christie, de la 5 la 7 milioane de dolari.
„Imi place sa ma gandesc la ea ca la Mona Lisa fotografica a secolului al XX-lea”, a declarat Darius Himes, persoana dedicata a casei Christie’s pentru fotografii internationale, la o avanpremiera licitatiei, dupa cum a mentionat acesta pentru publicatia Forbes.
“Le Violon d’Ingres” a aparut pentru prima data public in revista axata pe curentul Dada si suprarealism “Littérature” in iunie 1924.
Versiunea tocmai vanduta este considerata o copie fotografica originala, ceea ce i-a sporit valoarea. Fotografia a apartinut colectionarilor din New York, Rosalind Gersten Jacobs si Melvin Jacobs, care au cumparat fotografia direct de la artist in 1962.
Numele fotografiei este un semn catre artistul francez din secolul al XIX-lea Jean-Auguste-Dominique Ingres, care dorea sa fie recunoscut nu numai pentru competenta sa ca pictor, ci si pentru priceperea sa de a canta la vioara.
Acesta a fost un artist vizual atat de apreciat incat publicul nu i-a luat in serios talentele muzicale, considerand cantatul la vioara un simplu hobby, conform lui Christie’s. De altfel, expresia in limba franceza “violon d’Ingres” este inca folosita si inseamna “hobby”.
Situatia lui Ingres a rezonat cu Ray, care nu dorea sa fie cunoscut doar ca fotograf, ci si ca pictor. Fotografia a fost „un mediu pe care l-a folosit pentru a-si inregistra propria munca si activitatile prietenilor sai, dar nu ceva ce dorea sa fie asociat exclusiv cu productia sa artistica” si era „un mijloc prin care sa-si exprime o idee”, potrivit Christie’s.
Pentru a crea fotografia emblematica “Le Violon d’Ingres”, Ray a folosit ceea ce el a numit tehnica „radiografiei” (cunoscută mai pe scara larga ca tehnica fotogramei), care presupunea arderea formelor f-hole pe hartie sensibila la lumina, apoi a facut o a doua expunere a fotografiei pentru a le imbina pe cele doua.
Desi Ray a considerat fotografia mai mult o distractie decat o meserie profesionala – fiind propriul violon d’Ingres – vanzarea record a lucrarii sale iconice demonstreaza contrariul.
Kiki a fost o muza artistica prolifica, pozand si pentru Amedeo Modigliani si alti artisti din scena parisiana.
Ea a fost si pictorita si si-a expus lucrarile atat intr-o expozitie individuala, cat si in expozitii de grup. De asemenea, ea a facut publice memoriile ei, care documentau viata de lux din Montparnasse si comunitatea sa artistica libera. Publicata in 1929, cartea a fost imediat interzisa in Statele Unite.
Intre timp, „parizienii s-au asezat la coada pentru a obtine o copie cu autograf– si un sarut”, a scris Andrea Barnet pentru New York Times in 1997, anul in care memoriile au fost publicate in sfarsit in S.U.A.
Ray s-a inspirat, de asemenea, din opera lui Ingres, inclusiv “Baigneuse de Valpinçon” si “Baia turceasca”, două picturi in care punctul focal este o femeie nud care se indreapta spre privitor, cu un turban pe cap.
Nascut Emmanuel Radnitsky in Philadelphia in 1890, Ray a fost, dupa cum curatorul Merry Foresta i-a spus lui Abby Callard de la Smithsonian in 2009, „un inventator misterios, un alchimist”.