Killing time a avut premiera la TIFF, in sectiunea Zilele filmului Romanesc.

Mi-era teama nu ca am sa omor ci am sa-mi pierd timpul la Killing Time, ultimul film scris, regizat si interpretat de Florin Piersic JR. Si asta in mare parte pentru ca apreciez originalitate si nu-mi plac oamenii care copiaza, iar trailerul minimalist avea replici ce pareau desprinse din filmele lui Tarantino.
Am dat peste un film care nu m-a plictisit niciun moment si care m-a facut sa trec rapid prin diverse stari- amuzament, tensiune, uimire. Nu este capodopera, este un film pe care multi il vor desfiinta, dar care are sanse sa ocupe un loc in lista de guilty pleasures.

Dupa 7 ani de la ultimul film, Florin Piersic JR revine in peisajul cinematografic romanesc cu un fim neconventional care este dovada vie ca se pot face si la noi filme de calitate cu buget relativ mic. Un film care ar trebui sa ridice moralul si sa impulsioneze orice cineast care credea ca filmele low buget sunt doar un mit.

Actiunea este cat se poate de simpla si porneste de la cliseele unor filme cult americane pe care Piersic si-a propus sa le parodieze: Avem doi ucigasi platiti care incearca sa-si omoare timpul asteptand sa apara victima acasa. Cam tot filmul este realizat in spatiul claustrofobic al unui apartament de bloc iar actiunea se desfasoara pe parcursul a cateva ore. Avem doi actori principali (Florin Piersic Jr si Cristian Ioan Gutau) si inca 2 aparitii secundare (Olimpia Melinte, Florin Zamfirescu). Discutiile dintre cei doi sunt atat de reusite incat starnesc hohote de ras, dar marele merit al acestui film este actorul Cristian Ioan Gutau, care nu are studii in domeniu dar care te lasa cu gura cascata. El tine in picioare tot filmul, si este atat de convingator incat mai ca ai crede ca isi joaca propriul rol. Dialogul este format dintr-un sir de povestiri, unele amuzante, alte absurd de amuzante, in care trecem prin diverse repere ale culturii pop, asistam la discutii deochiate dar atingem si subiecte cat se poate de serioase in care ne punem intrebari despre bine si rau, despre viata, moarte si credinta. Florin Piersic JR. este un scenarist talentat, dar ca actor nu m-a impresionat cu nimic chiar daca a avut niste scene in care si-a propus s-o faca.

Povestea este putin trasa de par pentru ca mi-e foarte greu sa o pot plasa in Romania. Mi-e greu sa-mi inchipui ca avem killeri imbracati la costum si antrenati ca sa nu lase nicio urma si mi-e greu sa cred ca nu reactioneaza niciun vecin cand se trag focuri de arma si cand se urla in halul acela in holul blocului. Ma bucur insa ca Piersic s-a indepartat de subiectele tipic romanesti cu care ne intalnim atat de des. Filmul sau se poate petrece oriunde iar asta il face accesibil unui public international.
Killerii lui Piersic au acelasi limbaj si acelasi look ca cei din Resevoir dogs sau Pulp Fiction, ba chiar unul este accesorizat cu un obiect care ii poarta noroc si care evident are o poveste a lui (va amintiti povestea ceasului din Pulp Fiction)?

Povestea se construieste incet iar tensiunea creste pe masura ce cunoastem mai bine personajele. Cei doi killeri au personalitati si motivatii diferite si chiar daca tipologiile sunt si ele cliseistice nu ne deranjeza.

Reusita este si coloana sonora, semnata de Karl Ritter, care a colaborat cu Piersic Jr si la filmul Fix Alert.

Sa revedem si trailerul:

D-abia astept sa intre filmul pe ecrane, sa vad ce impresie va lasa.

Alte filme romanesti care merita vazute anul acesta gasiti aici.