La aniversarea celor 110 ani de parfum L’Heure Bleue, Guerlain a colaborat cu Yves Klein Archives pentru a crea 30 de piese unice, folosind albastrul Klein. Preturile incep de la 15.000 de dolari
La aniversarea celor 110 ani de parfum L’Heure Bleue, Guerlain a colaborat cu Yves Klein Archives pentru a crea o editie limitata de 30 de piese unice la nivel mondial. Celebra sticla emblematica cu inima rasturnata, proiectata de Raymond Guerlain in 1912, se regaseste acum intr-un finisaj mat albastru Klein, brevatat IKB. Literele IKB reprezinta International Klein Blue, un ultramarin caracteristic pe care Klein l-a creat in 1957.
Numele parfumului L’Heure Bleue se traduce ca Ora albastra, acel momente imediat dupa apus (sau inainte de rasarit), cand cerul are o lumina albastra senina.
Fiind creat cu doi ani inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial, L’Heure Bleue evoca si un Paris romantic de dinainte de razboi, inainte ca intunericul sa coboare asupra orasului. Notele de debut ale parfumului apartin anasonului aromatic si tonurilor citrice proaspete ale bergamotei. Apoi, se simt notele captivante de garoafa si de neroli, iar baza parfumului, care persista cel mai mult timp pe piele, se datoreaza tonurilor orientale ale irisului, impreuna cu floarea de violeta, vanilia, benzoinul si exoticele boabe de tonka.
Forma complicata a flaconului este transformata intr-o opera de arta, vine la un pret de 15.000 dolari. Fiecare sticla este produsa in intregime manual de un artizan, fiecare dintre mostre este unica, cu un parfum care imbina bergamota, anasonul, neroli si tuberoza.
Sticla este acoperita in intregime cu IKB, aplicata mai intai cu o perie. Apoi, este vopsit cu spray cu mai multe straturi de albastru Yves pentru a obtine acelasi finisaj neted ca si sculpturile monocrome ale artistului.
Pentru Yves Klein, culoare ultramarin avea o calitate intangibila care reflecta puritatea cromatica si libertatea creativa, sporind valorile imateriale dincolo de ceea ce poate fi vazut sau atins.
International Klein Blue este una dintre cele mai cunoscute culori brevetate ale pictorilor, dezvoltata de Yves Klein in colaborare cu Edouard Adam, un furnizor parizian de vopsea de arta.
Klein lucrase foarte mult cu albastru inca de la inceputul carierei sale. Cu toate acestea, abia in 1958 a folosit aceasta culoare ca tema centrala a artei sale. Klein a lansat o serie de lucrari monocromatice folosind IKB. Unul dintre momente a fost transformat intr-un spectacol live, cand artistul francez a prezentat modele feminine care si-au aplicat vopseaua pe corpurile lor goale si apoi le-a pus sa se rostogoleasca pe panza goala intinsa pe podea.
Yves Klein a lucrat mai mult de un an cu un chimist pentru a realiza o rasina speciala care era amestecata cu ultramarin sintetic si a creat un pigment apropiat de cel original.
In 1960, artistii francezi se plangeau de calitatea albastrului ultramarin sintetic care era de 2500 de ori mai ieftin decat cel autentic insa nu avea profunzime, varietate si era considerat prea uniform. Yves Klein a profitat de ocazie, a brevetat „Klein Blue” si s-a folosit de produs ca sa isi creeze propria marca de panze de un albastru-lucios, texturat cunoscute sub numele de „IKB Series”.
Yves Klein a fost unul dintre cei mai influenti si controversati artisti francezi ai anilor 1950. Este amintit mai ales pentru utilizarea unei singure culori, nuanta de albastru ultramarin pe care si-a insusit-o: International Klein Blue.
Succesul lui Klein a constat in demitizarea multor idei care au stat la baza picturii abstracte ce dominase in Franta de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Criticii de arta l-au considerat un descendent al lui Marcel Duchamp sau al artistilor anteriori de avangarda, precum Kazimir Malevich si Aleksander Rodchenko, care au fost, de asemenea, atrasi de ideea monocromiei.
Picturile monocrome albastre ale lui Klein sunt o satira asupra artei abstracte, pentru ca nu numai ca imaginile nu poarta niciun motiv, dar Klein a insistat ca nu exista nimic acolo, doar „vidul”.
Klein s-a remarcat prin performance-uri inovatoare in anii ’50 si ’60 si a fost fascinat de religia orientala, de rozicrucianism, de idei mistice, de notiunile de infinit, de absolut, iar folosirea lui a unui singur ton bogat si sugestiv de albastru ar putea fi vazuta ca o incercare de a elibera privitorul de toate ideile impuse de societate si de a le lasa mintea sa umble libera.
Desi nu s-a opus niciodata in mod specific crearii de obiecte de arta, multe dintre lucrarile finale ale lui Klein abandoneaza ideea obiectului fizic ca vehicul pentru arta si, in schimb, incearca sa gaseasca modalitati de a transmite concepte si experiente noi.
Albastrul Yves Klein a fost urmat de „cea mai neagra cerneala neagra”, cunoscuta si sub numele de „blink”, creata de artistul britanic Stuart Semple anul trecut.