Marele Muzeu Egiptean s-a deschis cu o intarziere de 11 ani. A costat 1 miliard de euro, este de doua mai mare decat Luvru si va expune 100.000 de obiecte din Egiptul antic, inclusiv masca lui Tutankhamon.
Dupa 22 de ani de la prima caramida pusa pentru cel mai mai centru cultural din nordul Africii, Marele Muzeu Egiptean din Giza, langa Cairo, s-a deschis partial, cu o intarziere de mai bine de un deceniu.
Recent, GEM (Great Egyptian Museum) a deschis 12 dintre galeriile principale si a inceput sa primeasca aproximativ 4.000 de vizitatori zilnic. Aceste galerii, in ordine cronologica si tematica, prezinta o selectie din cele 15 000 de artefacte ale colectiei, in timp ce muzeul isi ajusteaza operatiunile inainte de ceea ce se anunta a fi o deschidere oficiala grandioasa.
Anuntat initial in 2002, GEM a fost mult timp prezentat ca un simbol al viitorului Egiptului, ca parte a proiectului „Egypt Vision 2030” al presedintelui Abdel Fattah el-Sisi, o mare parte din care implica o reamenajare majora a platoului Giza, unde se afla si faimoasele Piramide din Giza.
Provocarea pentru proiectantii muzeului, Heneghan Peng Architects, cu sediul in Dublin, a fost sa onoreze istoria Egiptului antic, pozitionand in acelasi timp Egiptul modern intr-o lumina pozitiva.
Acest echilibru intre vechi si nou incepe este vizibil inca de la intrarea in muzeu unde vizitatorii sunt intampinati de o statuie veche de 3.000 de ani a lui Ramses cel Mare, legendarul conducator al dinastiei a XIX-a a Egiptului. Sculptata in granit, statuia a fost descoperita in fragmente si a suferit mai multe incercari nereusite de restaurare inainte de a fi amplasata in Piata Ramses din Cairo. Expusa la poluare si la vibratiile traficului din apropiere, conservarea statuii a fost in pericol. Cu toate acestea, a fost restaurata cu grija si mutata in noua sa casa de la GEM, unde se alatura altor piese protejate.
Statuia masiva este contrastata de un atrium urias, elegant si aerisit care dedica o suprafata semnificativa spatiului comunitar si unei combinatii de optiuni de vanzare cu amanuntul si de servire a mesei care incurajeaza vizitatorii sa se relaxeze in pauza dintre galerii.
Unul dintre aspectele impresionante ale arhitecturii muzeului este modul in care au fost integrati pilonii de baza ai civilizatiei egiptene antice cand exista o dorinta aparte de a documenta vietile oamenilor, parca dintr-o dorinta profunda de a se asigura ca nu vor fi uitati.
In viitor, galeriile vor expune cele peste 100.000 de artefacte din colectia permanenta, momentan o parte dintre acestea sunt in proces de conservare si restaurare in laboratoare care utilizeaza tehnologii de ultima ora pentru a proteja obiectele care descriu istoria pentru generatiile viitoare.
Deschiderea muzeului are un mesaj mai profund despre intoarcerea domeniului egiptologiei la egipteni, dupa controversatul trecut colonial al zonei.
Egiptologia, o ramura a orientalisticii care se ocupa cu studiul limbii, istoriei si culturii Egiptului antic, a pornit initial de la sapaturi locale insa cadrul sau modern, modelat de finantarea institutionala si influenta savanta, a fost dezvoltat in mare masura de puterile occidentale, in special in secolele XIX si XX.
Invazia Frantei in Egipt la sfarsitul secolului al XVIII-lea, urmata de excavatiile si studiile britanice si germane, a determinat institutiile sa abordeze subiectul printr-o perspectiva occidentala. Acest lucru a generat provocari pe care Egiptul continua sa le abordeze, inclusiv comertul ilicit cu antichitati si o examinare straina a identitatii sale culturale.
Nevoia de a readuce egiptologia inapoi in mainile expertilor egipteni a marcat intregul concept al muzeului care include obiecte datand din perioada preistorica de 700.000 i.Hr. Alaturi de acestea vor putea fi vazute statui ale unor figuri regale precum Ramses al II-lea si sculpturi monumentale precum Coloana Victoriei a regelui Merneptah dar si celebra masca de aur a lui Tutankhamon, faraonul dinastiei a XVIII-a, descoperita de Howard Carter in 1925, in Valea Regilor. Momentan, galeriile Tutankhamon nu au fost deschise.
Multe dintre artefacte sunt expuse prin “depozitare vizuala”, o metoda de inventariere a obiectelor care maximizeaza spatiul, permitand in acelasi timp prezentarea unei game extinse de obiecte. Totodata, este un mod de a evidentia interconexiunilor artefactelor ca parti cheie ale naratiunii culturale a Egiptului, decat ca piese izolate, asa cum sunt expuse la Luvru sau la British Museum, spre exemplu, unde sunt rupte din context si incadrate ca obiecte de arta de sine statatoare, pierzandu-si din valoare. O astfel de expunere ii ajuta pe egipteni sa-si revendice propria istorie si sa nu mai fie exotizati si izolati de canonul occidental.
Per total, muzeul se intinde pe o suprafata de 500 000 de metri patrati – de doua ori mai mare decat Luvru.
