In luna martie, actorii si mamele lor sunt prezenti pe urban.ro intr-un proiect special care urmareste sa va arate cat de importanta e sustinerea parintilor in cazul in care tinerii aleg o meserie vocationala, dar si sa aduca multumiri emotionante mamelor de orice varsta si din orice generatie.

Marian Olteanu este astazi cunoscut la nivel national pentru rolul David din serialul Clanul (Pro TV), dar pana la acest rol principal el a muncit sustinut multi ani in filme de lung metraj, seriale si chiar emisiuni tv.

A jucat in “Inimi cicatrizate” ecranizarea dupa Max Blecher regizata de Raju Jude,  “Alice T”, filmul lui Radu Muntean, dar si in serialele “Ruxx” (HBO), “Sacrificiul” (Antena 1), “Vlad” si “Profu” (Pro Tv)

Este angajat al Teatrului Mic unde il puteti vedea in “A douasprazecea noapte” sau “Desteptarea primaverii”.

Ce a zis mama ta cand i-ai spus ca dai la teatru?

Cand le-am zis alor mei ca vreau sa dau la teatru a fost un soc pentru ei. Pentru tata mai mult soc si pentru mama, din perceptia mea, a trait o bucurie autentica pentru ca alegerea vine din mine. Apoi nu mai zic de sustinerea pe care am primit-o de la ea.

Pe langa faptul ca a suferit o ruptura cand am plecat de acasa, tot ea a fost cea care a zis „hai mama la Bucuresti daca tu vrei acolo”, asta pentru ca am dat si la Iasi. Si ea m-a dus la facultate, ea m-a cazat la camin si toate astea pentru ca probabil simtea ca asa trebuia sa fie si a dat curs lucrurilor sa se intample!

Dupa ani de zile tot avem o discutie recurenta daca a fost bine ca am ales Bucurestiul. Asadar mama a primit vestea cu o bucurie inexplicabila aparent si m-a sustinut si atunci, si in prezent ma sustine la fel de tare. Plus ca amandoi sunt foarte mandri de mine.

Ti-a vazut spectacole/ filme/ emisiunile la tv? Care? Si ce opinie a avut

 M-a vazut in tot ce am facut si la Teatrul Mic si in filme/seriale – cum ar fi Clanul acum – si la emisiuni tv. De fiecare data se bucura ca sunt acolo prezent, probabil simte ca sunt mai aproape de ea. Frumos e ce simt cand joc la teatru si stiu ca ea e in sala… de fiecare data cand e acolo simt cum ma relaxez si tot ce stiu e ca e mama acolo si cumva in mintea mea sunt protejat. Desi nu mai tin cont demult ca sunt ai mei in sala; la inceput era intimidant dar acum ii tratez ca si cum ar fi un public normal, dar tot ma bucur sa stiu ca sunt acolo.

Pentru ce i-ai multumi mamei tale, ceva care iti este util acum in meseria pe care o ai…  

Vreau sa-i multumesc mamei ca mi-a dat incredere sa ma duc unde mi-a dictat instinctul si anume la Bucuresti! Ca m-a sustinut tot timpul si ca atunci cand mi-a fost mai greu a fost tot timpul langa mine. Te iubesc mama!