Marina Abramović va fi prezenta in Romania la festivalul multidisciplinar Unfinished. Inscrierile pentru participare sunt online, primul venit – primul servit. Link-ul in articol
Pioniera in arta performativa si experimentala, Marina Abramović este unul dintre invitatii internationali ai festivalului Unfinished, care va purta o conversatie despre incredere si rolul acestora in arta si societate.
Artista vorbeste prin arta ei despre rezistenta la durere, epuizare si pericol, in detrimentul transformarilor emotionale si spirituale. Cu expozitii peste tot in lume, de la MoMA la Bienala de la Venetia, Marina Abramovic surprinde publicul de fiecare data cu performance-urile sale. “Rhytm 0” (1974), “Death Self” (1976), “Imponderabilia” (1977), “Rest Energy” (1980), “Balkan Baroque” (1997) si “The Artist Is Present” (2010) sunt o serie de expozituu care au fost gazduite de marile centre mondiale al artei contemporane, fiind unul dintre cei mai cunoscuti artisti ai momentului.
Directorul artistic al festivalului Unfinished, Capucine Gros, a explicat ca “pornind de la doua dintre lucrarile artistei, vom avea o conversatie sincera despre rolul si implicatiile increderii si vom explora relatia dintre risc si vulnerabilitate in acelasi context. Totodata, ne dorim sa abordam si subiectul imposibilitatii de a separa toate aspectele din viata noastra (viata personala si profesionala, minte si trup, spectacol si realitate), o tema esentiala in practica Marinei, dar si pentru UNFINISHED, pe care multi au descoperit-o abia in ultimele luni”.
Festivalul Unfinished are loc in perioada 27 septembrie-4 octombrie 2020, online, iar participarea se face pe baza de inscriere, in limita a 3500 de locuri, la urmatorul link: https://bit.ly/unfinished20.
“7 Deaths of Maria Callas” si “After Life”, proiectele in desfasurare ale Marinei Abramovic vor fi si ele discutate in timpul conferintei de catre artista de origine sarba
De asemenea, artista va vorbi si despre cel mai recent proiect al ei, “7 Deaths of Maria Callas”. Productia a fost prezentata in premiera mondiala luna aceasta la Opera Bayerische Staatsoper din Munchen. Marina Abramovic a lucrat alaturi de compozitorul sarb Marko Nikodijević pentru a regandi secvente din „Carmen”, „Tosca”, „Otello”, „Lucia di Lammermoor”, „Norma”, „Madama Butterfly” si „La Traviata”. Si-a imaginat moartea fiecaruia dintre personajele interpretate de Maria Callas si a pus in scena un spectacol-performativ inspirat de povestea de viata a faimoasei cantarete de opera.
Un proiect in pregatire este si expozitia individuala “After Life” la Royal Academy din Londra, care a fost amanata pentru 2021. Cu ocazia acestei expozitii, Marina Abramović va deveni prima femeie din istoria de 250 de ani a institutiei care ocupa cu operele sale intregul spatiu al galeriei. Expozitia va include retrospectiva celor mai faimoase lucrari de pana acum prin inregistrari foto-video ale acestora. De asemenea, studentii si protejatii artistei vor lucra pentru „Marina Abramovic: 50 Years of Pioneering Performance Art” si vor recrea spectacolele care au scris istorie. Unul dintre ele va fi „Imponderabilia” din 1977 cand ea si partenerul Ulay au stat complet dezbracati in usa galeriei prin care treceau vizitatorii. „The House with the ocean view”, performanceul din 2002 cand Marina a trait suspendata pe o platforma intr-o galerie timp de 12 zile, fara sa manance sau sa vorbeasca, va fi de asemenea reinterpretat.
Marina Abramovic a povestit in cartea biografica “Walk Through Walls. A Memoir”, aparuta in 2016, care s-a tradus si in limba romana la Editura Pandora M sub numele de “Incalcand toate granitele”, despre pregatirile minutioase la care se supune atunci cand pregateste un performance unde ea este personajul central, dar si despre experiente foarte personale
In unul dintre capitolele din carte povesteste despre experiementul din 2010, de la MoMA, “The Artist is Present”, cand peste 750 000 de oameni au venit sa participe la un act artistic care s-a desfasurat pe parcursul a 700 de ore. Performance-ul a constat in asezarea publicului pe un scaun in fata artistei, aceasta nemiscandu-se, respectand cu strictete regula de a comunica cu artista exclusiv non-verbal.
In public, unul dintre cei care s-au asezat pe un scaun in fata Marinei Abramović, a fost si Ulay, barbatul cu care isi petrecuse mai mult de 12 ani, atat pe scena, cat si in viata personala. Acestia nu se mai vazusera din momentul despartirii, iar reintalnirea este descrisa de artista astfel:
“Stiam ca va fi acolo. A fost invitatul meu de onoare. Dar nu m-am gandit nicio clipa ca se va aseza in fata mea. Momentul a fost socant. Am derulat doisprezece ani de viata intr-o clipita. Pentru mine, el insemna mult mai mult decat un simplu vizitator. A fost singurul moment in care am incalcat regulile. I-am acoperit mainile cu palmele mele, ne-am privit in ochi si inainte sa-mi dau seama ce se petrece, am vazut ca plangeam amandoi. La putin timp dupa asta, s-a intors in Amsterdam, unde a aflat ca are cancer. N-a mai trecut mult timp si m-a actionat in instanta pentru profiturile rezultate in urma muncii noastre. A fost nevoie ca un judecator sa rezolve disputele noastre vechi de douazeci si sase de ani. Viata nu doar ca merge inainte – uneori merge inainte pe cai ciudate.”
Pentru a putea rezistat cele peste 700 de ore pe scaun, Marina Abramović s-a pregatit prin cursuri de nutritie si dieta stricta. Performance-ul a fost documentat foto de Mario Anelli, care a surprins chipurile, in general incarcate de suferinta, a peste 1500 de oameni, publicand apoi toate fotografiile intr-o carte. Despre acest experiment, artista a presupus ca oamenii se vedeau in ea ca intr-un fel de oglinda.