Special Urban.ro Mihai Chirilov, Director Artistic TIFF “Cel mai implinit, antologic si emotionant moment a fost retrospectiva – pentru prima oara in România – cu opera integrala a lui Lucian Pintilie, in prezenta Maestrului insusi.”
Urban.ro a lansat prima carte despre un festival, “20 de ani de TIFF. Echipa, actori & invitati”, care poate fi descarcata gratuit de aici.
“20 de ani de TIFF. Echipa, actori & invitati” contine zeci de povesti emotionante de la cei care au creat festivalul, dar si de la actori si regizori pentru care prezenta in festival a insemnat un punct de cotitura in cariera, un proiect realizat cu sprijinul Lidl Romania.
Mihai Chirilov e responsabil cu selectia filmelor din TIFF inca de la prima editie si o parte identatea festivalului este data de alegerile sale.
Iata cateva dintre amintirile lui Chiri despre TIFF.
Cum ai ajuns sa lucrezi in echipa festivalului? Ce faceai la inceput, acum 20 de ani la TIFF si ce faci acum?
Totul a inceput cu un mesaj lasat de Tudor Giurgiu pe robotul telefonului fix al lui Alex Leo Serban, in septembrie 2001. L-am ascultat când m-am intors de la festivalul de la Venetia si l-am intâlnit pe Tudor la o terasa din Piata Romana. Nu ne cunosteam personal, ci prin film. Eu ii stiam scurtmetrajele, el imi citea cronicile si reportajele de festival. Mi-a vorbit de ideea TIFF-ului si mi-a propus sa selectionez filmele din festival si sa gândesc o structura artistica. Mi-aduc aminte ca am facut si regulamentul primei editii, compilând si adaptând alte regulamente de festival. Nu am inventat roata, dar cum-necum, am facut-o sa se rostogoleasca, nu fara opinteli, pâna când festivalul a prins viteza de croaziera si a dobândit o personalitate numai a lui.
La inceput eram o echipa mica si toti faceam de toate, cu entuziasm contagios si fara job description. In timp ne-am sudat, am crescut, am invatat din greseli, ne-am profesionalizat. Festivalul e intr-o continua expansiune, abia daca ajung sa-i cunosc pe toti cei din marea echipa de acum – este si motivul pentru care, in primele zile de festival, când oboseala nu ne-a intrat inca in oase, ne strângem cu totii intr-un club si dansam pâna dimineata, pâna la epuizare, interactionând, strângând rândurile, cunoscându-i pe nou-veniti, ungând articulatiile vechilor relatii, neexersate peste an, si generând finalmente un fluid de energie colectiva care ne tine in priza pâna la final.
Tot de structura artistica si programarea filmelor ma ocup si azi, alaturi de o super echipa de selectioneri care a sporit de-a lungul anilor, pentru ca, nu-i asa, si numarul de filme de la TIFF si din lume a crescut. Dar provocarea majora – pentru mine si colegii mei din board – ramâne in continuare coerenta designului general al experientei TIFF.
Care a fost cel mai dificil moment de administrat in timpul festivalului de-a lungul anilor?
Au fost câteva momente neplacute generate de atitudinea unor invitati speciali: militantismele agresive ale Vanessei Redgrave in anul crizei Rosia Montana si fitele suprarealiste ale Nastassjei Kinski. Dar pâna si acestea au avut finalmente sarmul lor, chiar daca la cald e ca si cum ti-ar exploda mamaliga in figura.
Care este proiectul/ intâmplarea/ evenimentul pentru care te gândesti si astazi cu bucurie ca “ti-a iesit” asa cum ti-ai propus desi parea greu sau imposibil?
Am avut multe ambitii de-a lungul acestor ani, de la a aniversa la TIFF primul film pe care l-am vazut in viata mea („ABBA the Movie”, pe când aveam 6 ani), intr-o copie smulsa cu greu din arhivele suedeze de film si cu acordul scris al membrilor trupei, la maratonul de 11 ore cu serialul „The Kingdom” al lui Lars von Trier (proiectat pe pelicula, in prezenta lui Udo Kier) si grupajul nostalgic de cinema sovietic popular (la care am lucrat vreo trei ani).
Dar cu siguranta cel mai implinit, antologic si emotionant a fost retrospectiva – pentru prima oara in România – cu opera integrala a lui Lucian Pintilie, in prezenta Maestrului insusi. A fost un carusel de momente navalnice si clipe de gratie. O intâlnire esentiala in toata istoria mea de la TIFF. Poate unica.
Dintre efectele proiectelor conexe festivalului este ceva care ti-a depasit asteptarile si te-au emotionat rezultatele?
Din 2009 organizam la TIFF o proiectie speciala, anual, pentru persoanele cu deficiente de vedere. Mi-aduc aminte de nedumerirea initiala când am fost contactat de cei de la Fundatia Cartea Calatoare pentru acest proiect. Mi-au explicat in mare procedura si in ce consta proiectia in sine, le-am propus spre accesibilizare filmul lui Radu Jude „Cea mai fericita fata din lume” si am asteptat, cu aceeasi usoara nedumerire, ziua cu pricina.
Cu o jumatate de ora inaintea proiectiei, tin minte cum trotuarul din fata cinematografului Arta se umplea, treptat, de nevazatori insotiti sau tatonând asfaltul cu bastonul. Mi s-au taiat picioarele. Trebuia sa prezint filmul in fata unei sali aproape pline. Imaginea era coplesitoare. Nu mai stiu ce am zis, cert e ca am terminat, dintr-o inertie cum nu se poate mai tâmpa, cu traditionalul “Vizionare placuta!”. Mi-am dat seama de gafa când era prea târziu.
M-am intors la finele proiectiei pentru a vorbi cu ei despre film si pentru a-mi cere scuze. Mi-au raspuns: “Replica ta de final, aia care pe tine te-a facut sa te simti prost pe noi ne-a facut sa ne simtim bine. Si-ti multumim pentru ea, si pentru film.” Mi s-au taiat din nou picioarele, dar naturaletea si umorul lor m-au relaxat instant si am continuat sa vorbim despre film. Omul cât gafeaza invata!
Care este invitatul sau premiantul din festival care te-a facut sa te simti mândru ca faci parte din acest proiect?
Majoritatea actorilor din vechea generatie, pe care TIFF-ul i-a omagiat cu premii pentru intreaga cariera. Pentru cineva care a crescut cu filmele lor in anii ’70 si ’80, sansa de a-i cunoaste in carne si oase peste decenii bune, de a vorbi cu ei, de a facilita dialogul dintre ei si publicul care-i venera sau, pur si simplu, de a le savura compania a fost si ramâne unica.
Cu Luminita Gheorghiu, Irina Petrescu si Stefan Iordache am avut privilegiul de a petrece mult timp la festival, iar amintirea acelor zile si conversatii e inestimabila. Cum sa nu fiu mândru?
Puteti descarca gratuit cartea “20 de ani de TIFF. Echipa, actori & invitati” de aici.
“20 de ani de TIFF. Echipa, actori & invitati” este un proiect realizat cu sprijinul Lidl Romania care este partener TIFF de multi ani; regasiti LIDL in sectiunea TIFF Film Food – unde filme care au trimiteri la gastronomie sunt insotite de cine gandite si pregatite de chef-i premiati.
