Unul dintre episoadele de istorie recenta a Frantei devine astazi un muzeu, inaugurat chiar de presedintele tarii, Emmanuel Macron. Acesta va deschide oficial primul muzeu dedicat cazului Dreyfus, instalat in locuinta scriitorului Emile Zola, aparatorul capitanului Alfred Dreyfus si autorul celebrului text „J’accuse”, publicat in L’Aurore.

Spatiul muzeului este un loc al memoriei, in care cei interesati pot descoperi cazul Dreyfus, victima a unei scheme judiciare si antisemite din 1894. Capitanul Dreyfus a fost in final reabilitat in 1906. 

Muzeul nou deschis prezinta mai mult de 500 de documente (obiecte, manuscrise, fotografii, cantece, proiectii luminoase, brosuri, afise, pliante), destinate sa pastreze memoria „L’Affaire”.

Muzeul se desfasoara in Casa Zola, impunatoarea vila restaurata dupa zece ani de lucrari, locuinta care a fost achizitionata de scriitor in 1878 si unde si-a scris multe dintre marile sale opere. Zola a cumparat aceasta casa pe malul Senei cu drepturile de autor de la „L’Assommoir”, in mai 1878. In trei ani, el a transformat proprietatea intr-un domeniu vast unde a dus o viata rurala cu gradina de legume, ferma si sere. 

Muzeul a fost finantat de omul de afaceri Pierre Bergé, partenerul designerului Yves Saint Laurent, precum si de Fundatia pentru Memoria Holocaustului si a Delegatiei interministeriale pentru lupta contra rasismului, antisemitismului si urii anti-LGBT (Dilcrah).

• 

• 

• 

• 

De-a lungul timpului, mai multi presedinti au adus omagii lui Emile Zola.

In 2002, pentru centenarul mortii sale, presedintele Jacques Chirac i-a adus lui Emile Zola la Médan omagiul Natiunii, iar de la moartea scriitorului in 1902, i-a fost adus anual, in octombrie, un omagiu in gradinile casei sale. 

Dosarul afacerii Dreyfus a inceput in 1894, cand a fost descoperita o scrisoare care dovedea ca documente confidentiale au fost transmise ambasadei Germaniei din mijlocul armatei. Pe baza asemanarii tipografice intre scrisul sau si aceasta scrisoare, ofiterul Alfred Dreyfus este acuzat de act de inalta tradare si condamnat la inchisoare pe viata, fiind deportat pe Insula Diavolului in Guineea franceza.

In acest timp, familia sa aduna probe pentru a-i proba nevinovatia, iar in noiembrie 1897, comandantul Walsin Esterhazy este recunoscut ca adevaratul autor al faptelor de catre colonelul Marie-Georges Picquart. Acesta este demis din functie si mutat in Africa de Nord, iar cand presa afla ca nu a fost judecat, incepe un scandal mediatic de proportii. Statul major este constrans sa-l judece pe Esterhazy in Consiliul de Razboi, de unde este achitat in numele umanitatii pe 11 ianuarie 1898. Ca urmare a achitarii lui Esterhazy, Emile Zola a scris textul “J’accuse…!”.

In 1898, Émile Zola era deja foarte cunoscut si vocal, iar despre subiect, autorul scrisese deja doua articole despre afacerea Dreyfus publicate in Le Figaro, care au trecut mai mult sau mai putin neobservate.

Textul “J’accuse…!” este o scrisoare brutala care cutremura sfera politica franceza, cu care reuseste sa redeschida dosarul afacerii Dreyfus. Ce a urmat a fost o lupta politica intre dreapta si stanga.

Ca urmare a publicarii textului lui Zola, numerosi scriitori vor semna in presa un „protest”, prin care obtin reluarea procesului Dreyfus. 2.000 de intelectuali semneaza, printre ei aflandu-se Anatole France, Georges Courteline, Émile Duclaux, directorul Institutului Pasteur. Din acest motiv, pe 23 februarie 1898, Zola este condamnat la un an de inchisoare si 3.000 de franci amenda. Pentru a scapa de justiţie, el se exileaza in Anglia.

La procesul intentat impotriva lui Zola, convins ca sistemul nu a functionat corect, politicianul Ludovic Trarieux, fost ministru al Justitiei, organizeaza pe 25 februarie 1898 prima reuniune care va duce la crearea Ligii drepturilor omului (4 iunie 1898). 

Povestea aventurii Dreyfus a fost adaptata intr-un film numit „Un ofiter si un spion” („J’accuse”) cu Louis Garrel in rolul principal, regizat de Roman Polanski in 2019. A castigat premiul César pentru cel mai bun regizor si scenariu.