Azi avem un guest-post special in legatura cu una din cele mai asteptate aparitii de pe scena B\’Estfest Summer Camp 2012: Selah Sue. Hai sa descoperim impreuna mica senzatie belgiana.

Articolul de mai jos a fost scris de Andrei Beldiman pe blogul lui personal si descrie frumos si obiectiv intrarea lui Selah Sue in playlistul sau. Pe blogul lui mai gasiti si alte articole despre muzica interesante, recenzii lungi pentru cei care au rabdare sa citeasca.

 

Am descoperit-o la fel cum a facut si majoritatea, cautand melodia din reclama pentru Kinder Bueno. Zic majoritatea si ma refer la cei care vor sa cunoasca cine, ce, cum si unde, caci altfel sunt multi pentru care Selah Sue nu inseamna nimic. Ca de exemplu azi, in lift, la munca, am amintit de ea si cum ca este unul dintre artistii care vor canta la Bestfest iar colega mea a facut ochii mari intreband -Cine-i aia?.

O necunoscuta cu nume ciudat, o tipa de la care parca am auzit o melodie, ceva cu na na na world, o belgianca de 23 de ani, absolventa de psihologie, care a vandut peste 400.000 de copii ale primului sau album, ea e Selah Sue. Urban.ro a transmis exclusiv in Romania concertul ei de la Lille din Paris.

Si ascultandu-i si reascultandu-i albumul am avut din nou sentimentul acela ca rezonez cu niste melodii, niste versuri, o persoana despre care citesc…mai bine decat rezonez cu oamenii in carne si oase. Imi trezeste amintiri, imi provoaca trairi, ma face sa-mi inchid ochii si sa zambesc naiv in timp ce gandurile imi zboara alene catre taramuri de vis, imi da suflet.

Imi plac This World, Peace of Mind, Please si Summertime. De la o stare de suspans sustinut de notele repetitive de pian, introspectie si hipnoza indusa de sunetele slabe ale trompetei la o stare de as vrea sa ma ridic ,sa alerg in multime si sa ii scutur de umeri pe toti ca sa-i trezesc la realitate, asa trece This World prin porii simtirii mele. In aceeasi maniera se prelinge Peace of mind din difuzoare inspre urechi, facandu-mi timpanele sa vibreze. Zi de zi ne impiedicam singuri, dam cu stangu\’n dreptul. Ne facem prea multe griji. Ne automutilam libertatea gandindu-ne la ce ar spune lumea. Suntem niste criminali. Ne omoram sperantele inca din fasa.

Raggamuffin imi lasa impresia ca e un cantec de la Selah, cantareata din prezent, catre Selah cea de dinainte sa ajunga ceea ce e acum, o luptatoare intr-o lume plina de imagini inselatoare.

In acelasi mood nostalgic presarat cu putina trufie, curge Crazy Vibes. Canta despre cum a descoperit muzica, magia ei a cuprins-o si ii umple existenta, iar acum a sosit timpul sa arate lumii talentul ei. I was never really into music, ‘til I was about nine years old / Now I can’t control myself from groovin’ / It is time for me to show / ’Cause today oh, / I\’ll show ya / I\’ll blow ya mind.

Despre mastile pe care le purtam in dragoste, partile mai putin bune si iubirea de sine ne incanta printre sunete elctronice si trompete Selah in Black Part Love. In semn de multumire pentru cea care a ajutat-o in momentele cele mai grele si care i-a dat puterea sa reuseasca sa se ridice de fiecare data cand a fost pusa la pamant, Mommy a fost scrisa. Explanations e un firav semn de exclamare si o pereche de ochi care cer explicatii si solutii, strecurandu-se intre cantecele puternice emotional de pe album.

Astfel ajungem la Please, o piesa care ma gaseste cu fruntea usor incruntata, ochii intre deschisi si dand usor, aprobator si cu regret din cap. I’m wasting my time, my mind, my energy…but I can’t seem to win for losing, ‘cause don’t nobody love me yet., colaborarea cu Cee Lo Green imi induce un sentiment de nostalgie profunda, de rusine cu trecutul, de amorteala a sufletului in cautarea iubirii ce intarzie sa apara. Dupa atat rau cat am provocat, cum sa indraznesc sa mai sper sa gasesc pe cineva care sa fie al meu??

Summertime are o atingere calda si totusi nesigura de Norah Jones, invocand nostalgia dupa bucuria pierduta. In arsita verii vreau sa fiu intr-o masina veche si decapotabila mergand cu 10km pe ora, la apus, printre campuri de rapita ascultand melodia asta si Come away with me.

Crazy suffering style si Fyah fyah combina un pic de urban beats, jazz, soul si raggae cu o voce mai agresiva si ragusita a lui Selah si ne aduc in fata ultimei piese de pe albumul oficial. Just because i do vorbeste despre mandrie, despre dorinte neimplinite, dragoste si furie.

It’s coming back again…ultimul vers rezoneaza perfect cu dorinta mea de a asculta albumul din nou si din nou. W-endul acesta ne putem desfata urechile cu ritmuri trufase de ragga soul jazz Selah, live in cadrul festivalului B\’Estfest, sambata, 7 iulie, de la orele 22:00. It’s gonna be a wicked snap ur fingers mood.

Articol scris de Andrei Beldiman