Incepand de astazi, pe Netflix puteti urmari filmul “Marele interviu” (Scoop), o relatare din interior a activitatii jurnalistice perseverente care a dus la obtinerea unui interviu care a cutremurat presa si casa regala britanica – infama aparitie a Printului Andrew la BBC Newsnight. 

Este considerat unul dintre cele mai extraordinare interviuri din epoca recenta a jurnalismului din numeroase motive. Pe de o parte este reusita extraordinara a echipei BBC de a obtine informatii atat de intime de la un reprezentant al familiei regale. Totodata, interviul a dus la un dezastru mediatic prin lipsa de pregatire a Printului Andrew si declaratiile care i-au atras atat de multe reactii negative incat a fost nevoit sa se retraga din functiile sale oficiale dupa cateva zile. 

Mai jos va invitam sa descoperiti detalii din culisele filmului, ale povestii reale care l-a inspirat dar si un interviu cu Gillian Anderson, prezentat prin amabilitatea Netflix.

Inspirat de evenimente reale, “Marele interviu” (Scoop) prezinta tensiunea negocierilor cu Palatul Buckingham ale producatoarei Sam McAlister si confruntarea foarte precisa a lui Emily Maitlis cu Printul Andrew.

In centrul actiunii din “Marele interviu” este de fapt o echipa de patru femei curajoase care nu s-au dat in laturi de la nimic pentru a spune o poveste pe care publicul o cerea insistent. Este vorba despre producatoarea Sam McAlister (jucata de Billie Piper), jurnalista Emily Maitlis (jucata de Gillian Anderson), Amanda Thirsk, secretara privata a Printului Andrew (jucata de Keeley Hawes) si Romola Garai (in rolul lui Esme Wren, editorul vesnic calm de la Newsnight).

Distributia este impresionanta, sunt actrite care au jucat roluri iconice in televiziunea britanica. Billie Piper, de 4 nominalizata la BAFTA TV Awards, a excelat in mai multe productii de televiziune printre care „Secret Diary of a Call Girl”, „Collateral” si „Doctor Who”. Keeley Hawes este triplu nominalizata la BAFTA TV Awards, in portofoliu are „The Durrells”, „Mrs. Wilson” si „Bodyguard”.

Romola Garai a fost nominalizata la Globurile de Aur pentru „Emma”, fiind cunoscuta pentru „Atonement”, „Vanity Fair” si „Suffragette”. Iar Gillian Anderson vine dupa o serie de roluri spectaculoase care i-au reinventat cariera in ultimii ani, devenind una dintre cele mai apreciate actrite din lume: Margaret Thatcher in „The Crown”, Jean Milburn in „Sex Education” si Eleanor Roosevelt in „The First Lady”, are in portofoliu doua Globuri de Aur si doua trofee Emmy.

Filmul „Marele interviu” se bazeaza pe evenimentele care au precedat seara de 16 noiembrie 2019 cand Newsnight, o apreciata emisiune britanica de actualitate, a difuzat un interviu exclusiv cu Alteta Sa Regala Printul Andrew.

Aproape 2 milioane de persoane au urmarit-o pe jurnalista Emily Maitlis chestionandu-l pe print cu privire la relatiile sale cu Jeffrey Epstein (pedofil cazut in dizgratie, unul dintre cei mai influenti oameni din lume, decedat cu trei luni inainte) si cu Virginia Roberts, care era minora la acea vreme. 

Interviul nu a decurs bine. Raspunsurile printului au oscilat intre bizarerii si incoerenta, a parut lipsit de empatie sau remuscari. Desi a durat numai o ora, viata de dupa a materialul difuzat la o ora de varf la TV a fost mult mai lunga, au aparut nenumarate meme-uri care au raspandit declaratiile printului in toate colturile internetului. Dupa impactul interviului au ramas doua intrebari: cum a obtinut Newsnight interviul si de ce a fost printul de acord?

Ideea filmului a pornit de la Hilary Salmon si Radford Neville, producatori la The Lighthouse Film and Television.

Ideea le-a venit la finalul lui 2021 cand au avut o sedinta de creatie cu Sanjay Singhal, director executiv la Voltage TV, care avea un contact pentru a ajunge la Sam McAlister, cea care a negociat si obtinut interviul. Stiau ca McAlister scria o carte iar Lighthouse a achizitionat drepturile de ecranizare inainte de publicare. Cartea care sta la baza filmului a aparut in 2022.

Cartea arata cum sub presiunea opiniei publice subiective si emotionale, chiar si lucrurile facute exceptional si foarte corect etic, sunt judecate ca defaimatoare.

In viata reala, Sam McAlister a avut mult de suferit din cauza acestui interviu care a fost cel mai spectaculos dintre cele realizate in cariera sa la BBC ( tot ea a gasit-o pe fiica celui care a fost directorul lagarului de la Auschwitz, iar povestea e in filmul Zone of Interest nominalizat la Oscar in acest an). Dupa interviu, britanicilor iubitori ai monarhiei li s-a parut ca printului Andrew i-a fost intinsa o capcana si a fost cumva pacalit, asa ca numele celei care a facut negocierile a fost facut public, iar Sam McAlister a fost atacata de britanicii suparati, urmarita de paparazzi, viata ei de mama care isi crestea singura fiica- a ajuns in paginile ziarelor pentru ca lumea sa stie cine a facut posibil interviul.

In cele din urma, desi nu gresise cu nimic, Sam McAlister si-a dat demisia de la BBC.

Povestea care a transformat-o pe McAlister in personajul central al filmului a fost scrisa de scenaristii Peter Moffatt si Geoff Bussetil, regia fiind semnata de Philip Martin.

De fapt este povestea celor patru femei, a modului in care a ajuns interviul pe micul ecran. Este un film despre oamenii deseori necunoscuti din spatele unei povesti care a avut un impact extraordinar. Negocierea intre BBC si Palatul Buckingham a fost unica in istoria televiziunii britanice.

Un alt aspect important este emisiunea Newsnight, care ocupa un piedestal special in ecosistemul britanic de mass-media. Potrivit actritei Billie Piper, care o joaca pe McAlister: “Este un jurnalism de tip BBC, serios si dur. Ei nu ar face articole de tip puf, asa ca la inceput exista intrebari daca ar fi vrut sa il intervieveze pe Printul Andrew, pentru ca atunci cand Newsnight este abordat la inceput, el vrea sa vorbeasca doar despre organizatiile caritabile pe care le patroneaza.” 

Cu toate acestea, povestea are loc intr-un moment in care Newsnight insusi se afla sub presiune: la fel ca in cazul multor stiri si analize serioase difuzate, audientele sunt in scadere, iar finantarea si personalul sunt supuse controlului. Sam McAlister, o mama singura, are sarcina de a produce interviuri importante care sa sporeasca audienta si sa justifice continuarea existentei Newsnight, o emisiune care exista de aproximativ 40 de ani, fiind considerata un standard al jurnalismului britanic (prezinta cele mai detaliate investigatii, cele mai dificile interviuri).

Interviul in cauza poate fi urmarit mai jos.

Filmul arata ca obtinerea interviului a fost schimb de replici indelungat si uneori tensionat.

Potrivit Netflix, Sam McAlister a declarat: ”Cred ca cea mai mare conceptie gresita despre interviu este: „S-a intamplat pur si simplu”. Unii oameni se vor gandi probabil: „Ei bine, am vazut deja interviul, de ce as vrea sa ma uit la Marele interviu?”. Dar intotdeauna mi se pune o alta intrebare odata ce oamenii stiu ca am fost implicata: „Cum s-a intamplat asta?”. Aceasta este cu adevarat intrebarea la care raspunde acest film: este vorba de celelalte 95% dinaintea lucrurilor pe care toata lumea le cunoaste. Aici reusim sa punem acele 95% intr-un context dramatic.” 

Persoana de contact a lui McAlister si Maitlis la Palatul Buckingham a fost Amanda Thirsk, interpretata de Keeley Hawes. Thirsk a fost secretara privata a Printului Andrew din 2004 pana in primavara anului 2020, cand si-a incetat  rolul in urma interviului din Newsnight. Thirsk a crezut onest ca interviul este o idee buna, dorind ca publicul larg sa-l cunoasca pe seful ei asa ca cum il stia ea, ca o persoana minunata. 

Sam McAlister crede ca Thirsk nu este vinovata deloc pentru ceea ce s-a intamplat: “El a dezamagit-o. Amanda este o femeie extrem de inteligenta, competenta, capabila, geniala; am doar cuvinte de lauda la adresa ei. Nu a fost proasta nimanui. Nu a fost naiva. Dar ea a crezut in Andrew, asa cum multi oameni cred in sefii lor. Iar aceasta incredere s-a dovedit a fi deplasata in ceea ce priveste raspunsurile sale.” 

Rolul Printului Andrew este jucat de actorul Rufus Sewell care a trecut printr-o transformare majora pentru a semana cu printul.

„Am urmarit si eu interviul si am avut o reactie foarte asemanatoare cu cea a multor oameni. Mi s-a parut de necrezut, in multe privinte. Dar cand am citit scenariul, sentimentul meu imediat a fost: „Da, cred ca as putea face asta”. Cred ca era ceva acolo care a rezonat cu mine. Bineinteles, m-am gandit la posibilele repercusiuni. si apoi m-am gandit: „La naiba, oricum nu voi primi titlul de cavaler…”, spune Rufus Sewell.

Sewell a inceput sa studieze interviul de la Newsnight, sa studieze vocea lui Andrew, ticurile si fizicul sau. Desi are o structura osoasa similara cu printul, i-au fost aplicate mai multe piese prostetice la nivelul barbiei si al gatului.

„Cel mai mult m-am asemanat cu el in cateva dintre primele teste de machiaj, cand mi-au pus aceste pleoape false care imi acopereau ochii. M-a facut sa seman atat de mult cu el incat in unele fotografii nu-ti puteai da seama care e care. Dar asta insemna ca nu ma puteam exprima cu adevarat cu ochii”, adauga Sewell. De aceea s-a luat decizia de a renunta la pleoapele false, cu riscul de a-l face sa semene mai putin cu Andrew. Machiajul a durat patru ore.

In film, totul revine la aceeasi intrebare: de ce a acceptat printul sa ofere acel interviu. Sam McAlister, care a fost in camera atat la negocieri cat si in momentul inregistrarii si al montajului, sustine ca “este vorba de trei lucruri. In primul rand, nimeni nu credea ca va oferi un interviu prost. In al doilea rand, exista un element de ego in interviuri. Multi oameni puternici cred ca nu numai ca nu vor oferi un interviu prost, dar probabil ca vor face unul excelent. In pozitia sa foarte dificila, impresia mea este ca, facand acest interviu, el a simtit ca va putea eradica perceptia despre el care s-a acumulat in urma scandalului Epstein.” 

Mai jos puteti citi un scurt interviu cu Gillian Anderson pe care il publicam prin amabilitatea Netflix.

Cum ati descrie povestea din “Scoop” (Marele interviu)? 

Scoop este povestea lui Sam McAlister. Ea este unul dintre producatorii de la Newsnight, sau a fost, si povesteste experienta ei in obtinerea faimosului interviu cu Printul Andrew si implicarea ei in acest lucru. Este vorba, de asemenea, despre implicarea Newsnight si negocierile lor cu Palatul Buckingham in ceea ce priveste obtinerea interviului si despre ce s-a intamplat mai departe. 

Pentru cei care nu stiu, cine este Emily Maitlis, rolul pe care il interpretati? 

Emily Maitlis este o jurnalista care a lucrat mult timp pentru Newsnight si BBC. De cand a plecat de la BBC a lucrat la un podcast de mare succes, The News Agents cu Jon Sopel. Este o adevarata hackerita in cel mai bun sens al cuvantului. Este formidabila, inteligenta si frumoasa, si adesea acorda interviuri in timp ce alearga in Hyde Park – este un fel de super femeie. Toata lumea din jurul ei o vede ca pe o jurnalista foarte in forma, inteligenta si capabila, care are si copii, si un sot, si o viata. 

Ce v-a atras la acest proiect? 

Primul lucru care m-a atras la acest proiect a fost scenariul. Sunt de mult timp un fan al scriiturii lui Peter Moffat. Philip Martin a fost regizor la The Crown. Nu am avut sansa sa lucrez cu el la serial, dar sunt un fan al muncii sale. Initial am refuzat pentru ca era prea descurajant, iar Philip si Peter m-au convins sa spun da. Dar a fost si faptul ca filmul celebreaza mai mult decat orice altceva importanta jurnalismului independent in societate. Cred ca este important ca presa sa aiba posibilitatea sa ceara socoteala autoritatilor si sa spuna adevarul din spate. Acest film celebreaza acest lucru. 

Interpretati o persoana reala in timpul unei serii de evenimente din viata reala. Cum ati abordat acest subiect? 

A fost pentru prima data cand am jucat un personaj din viata reala care este inca in viata si trebuie sa recunosc ca este mai dificil sa joci o Emily Maitlis decat o Margaret Thatcher. Oamenii o cunosc atat de bine, o asculta zilnic si o urmaresc de ani de zile. De asemenea, acest interviu este gravat in mintea oamenilor. A fost un moment important, evident, pentru BBC, dar si un punct de cotitura, intr-un fel, pentru Palatul Buckingham. Si astfel, toti cei implicati in film au vrut sa realizeze corect interviul. In plus, am vrut sa cream o drama si o poveste care sa fie un thriller. Stim ca interviul are loc si, totusi, in filmul nostru nu stim de la un minut la altul daca vor reusi sa il difuzeze sau daca vor reusi sa obtina interviul. Chiar daca am fost acolo, am jucat in film, am citit scenariul, stiu ce s-a intamplat… in timp ce ma uit la film, tot mi s-a parut palpitant. 

Aceste femei exista in viata reala. Si sunt femei intr-un domeniu care a fost in mod traditional dominat de barbati. A avea o poveste despre experienta lor si a avea jurnaliste ca Emily Maitlis (care este in mod clar in varful domeniului in care lucreaza) reprezentate in film este important – este important sa marcam acest lucru din punct de vedere istoric. Ceea ce imi place la acest film este ca toate femeile ocupa un loc important in poveste; le vezi pe toate lucrand impreuna pentru a scoate la lumina acest interviu.