OLDBOY: Prizonier in libertate a intrat zilele acestea pe marile ecrane din Romania. Credeti ca are vreo sansa sa se ridice la nivelul originalului?

Recunosc ca am facut si eu parte dintre cei care au strambat din nas la auzul vestii ca se face un remake dupa OLDBOY, dar nu mi-a displacut total ce a facut Spike Lee in noul sau film.
Nu pot spune nici ca m-a entuziasmat sau ca era nevoie de un remake si evident ca tot originalul ramane favoritul meu, dar totusi aceasta noua versiune nu e complet ratata, chiar daca nu are forta, tensiunea sau ciudatenia filmului din 2003.
Spike Lee nu a refacut filmul cadru cu cadru ci a schimbat foarte mult din povestea originala, care de fapt e inspirata la randul ei dintr-un roman grafic semnat de de Garon Tsuchiya si Nobuaki Minegishi. Cred ca cei mai indreptatiti sa-si dea cu parerea despre acest film sunt cei care nu au vazut originalul, care nu au termen de comparatie si care mai pot fi surprinsi de poveste.

Filmul lui Spike Lee, Oldboy: Prizonier in libertate, incepe cu un eveniment straniu: dupa o noapte de betie crunta, Joe Doucett (JOSH BROLIN) un director de publicitate si un tata absent, este rapit din senin si aruncat intr-o celula solitara care arata ca o camera de hotel, unde este tinut timp de 20 de ani – 20 de ani plini de chinuri, care trec fara nici cel mai mic indiciu referitor la identitatea rapitorului sau, sau la motivul pentru care Joe a fost rapit.

Daca in filmul lui Park Chan Wok, personajul se trezeste direct in camera de detentie, fara sa stim cine e si de ce a ajuns acolo, Spike Lee incepe cu un portret al personajului inainte sa-l vedem inchis, si ne da motive serioase sa ne gandim ca are multi dusmani, ba chiar ni-l face oarecum antipatic. Dupa ce este eliberat  la fel de inexplicabil cum a fost intemnitat (de data asta intr-o cutie marca Yves Saint Laurent), 5 ani mai tarziu decat in filmul lui Chan-wook Park, Joe are o singura obsesie: sa il descopere pe cel care a pus la cale aceasta pedeapsa si, in primul rand, sa inteleaga de ce.

Dar, desi el este acum liber din inchisoare, este inca manipulat, este inca prins intr-un labirint nesfarsit al conspiratiei si razbunarii care ameninta sa il nimiceasca. In cautarea unor raspunsuri, el ajunge la o tanara asistenta sociala, si in final, la un tip misterios, care, se pare, detine secretul salvarii sale.

Spike Lee a schimbat motivatia razbunarii, tesand o nou intriga, implicand noi personaje care conduc spectatorul pe alte piste. Regizorul a pastrat insa ridicat nivelul de violenta si memorabila scena de lupta cu ciocanul, care parca nu e la fel de impresionanta, l-a facut sa iasa tot din cutie si ne-a aratat la un moment dat si caracatita, care scapa cu viata de data asta.

Distributia joaca un rol important in acest film. Jocul lui Josh Brolin nici nu se compara cu cel al actorul coreean, insetat de ura si dorinta de razbunare iar anii petrecuti in inchisoare nu ai zice ca au lasat amprente prea adanci. Elisabeth Olsen s-a descurcat decent, cu toate ca relatia dinte ei este putin fortata si nenaturala, dar cel mai nereusit mi s-a parut personajul negativ (interpretat de Sharlto Copley). In remake apare si un personaj total nou interpretat de Samuel L. Jackson care complica povestea dar care aduce si una dintre cele mai violente scene ale filmului.

Voi ati apucat sa vedeti Oldboy: Prizonier in libertate? Cum vi s-a parut?

Si pentru ca tot am adus vorba de regizorul coreean Chan Wok Park, va recomand thrillerul STOKER, primul sau film in limba engleaza.