Pe Disney+ s-a lansat zilele trecute serialul „Marile sperante”, o noua ecranizare a penultimului roman al lui Charles Dickens care ii are in rolurile principale pe Olivia Colman, Fionn Whitehead, Shalom Brune-Franklin si Ashley Thomas.

La inceputul lunii martie, cu amabilitatea Disney+ Romania, echipa urban.ro a participat la o masa rotunda la care au luat parte Colman, Whitehead, Brune-Franklin, Thomas si Steven Knight, producator executiv si scenarist al seriei, castigator de BAFTA, nominalizat la Oscar si creator al fenomenului „Peaky Blinders”.

Va invitam sa descoperiti mai jos ce am aflat despre ceea ce presa internationala a descris drept una dintre cele mai intense si dramatice ecranizari ale povestii „Great Expectations” de pana acum.

„Marile Sperante” este un serial in sase episoade despre povestea maturizarii lui Pip (Fionn Whitehead), un tanar orfan care tanjeste dupa o viata mai buna, porneste din saracie, se imbogateste si devine din nou sarac, in timp ce isi descopera iubirea vietii lui, pe Estella (Shalom Brune-Franklin). Destinul lui ia o turnura neasteptata cand misterioasa doamna Havisham (Olivia Colman) isi utilizeaza imaginatia malefica si planuieste sa ii arate o lume intunecata a tuturor posibilitatilor. Prin marile sperante pe care le proiecteaza asupra tanarului orfan, Pip va afla care este adevaratul cost al acestei noi lumi si daca isi doreste sa devina rezultatul alegerilor respective. 

Din distributie mai fac parte Ashley Thomas joaca  rolul lui Jaggers, Johnny Harris, Hayley Squires, Owen McDonnell, Trystan Gravelle, Rudi Dharmalingam si Matt Berry.  

Pana acum au fost lansate aproximativ 20 de adaptari cinematografice ale povestii lui Charles Dickens. Primele doua au aparut in 1917, respectiv 1922, sub forma unor filme mute iar cea mai cunoscuta versiune – care a devenit un reper pentru ecranizarile dickensiene – ii apartine lui Alfonso Cuarón care a adaptat scenariul alaturi de Mitch Glazer si a mutat actiunea din Londra anilor 1820 in New York-ul anilor 1990, numele personajelor fiind de asemenea schimbate pentru a fi potrivite culturii americane. Lungmetrajul a fost lansat in 1998 si ii are in distributie pe Ethan Hawke, Gwyneth Paltrow, Robert De Niro si Anne Bancroft in rolul Nora Dinsmoor (personajul Miss Havisham).  

Mai jos puteti citi discutia purtata cu Steven Knight, Olivia Colman, Fionn Whitehead, Shalom Brune-Franklin si Ashley Thomas despre noua ecranizare disponibila pe Disney+ in Romania.

Romanul a fost scris acum mai bine de 150 de ani si a abordat teme sociale si politice foarte profunde care sunt inca prezente si astazi. Cat de mult ati corelat contextul actual cu actiunea din serial?

Steven Knight: Da, se poate vorbi despre acest aspect in sensul ca orice mare opera literara este destul de atemporala atunci cand se ocupa de conditia umana si de felul in care sunt lucrurile. Dar cred ca este deosebit de actuala in sensul ca, desi este destul de neobisnuita si demodata, vorbind despre clasele sociale si despre cineva care incearca sa scape de propriul destin, cred ca in societatea noastra actuala, referindu-ma la UK si SUA, lucrurile devin destul de dificile, iar pentru Pip viata a fost destul de grea, asa ca este o poveste relevanta.

Doamna Colman, v-ati dorit in mod special sa jucati acest rol la un moment dat sau pur si simplu s-a ivit aceasta ocazie? Cum alegeti rolurile pe care le jucati?

Olivia Colman: Nu, anterior nu m-am gandit sa o joc pe doamna Havisham, dar cand am auzit ca scenariul a fost scris de Steve si ca este incredibil de interesant, am acceptat desi am intrat destul de tarziu la bord. Veneam in urma unei perioade lungi de munca si ma gandeam ca am nevoie de o pauza. Dar nu am putut spune nu. Iar eu nu ma gandesc prea profund la aceste lucruri. Imi pare rau sa dezamagesc, dar am vazut scenariul, mi-a placut foarte mult, am vrut sa o joc si am vrut sa lucrez cu toti acesti oameni.

Este scenariul un fel de punct de intrare intr-un proict? Este tot ceea ce trebuie sa stiti daca vreti sa jucati un rol?

Olivia Colman: Da. Presupun ca e la fel pentru noi toti, dar daca citesti un scenariu si e o porcarie si nu stii cum sa-l faci mai bun, atunci nu mergi mai departe. Dar aici a fost in mod clar un scenariu grozav. Si probabil ca sunt o ciudata dar nu am citit niciodata romanul „Marile Sperante”. Am vazut cateva adaptari televizate anterioare asa ca stiam in linii mari cine este ea (n.r. Doamna Havisham). Dar m-am gandit doar la faptul ca suna grozav si ca as vrea sa o joc. 

„E pacat ca nu poti sa vezi niciodata costumul foarte clar in lumina zilei, dar arata ca si cum ii creste mucegaiul in ea si parca vezi cum ii putrezeste inima. Si imi place acest lucru. Mai degraba decat prafuita, era intunecata si putreda.” – Olivia Colman

Costumul pe care il purtati este incredibil, iar machiajul este si el fascinant. Ati avut un cuvant de spus atunci cand a fost vorba de conceperea aspectului fizic al doamnei Havisham? Si cat de important este sa purtati hainele si machiajul respectiv pentru a intruchipa cu adevarat acest personaj?

Olivia Colman: Intotdeauna am spus ca parul, machiajul si costumele bune sunt trei sferturi din munca ta, inainte de a parasi cabina unde te pregatesti. Insa Verity (n.r. Verity Hawkes, designerul de costume al seriei) a fost marele meu ajutor pentru ca a spus ca nu o vede doar prafuita pe Havisham, o vede putrezita din interior. Si mi s-a parut grozav. E pacat ca nu poti sa vezi niciodata costumul foarte clar in lumina zilei, dar arata ca si cum ii creste mucegaiul in ea si parca vezi cum ii putrezeste inima. Si imi place acest lucru. Mai degraba decat prafuita, era intunecata si putreda. Si am preluat personajul de la Verity. La machiaj, mi-au decolorat sprancenele iar fetita mea nu m-a imbratisat deloc pe toata durata filmarilor, pana cand nu mi-am vopsit sprancenele inapoi. Am aratat ca o nebuna timp de cateva saptamani dar a meritat pe termen lung, a fost distractiv.

Doamna Havisham uraste barbatii si incearca sa o invete pe Estella cum sa navigheze intr-o lume creata de barbati pentru barbati.  O vedeti cumva ca un personaj feminist, in modul ei aparte?

Olivia Colman: Da, presupun ca da. Dar ideea mea de feminism este egalitatea, nu ura. Iar ea invata sa isi foloseasca armele si sa se razbune pe barbati, sa ii urasca. Si spune ca „intr-o casnicie, esti invingatoare daca nu esti cea care iubeste”. Intr-un fel, ea era inaintea timpului ei si era hotarata sa nu aiba nevoie de barbati, dar nu asa vad eu feminismul. Dar si ea permite barbatilor sa o raneasca, asa ca, din nou, nu e chiar asa cum o vad eu. 

Doamna Colman a mentionat ca nu a citit „Great Expectations” insa, pentru ceilalti membri ai distributiei, ati citit romanul? Sau cum v-ati informat pentru a juca aceste personaje iconice ale lui Dickens?

Fionn Whitehead: Nu il citisem, asa ca atunci cand am inceput sa ma pregatesc, am ascultat cartea audio. Asa ca l-am ascultat pe Eddie Izzard citind cuvintele lui Dickens. Dar cred ca aceasta ecranizare se distanteaza foarte mult de original. Desi se bazeaza pe roman, este un organism propriu in felul sau. Am utilizat o multime de trasaturi de caracter ale lui Pip din carte, dar am lucrat dupa scenariu, pentru viziunea lui Steven e diferita.

Shalom Brune-Franklin: Prima data cand am citit „Marile Sperante” a fost impotriva vointei mele, pentru ca eram la ora de engleza la scoala si eram atat de suparata ca trebuia sa citim Dickens. Si probabil ca nu suna deloc bine, dar ma gandeam: de ce nu citim ceva mai modern. E atat de plictisitor. Parerea mea s-a schimbat ulterior dar aceasta a fost prima mea experienta cu romanul.

Ashley Thomas: Nu am citit-o nici eu. Am ascultat audiobook-ul, iar scenariul este diferit de carte, dar am luat unele trasaturi ale personajului, cum ar fi curatarea mainilor. M-am asigurat ca, in anumite scene, isi curata unghiile si se spala pe maini, si am pastrat acest lucru ca un fir conductor pe tot parcursul filmarilor. Dar scenariile sunt atat de diferite. M-am aplecat mai mult asupra scenariilor.

„Sunt recunoscatoare ca nu am putut face alta meserie, pentru ca nu aveam nimic pe care sa ma bazez, asa ca a trebuit sa ma straduiesc in continuare sa devin actrita.” – Olivia Colman

Povestea este despre vise care se prabusesc si traim intr-o societate in care visele nu devin mereu realitate. Voi ce visati sa deveniti inainte de a fi actori?

Olivia Colman: Am vrut sa fiu actrita de la varsta de 16 ani. Inainte de asta, ma gandeam ca as putea fi doctor, dar s-a dovedit ca nu prea aveam creierul necesar. Si mi-am dorit o multime de copii. Nu am avut atat de multi copii pe cat mi-as fi dorit, dar sunt foarte norocoasa.

Fionn Whitehead: Cand eram destul de mic, am fost sa vad o pantomima, un remake dupa Goldilocks si cei trei ursuleti, Si era un personaj numit Benjamin Black, care era personajul negativ si apoi, se pare ca mi-am petrecut urmatorii cativa ani spunand ca vreau sa fiu un raufacator.

Shalom Brune-Franklin: Nu stiu ce am vrut sa fiu cu adevarat. Cred ca atunci cand eram mai tanara, imi doream cu adevarat sa merg la Jocurile Olimpice. Eram obsedata de Kelly Holmes; cred ca voiam sa fiu ca ea.

Ashley Thomas: Am vrut sa fiu actor sau pilot si visul meu s-a implinit ca actor. Dar ca pilot, poate, poate ca tot o sa incerc. Vreau poate sa obtin o licenta de pilot, dar mai vedem.

Doamna Colman, cati ani aveati cand ati jucat prima data pe scena si cum v-ati gasit drumul ulterior, ce au spus parintii dvstra?

Olivia Colman: Aveam 16 ani cand am jucat prima mea piesa la scoala, eram atat de slaba. Au trecut cativa ani pana cand mi-am dat seama ca as putea fi de fapt actrita, pentru ca am crezut ca trebuie sa vii dintr-o familie de actori. Apoi am intalnit oameni care mi-au spus ca poti sa tintesti catre ceva, sa muncesti din greu si sa mergi inainte pe drumul tau. Si atunci mi s-a aprins beculetul. Aveam 19-20 de ani cand mi-am dat seama ca pot sa fac asta iar parintii mei au fost ingroziti, pentru ca au crezut ca ar trebui sa devin secretara. Si am invatat sa scriu la masina dar am fost o secretara groaznica. Am facut asta pentru o perioada lunga de timp, incercand sa supravietuiesc. Apoi am fost o chelnerita groaznica, eram ratata in toate. Eram vesela si entuziasta dar nu eram deloc buna la aceste lucruri.

Sunt recunoscatoare ca nu am putut face alta meserie, pentru ca nu aveam nimic pe care sa ma bazez, asa ca a trebuit sa ma straduiesc in continuare sa devin actrita. Si am ocazia sa  muncesc zilnic cu oameni minunati precum echipa acestui serial, asa ca sunt foarte fericita.

„Inca ma lupt cu ideea ca depinde foarte mult de locul in care te-ai nascut cum te vor vedea oamenii. Si cred ca asta e o prostie. Sunt oameni care nu s-au nascut cu aceleasi oportunitati.” – Olivia Colman

Pentru domnul Knight, ati mai adaptat in trecut opera lui Dickens. Ce va atrage la opera lui si cum ati ramas fidel povestii in timp ce v-ati insusit-o?

Steven: Cred ca o modalitate buna de a spune asta este sa ramai fidel povestii, ceea ce am incercat sa fac. Si sa nu ma apuc sa vandalizez in mod deliberat pentru a atrage atentia. Pentru ca nu acesta este scopul. Pentru ca povestea a rezistat atat de mult timp pentru ca functioneaza bine.

Am incercat sa fac cateva schimbari. Cand scria Dickens, el nu putea sa scrie despre anumite lucruri deoarece nu erau o zona potrivita pentru romanele de fictiune. Si ma intreb ce ar fi scris el de fapt daca ar fi avut libertatea de a scrie despre realitatile de atunci, cum era Londra cu adevarat. El face aluzii la asta in toate romanele sale, dar nu poate niciodata sa mearga pana la capat in acele locuri intunecate. Asa ca asta am incercat sa fac.

Sunt atras de felul in care Dickens scrie, pentru ca este episodic si este menit sa fie episodic. Si daca ar fi fost in viata in acest moment, sunt sigur ca ar fi scris filme si seriale, pentru ca are acest ritm al operei in care exista aceste carlige de suspans care te fac sa urmaresti povestea mai departe. Iar el o face atat de frumos.

Exista o serie de aspecte atemporale in „Marile sperante.” Care dintre aceste lucruri i-a facut pe actori sa rezoneze in mod profund cu povestea in timp ce ati citit scenariul sau cand ati jucat?

Fionn Whitehead: Lucrul care a rezonat foarte mult cu Pip a fost faptul ca era un tanar de 18 ani care trebuia sa faca totul de unul singur. Trebuie sa-ti croiesti drumul fara sa ceri ajutor si fara sa ai nevoie de ajutor. Si sa reprimi o multime de lucruri, cum ar fi o multime de emotii. Si trebuie sa mergi mai departe orice ar fi si este o forma de slabiciune sa nu poti face acest lucru. Cred ca este un lucru universal valabil pentru multi tineri.

Olivia Colman: Inca ma lupt cu ideea ca depinde foarte mult de locul in care te-ai nascut cum te vor vedea oamenii. Si cred ca asta e o prostie. Sunt oameni care nu s-au nascut cu aceleasi oportunitati, este un lucru frustrant cu care rezonez. La Miss Havisham nu am gasit neaparat lucruri cu care sa ma conectez la nivel personal, inafara de faptul ca stiu cum e sa iubesti, stiu durerea pe care trebuie sa o fi simtit. Dar sa o pastrezi atat de mult timp in tine si sa nu poti vorbi cu cineva. Poate daca ar fi avut un terapeut bun, poate ca ar avea o viata foarte diferita. Sau poate doar un mic, un prieten bun.

Doamna Colman, ati lucrat cu multi actori tineri si in acest serial dar si in The Crown si in Empire of Light. Cum este lucrul cu ei, ce aduc ei in plus la masa?

Olivia Colman raspunde razand: Ii urasc. Isi flutura tineretea peste tot, este exasperant. De aceea Miss Havisham este minunata, pentru ca ea ii pune la pamant. Glumesc, bineinteles. Mie imi place sa lucrez cu oricine de orice varsta, de la un bebelus pana la cineva care are 90 de ani. Te uiti in ochii lor si, indiferent de varsta, aduc altceva la masa. Sper sa nu ma plictisesc niciodata de acest lucru. A fost o experienta frumoasa sa lucrez cu Shalom, Fionn si Ashley, mi-a placut si sper ca voi continua pana la 90 de ani.

Au venit vreodata la dvstra  pentru sfaturi? Si daca da, ce sfaturi le-ati dat?

Olivia Colman raspunde razand: As fi un gunoi. Nu, nu au cerut sfaturi, sa ma intrebi pe mine ceva… cred ca in cateva clipe si-au dat seama ca nu e cazul. 

Fionn Whitehead: Cred ca ne distram prea mult pentru a va cere un sfat. Poate doar niste glume intre duble.

Olivia Colman: Si poate ca sunt naiva, dar imi place sa cred ca, dupa primul minut de cand ne cunoastem, avem cu totii impresia ca avem aceeasi varsta.