“Pain Hustlers”, noul film al cineastului David Yates este de astazi pe Netflix. In distributie sunt Emily Blunt, Chris Evans, Andy Garcia, Catherine O’Hara, Chloe Coleman, Jay Duplass, Brian d’Arcy James si Amit Shah.

Proiectul se afla in lucru inca din 2018 si este bazat pe un scenariu scris de Wells Tower inspirat de un articol scris de jurnalistul Evan Hughes in New York Times, intitulat “The Pain Hustlers”. Editorialul documenta practicile dubioase ale unei companii farmaceutice si ale medicilor pe care acestia i-au convins sa le prescrie noul lor medicament.

Pentru David Yates, cunoscut pentru majoritatea filmelor din universul fantastic Harry Potter (inclusiv Fantastic Beasts), noul lungmetraj este o oportunitate de a spune o poveste ancorata in lumea reala, intr-un subiect care afecteaza de fapt intreaga lume: coruptia din industriile medicale si farmaceutice.

Wells Tower a declarat pentru Netflix ca i s-a parut halucinant faptul ca „acesti oameni, care in mare parte nu au nicio pregatire medicala, au atat de multa influenta asupra medicamentelor care ne sunt prescrise. Si au aceasta influenta pentru ca mituiesc medicii pentru a prescrie medicamente, in acest caz fentanil, chiar si pacientilor care nu au nevoie de el. Am stiut ca avem in mana o poveste care ar putea oferi o perspectiva cu adevarat socanta asupra modului in care functioneaza medicina americana.” 

Jurnalistul Evan Hughes a transformat articolul intr-o carte intitulata “Pain Hustlers: Crime and Punishment at an Opioid Startup” lansata in 2022 (poate fi comandata de pe Amazon aici, momentan nu a fost tradusa in limba romana). Simultan, Netflix incepuse in acelasi an lucrul la productia pe care o puteti urmari incepand cu acest weekend pe platforma de streaming. Filmarile au avut loc in toamna anului trecut.

Pain Hustlers (“Dealerii durerii”) spune povestea unei femei care isi pierde slujba si accepta un job nou intr-un start-up de produse farmaceutice, incercand in acelasi timp sa-si creasca fiica. 

Liza Drake (Emily Blunt) este o mama singura din clasa muncitoare, care tocmai si-a pierdut locul de munca si a ajuns la capatul puterilor. O intalnire intamplatoare cu reprezentantul de vanzari de produse farmaceutice Pete Brenner (Chris Evans) o pune pe o traiectorie ascendenta din punct de vedere economic, dar dubioasa din punct de vedere etic, pe masura ce este implicata intr-o periculoasa schema de escrocherie. 

Gestionarea relatiei cu un sef din ce in ce mai dezechilibrat (Andy Garcia), agravarea starii medicale a fiicei sale (Chloe Coleman) si constientizarea dezastrului pe care il provoaca compania o forteaza pe Liza sa isi analizeze alegerile.

Filmul arunca o privire taioasa si revelatoare asupra a ceea ce unii oameni fac din disperare, iar altii din lacomie. Multumita Netflix, va prezentam mai jos un interviu cu regizorul David Yates despre culisele acestei productii.

Cum ati ajuns sa regizati Pain Hustlers?

Petrecusem mult timp in lumea vrajitorilor, pe platourile de filmare din studio si cu echipele de efecte vizuale. Cautam de ceva vreme o poveste contemporana care sa fie imersiva si sa ma duca inapoi la radacinile mele, la drame pe teme sociale. Lewis Taylor, care lucreaza cu mine, mi-a facut cunostinta cu articolul lui Evan Hughes.

Asadar, cartea lui Evan si procesul de dezvoltare a cartii dvs. au mers in paralel? 

Da, el dezvolta o carte bazata pe articol in timp ce noi dezvoltam scenariul. Am construit scenariul de la zero cu Wells Tower si l-am axat in principal in jurul personajului fictiv Liza Drake. 

De ce a fost acest proiect atat de personal pentru dvs.?

Am fost intrigat de lumea farmaceutica, in special de lumea de jos a acesteia, de reprezentantii si echipele de vanzari care se straduiesc sa isi castige existenta intr-o afacere extrem de competitiva care se ocupa de durerile oamenilor. Sistemul de sanatate din Marea Britanie nu este la fel de definit de motivatia profitului ca cel american, iar acest aspect al povestii m-a fascinat si el. Si, mai ales, mi-au placut personajele pe care Wells le crea in pagina si felul in care scria. 

In prezent este un subiect delicat, avand in vedere caracterul tragic al pandemiei proaspat incheiate. In timp ce unii regizori au acoperit deja o parte din acest unghi, dumneavoastra ati ales o cale diferita. Cand v-ati dat seama ca filmul va fi un astfel de act de echilibrare a tonurilor, contrastand cu umorul un subiect grav, cu momente foarte emotionante? 

Chiar de la inceput. Existau si alte povesti in acest spatiu, asa ca, inca de la inceputul dezvoltarii scenariului, ne-am spus: „Cum vom fi diferiti? Ce vom spune sau ce vom explora care sa ne faca sa ne simtim speciali si unici fata de toate lucrurile care au venit inaintea noastra?”. Am ajuns la acest ton mai subversiv. 

Am incercat sa navigam pe el in primul rand inca din faza in care lucram la scenariu. In prima jumatate este jucaus, este o mare petrecere, iar apoi incepe sa se domoleasca in ceva mai sumbru si mai meditativ in a doua jumatate. Filmul urmeaza aceasta foaie de parcurs. 

Practic, de-a lungul carierei mele, totul a avut intotdeauna ceva umor incorporat in el, iar pentru mine umorul este o parte absoluta a vietii. Chiar si in cele mai traumatizante situatii, umorul gaseste cumva o cale de iesire si este aceasta supapa de eliberare remarcabila pentru oamenii aflati in situatii dificile, dar si pentru public. 

Pentru mine, daca le vei cere oamenilor sa petreaca doua sau mai multe ore urmarind ceea ce ai facut, este imperativ sa fii capabil sa ii distrezi. Dar, in acest caz, ne distram pe noi,  dar, sper, ii miscam si ii informam. 

Unele dintre celelalte personaje se bazeaza pe persoane reale, nu-i asa? 

Cu exceptia Lizei, toate se bazeaza in mare parte pe personaje existente in lumea farmaceutica. Dar i-am permis lui Wells sa creeze propria versiune unica a oamenilor. Sunt mai degraba inspirate, as spune, decat biografice in sine. Iar Liza a fost inventia noastra, o mama singura cu o fiica care se lupta cu probleme de sanatate, o visatoare, subestimata, dar incredibil de capabila. 

“Acest film este, in cele din urma, un fel de parabola a visului american si a ceea ce se intampla atunci cand acesta merge prost. Tuturor celor care au ambitii li se spune „da-i bataie” si ca succesul este minunat. ” (David Yates)

Din moment ce nu v-ati bazat pe o persoana anume, cum au fost conversatiile cu Emily despre crearea Lizei?

Amandoi am fost atrasi de o fiinta umana care a fost subestimata, care a ratat toate acele oportunitati, care nu s-a descurcat prea bine la scoala, dar care, cu toate acestea, era incredibil de capabila, foarte empatica, foarte in ton cu ceilalti oameni. Superputerea ei este ca ii intelege pe oameni si ca este un pic visatoare. Este, de asemenea, extrem de ambitioasa, iar ceea ce cauta cu adevarat, in cele din urma, cred, este validarea si acceptarea. 

Intotdeauna am crezut ca acest film este, in cele din urma, un fel de parabola a visului american si a ceea ce se intampla atunci cand acesta merge prost. Tuturor celor care au ambitii li se spune „da-i bataie” si ca succesul este minunat. 

Dar, in cazul acestei povesti, daca sistemul nu este supravegheat corespunzator si daca nu respecti anumite reguli, poti face rau oamenilor. 

Emily a fost probabil cel mai pregatit actor cu care am lucrat vreodata. Vine pe platou cu un plan de joc in fiecare zi si stie exact ce vrea sa exploreze in arhitectura fiintei umane pe care o interpreteaza. 

Cum l-ati descrie pe Chris Evans in rolul lui Pete? 

Totul in viata lui Pete este tranzactional. Totul se rezuma la vanzare. El nu are cu adevarat nicio legatura profunda cu nimeni, dincolo de notiunea de a atinge cifre si bareme. Asa ca are o anumita superficialitate, dar si o anumita vulnerabilitate. Este, de asemenea, foarte amuzant pentru ca este complet nefiltrat – galagios, obraznic, profanator. 

Distributia lui Chris Evans a fost o incantare, deoarece comportamentul lui curat, de mascul alfa, eroic, este complet rasturnat atunci cand il distribui in rolul unui reprezentant de vanzari farmaceutice de doi bani. Il vazusem anterior facand cateva lucruri care m-au surprins cu adevarat. Imi place sa vad un actor facand ceva surprinzator. 

Iar Chris este ca un atlet. si nu ma refer doar fizic, ci si in ceea ce priveste angajamentul sau fata de rol. Este pe platoul de filmare la prima ora si este foarte prezent, mereu motivat, mereu vrea sa faca ce e mai bun. 

Dar in privinta lui Andy Garcia, cum ati lucrat cu el?

Andy nu a vrut sa paraseasca platoul de filmare. Terminam lucrul cu el, sa zicem la ora doua dupa-amiaza si, in mod normal, un actor abia asteapta sa plece si sa se pregateasca pentru a doua zi, dar Andy se ducea sa se schimbe, apoi venea sa se aseze langa monitor si ne uitam impreuna la scenele celorlalti actori si discutam despre filmare si despre viata. A fost o placere sa il am in preajma. 

Alegerea lui Catherine O’Hara pentru a o interpreta pe mama nehotarata a Lisei a fost de asemenea o alegere inspirata. 

Catherine este o comedianta talentata, dar si o actrita extraordinara. A existat un moment in scena petrecerii in care iese in fata lui Andy Garcia, iar felul in care se misca este pur si simplu Chaplinesc. Avand in vedere tonul filmului si faptul ca nu am vrut sa fie prea serios, Catherine a fost o completare perfecta a distributiei. 

Cat de suparat a fost Brian d’Arcy James din cauza coafurii sale? 

I-am facut o multime de nazbatii la capul lui Bryan, cu mai multe peruci si extensii menite sa spuna povestea transplantului de par al lui Lydell, iar el a tratat totul cu stoicism. 

Dr. Lydell este destul de sordid si neplacut, in mod clar, cu o moralitate defecta. Dar Brian ii confera o vulnerabilitate si o blandete excentrica care il transforma intr-o fiinta umana complet rotunda. El incalca legea si omoara oameni prin prescrierea excesiva de medicamente, dar in acelasi timp are o nevoie disperata si cauta dragoste. Performanta sa este, ca si filmul, o calatorie pe sarma. 

Cum a fost sa lucrati cu Jay Duplass? El s-a pierdut cu totul in personajul lui.
Jay a avut o multime de idei bune pe care le-a pus in joc. si, de fapt, a ajutat la amenajarea propriului birou si s-a distrat mult cu Colleen Atwood in alegerea costumelor, sapand in lumea reprezentantilor farmaceutici din Florida. Este un locotenent de birou, delicios de toxic. 

Decorurile si locurile in care filmate au fost de mare ajutor in a spune aceasta poveste, pe masura ce Lisa se muta din garajul surorii sale la motel si apoi in apartamentul de lux de pe malul marii. Iar la acestea se adauga schimbarea birourilor ca parte integranta din evolutia companiei si a personajelor.

Arcul calatoriei Lizei este cel clasic, de la saracie la bogatie, dar pentru ca reuseste sa navigheze printr-un labirint moral deosebit de dificil, ascensiunea ei este in cele din urma dulce-amara. Caldura si umanitatea pe care le descopera la motel sunt lasate in urma, in agitatie. Banii nu aduc siguranta, nici securitate, nici liniste sufleteasca. La finalul povestii ei, din cauza actiunilor ei, aduce exact opusul. 

A fost o placere sa lucrez cu Molly Hughes, scenografa noastra, Colleen Atwood, designerul nostru de costume, si cu echipa noastra talentata de coafura si machiaj pentru a trasa calatoria si a realiza reperele cheie ale acesteia. 

Despre ce sperati ca vor vorbi oamenii cand se va termina filmul? 

Ar face ei ceea ce a facut Liza? Ar putea fi vreunul dintre noi tentat sa urmeze aceasta cale? Si sper sa vorbeasca despre notiunea de responsabilitate. 

Ceea ce imi place la Liza este ca face un pas inainte si face ceea ce trebuie. A pierdut controlul si, prin lacomia si dorinta ei de a fi apreciata, a ranit oameni, dar pana la sfarsitul povestii noastre, ea stie in sinea ei ca trebuie sa fie trasa la raspundere. Pentru mine, aceasta este o parte simpla, dar inviorator de importanta a povestii. 

Asa cum a spus si David Yates, costume filmului “Dealerii de dureri” sunt realizate de unul dintre cele mai apreciati designeri de costume in viata: Colleen Atwood. 

Nominalizata de 12 ori la premiile Oscar si castigatoare de patru ori, a lucrat la trei filme Fantastic Beasts cu David Yates si a fost incantata sa se reuneasca cu el pentru Pain Hustlers. Mai jos puteti citi un interviu exclusiv cu ea, acordat Urban.ro.