Festivalul One World, prin proiectul KineDok, ofera publicului pe 31 ianuarie proiectia gratuita a documentarului “Palat pentru popor” (Boris Missirkov si Georgi Bogdanov, Bulgaria / Germania / Romania, 2018) organizata in pereche cu o discutie despre 5 cladiri-cheie din: Moscova, Berlin, Belgrad, Sofia si Bucuresti, construite in perioada comunista ca simboluri ale fostei puteri.

Prin acest proiect, KineDok lanseaza un exercitiu de revizitare imaginara a trecutului prin prisma documentarului “Palat pentru popor”, ce spune povestile a cinci dintre cele mai cunoscute cladiri ale fostului bloc socialist european. Palatul National al Culturii din Sofia, Universitatea de Stat din Moscova, Palatul Parlamentului din Bucuresti, Palatul Federatiei din Belgrad si Palatul Republicii din Berlin sunt proiecte arhitectonice unice, construite cu mult curaj, pentru a le reaminti oamenilor de existenta unei puteri absolute si a unui viitor luminos.

Fiecare dintre aceste cladiri este pe rand: cea mai inalta, cea mai voluminoasa, are cel mai mare ceas din Europa, a fost construita folosind cea mai avansata tehnologie a timpului sau. Toate reprezinta initiative grandioase ale unor vremuri cand binele colectiv era politica de stat.

Palatul National al Culturii din Sofia este cea mai mare sala multifunctionala si centru expozitional din sud-estul Europei, de peste 123,000 de metri patrati dispusi pe 8 etaje, 13 sali separate, parcare si un spatiu principal unde 3000 de oameni pot lua loc simultan.

Cladirea a fost inaugurata in 1981 si a facut parte din celebrarea celor 1300 de ani aniversari ai Bulgariei, fiind parte din programul impus de fiica presedintelui comunist Todor Zhivkov. Dupa caderea comunismului in Bulgaria, o parte dintre anexele si spatiul aferent Palatului National al Culturii au fost pierdute, insa din 2011 a devenit o proprietate comerciala, detinuta de stat. In general, concertele internationale au loc in acest spatiu.

Universitatea de Stat din Moscova a fost infiintata in 1755 de catre Mihail Lomonosov, una dintre cele mai proeminente figuri ale intelectualitatii rusesti din toate timpurile, cu interese stiintifice variind de la istorie, retorica, arta si poezie, pana la mecanica, chimie si mineralogie. Cladirea pe care Universitatea o are astazi a fost inaugurata in 1953, iar la momentul respectiv, cladirea a fost a 7-a cea mai inalta cladire din lume si prima din afara New York-ului.

Mihail Lomonosov este cel care ii sugereaza contelui Shuvalov intr-o scrisoare ideea infiintarii unei universitati la Moscova, care mai departe sustine ideea in fata Imparatesei Elisabeta I. Universitatea a jucat un rol esential in popularizarea stiintei in Rusia, iar inca de la infiintarea ei, profesori ai universitatii au realizat manuale pentru invatamantul secundar.

Construcția cadrului de otel al cladirii a insumat 40 mii tone de otel, iar constructia zidurilor – 175 de milioane de caramizi. De asemenea, in cladirea principala a Universitatii de Stat din Moscova exista cel mai mare ceas din Moscova: diametrul cadranului  este de 9 metri.

Pentru constructia Palatului Parlamentului din Bucuresti, au fost distruse 20 de biserici, 10.000 de locuinte au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost demolate: Manastirea Vacaresti, Spitalul Brancovenesc, primul institut medico-legal din lume, Hala Unirii, Opereta din Piata Senatului, Arsenalul Armatei si Muzeul Militar Central.

Cladirea Palatului Parlamentului a fost construita in vremea dictatorului Nicolae Ceausescu, intr-o perioada in care acesta isi dorea sa concentreze intr-o singura clădire toate organele centrale ale statului,  dar in acelasi timp, sa fie o locuinta sigura din punct de vedere seismic, care sa reziste si unui eventual atac nuclear.

Palatul Parlamentului are o suprafata desfasurata de 365.000 mp si ocupa in Cartea Recordurilor locul 2 pentru cea mai mare cladire administrativa pentru uz civil ca suprafata din lume, respectiv locul 3 in lume din punct de vedere al volumului: este cea mai grea si cea mai scumpa din lume.

Intreaga constructie este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu  aproape 20.000 de muncitori ce lucrau in trei ture 24 de ore pe zi. Constructia a inceput in 1984, iar in 1989, cladirea era terminata in proportie de 60%, constructia fiind terminata complet abia in 1996. Din pacate, 70% din suprafata cladirii este nefolosita din cauza arhitecturii grandioase pe care dictatorul Nicolae Ceausescu a impus-o.

Palatul Federal din Belgrad, construit in vremea Iugoslaviei, functioneaza ca institutie publica, unde o serie de ministere isi au sediul. Initial, cladirea avea o destinatie publica, in care urmau sa fie integrate un hotel, un muzeu si cladirea radioului si televiziunii publice, insa din planurile initiale, s-a pastrat doar forma cladirii de litera H.

Desi face parte din fostul bloc comunist, arhitectura Palatului Federal din Belgrad nu este la fel de spectaculoasa ca marime si impozanta. Aceasta acopera suprafata de baza de 5.500 m² si contine sase saloane, precum si aproximativ o mie de birouri. Fatada cladirii este acoperita cu marmura alba. Interiorul a fost conceput in detaliu, fiecare camera fiind organizata cu o tema care celebra arta iugoslava din secolul XX, cu 6 saloane principale dedicate celor 6 republici ale Iugoslaviei.

Povestea Palatului Republicii din Berlin incepe din secolul al 15-lea, cand incepe constructia. In secolul 18, era resedinta de iarna a regilor Prusiei si, din secolul 19, a imparatilor Germaniei. Dupa caderea Imperiului German, in 1920 devine partial muzeu, ca apoi in vremea regimului nazist instaurat de Hitler sa fie o cladire ignorata.

Bombardamentele din 1945 duc la o demolare ulterioara, pe locul Palatului Imperial fiind construit apoi in 1973-1976 Palatul Republicii, sediu al Parlamentului RDG, o cladire moderna foarte interesantă. Noua structura a fost influentata de conceptele de Palate ale Culturii si Case ale Poporului populare din miscarile socialiste, fiind o cladire cu destinatii multiple. Palatul a fost finalizat in 1976 pentru a gazdui Volkskammer, servind, de asemenea, si pentru diverse scopuri culturale, inclusiv doua mari auditorii, galerii de arta, un teatru, 13 restaurante, o pista de bowling, o posta si o discoteca. In 1990, in aceasta cladire se ratifica reunificarea Germaniei dupa caderea Zidului Berlinului.

Printr-o hotarare data in 2003, Parlamentul german decide demolarea Palatului Republicii si amenajarea unei parcari pe locul lui. Decid ulterior sa reconstruiasca vechiul palat imperial, iar Palatul Republicii este demontat bucata cu bucata, in ciuda opozitiei populatiei Berlinului, care vedea constructia comunista ca pe simbol al reunificarii.

Filmul va fi difuzat online pe pagina de facebook KineDok România pe 31 ianuarie, incepand cu ora 20:00; urmand ca pe 1 februarie, la ora 20:00, sa aiba loc o discutie la care vor participa invitati  internationali din tarile partenere programului: Wojciech Niebrzydowski (profesor la Facultatea de Arhitectura, Universitatea de Tehnologie din Bialystok, Polonia), Dániel Kovács (istoric de arta, curator, Ungaria), Sonja Leboš (antropolog cultural, curatoare si scriitoare din Zagreb, Croatia), Peter Szalay (profesor Istoria arhitecturii si artelor plastice, Slovacia),  Levente Polyák (planificator urban, cercetator, activist comunitar si consilier, Ungaria). Filmul va avea subtitrarea in limba engleza, iar discutia va avea loc tot in limba engleza.